Transfer of criminal jurisdiction rejected for lack of objective impartiality affecting the entire appellate court

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Oradea, învederând, în esenţă, că, imparţialitatea judecătorilor acestei instanţe este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

În acest sens, petentul a arătat, pe de o parte, că soluţia pronunţată de prima instanţă este nemotivată şi nelegală, iar de altă parte, că soluţia este pronunţată sub efectul influenţei exercitate de către un cerc de interese din zona oraşului Tăşnad asupra judecătorului cauzei prin intermediul numitului B., pe reţele de socializare, prin mesaje, prin care acesta denigra conduita procesuală a judecătorului cauzei.

Petentul a mai arătat că are calitatea de secretar în cadrul Primăriei oraşului Tăşnad, şi mama sa, C., are calitatea de funcţionar public în cadrul aceleiaşi instituţii, iar aceste funcţii pe care le-au exercitat şi le exercită în continuare au determinat conflictul cu persoanele care sunt alături de D., între aceste persoane numărându-se şi actualul primur al oraşului Tăşnad.

Aşadar, pentru a se asigura un climat lipsit de tensiuni şi adecvat judecării de o manieră echitabilă şi imparţială a apelului, petentul a susţinut că se impune strămutarea cauzei la o altă curte de apel.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Oradea.

În informarea transmisă, Curtea de Apel Oradea, după ce a prezentat parcursul dosarului nr. x/2022, a arătat că motivele invocate de petent în susţinerea cererii de strămutare nu pot conduce la concluzia că, în cauză, există presiuni asupra magistraţilor sau că imparţialitatea acestora ar putea fi afectată, neexistând suspiciuni care să poată fi considerate justificate obiectiv şi care să poată pune sub semnul întrebării obiectivitatea judecătorilor.

Examinând cererea de strămutare, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Cauza a cărei strămutare se solicită are ca obiect soluţionarea apelului declarat, printre alţii, de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 62 din 07 martie 2025 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2022, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informativ, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv prin care s-a dispus încetarea procesului penal pentru comiterea infracţiunilor de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) C. pen., transfer neautorizat de date informatice, prevăzută de art. 364 C. pen. şi şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o curte de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Remediul procesual al strămutării se impune în situaţia în care, în desfăşurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Piersack contra Belgiei, hotărârea din 01 octombrie 1982).

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea acestora şi justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se constată că aspectele menţionate în cuprinsul cererii formulate nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la instanţa pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2022 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor, nefiind invocate şi nici identificate date ori informaţii apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toţi magistraţii Curţii de Apel Oradea a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanţă independentă şi imparţială.

Astfel, susţinerile petentului referitoare la nelegalitatea sentinţei pronunţate de Tribunalul Satu Mare, nu se regăsesc printre cele avute în vedere de art. 71 C. proc. pen. ca posibile temeiuri pentru strămutarea unui dosar, ci constituie apărări de fond care nu pot forma obiectul analizei în această procedură, în cadrul cererii de strămutare Înalta Curte neputând cenzura legalitatea soluţiilor dispuse de judecători în cursul procesului.

De asemenea, nici aspectele invocate cu privire la influenţa numitului D. asupra judecătorului fondului nu pot fi analizate din perspectiva art. 71 C. proc. pen., întrucât nu vizează judecătorii din cadrul Curţii de Apel Oradea, iar petentul nu a invocat existenţa vreunei legături între persoana anterior menţionată şi afectarea imparţialităţii judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită.

Aceeaşi este situaţia şi cu privire la susţinerile petentului referitoare la împrejurarea că au fost soluţionate nefavorabil cererile de probe şi i s-a pus în vedere că va fi amendat, acestea neputând constitui un argument suficient pentru a aprecia că judecătorii curţii de apel nu sunt obiectivi şi imparţiali în soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât majoritatea argumentelor invocate vizează, în realitate, judecătorii învestiţi cu soluţionarea cauzei. Or, lipsa de imparţialitate a unora dintre judecătorii curţii de apel pune în evidenţă caracterul individual al incompatibilităţii invocate, împrejurare ce nu este specifică unei cereri de strămutare, pentru rezolvarea eventualelor suspiciuni de incompatibilitate privind judecătorii cauzei petentul având posibilitatea să uzeze de alte mijloace puse la dispoziţie de C. proc. pen.

Or, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen., atâta timp cât nu au fost invocate şi nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparţialităţii tuturor magistraţilor Curţii de Apel Oradea, împrejurările învederate de petent, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii şi susţinute cu prilejul dezbaterilor, nu pot conduce la admiterea cererii de strămutare.

Ca atare, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 71 C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă bănuieli rezonabile care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor Curţii de Apel Oradea, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cererea petentului nefiind justificată.

Drept urmare, conform art. 74 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2025.