Jurisdiction over post-recognition adaptation of cumulative foreign sentences to domestic concurrence rules.

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Deliberând asupra conflictului de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 20.02.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a formulat cerere de contopire a pedepselor şi contestaţie la executare împotriva mandatului de executare a pedepsei pe care o execută, solicitând instanţei aplicarea legii penale mai favorabile cu ocazia contopirii pedepselor, urmând ca în final să se constate că sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. privind existenta unui caz de stingere a executării pedepsei.

În motivare, petentul a arătat că mandatul de executare a pedepsei a fost emis în baza sentinţei penale nr. 59F/21.12.2022 a Curţii de Apel Brasov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022, prin care s-a dispus recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate împotriva acestuia în Italia, precum şi transferul acestuia în România, în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România. În continuare, a arătat că deşi documentele comunicate din Italia arată că pedeapsa rezultantă de 20 de ani şi o zi (6992 zile) este rezultată în urma cumulării pedepselor pronunţate, pe numele acestuia nu este pronunţată nicio sentinţă de contopire a pedepselor, motiv pentru care s-a apreciat că se impune contopirea acestora în cadrul procedurii prevăzute de art. 585 C. proc. pen.., cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă. În susţinerea cererii, a arătat că în România nu este aplicabil cumulul aritmetic al pedepselor, iar persoana transferată, odată ce i s-au recunoscut pedepsele aplicate pe teritoriul altui stat, are dreptul de a beneficia de dispoziţiile incidente din C. pen. şi C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, petentul a solicitat contopirea celor 7 pedepse aplicate acestuia, în conformitate cu prevederile art. 33 şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, urmând să fie aplicată pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 4 luni închisoare, fără aplicarea unui spor, având în vedere vechimea săvârşirii faptei şi împrejurarea că petentul a executat mai bine de 10 ani de detenţie.

Prin sentinţa penală nr. 18/f/24.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Rahova, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că solicitarea formulată de petent nu se circumscrie prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., având în vedere că acesta nu a invocat o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. Din argumentele expuse în cerere a rezultat că petentul a înţeles că, prin hotărârea de recunoaştere, Curtea de Apel a reţinut că pedepsele aplicate acestuia au fost contopite prin ordonanţa N SIEP 96/2021, emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Fermo, corectată la data de 03.05.2022, însă a considerat această concluzie ca fiind eronată. Petentul a susţinut că pedepsele au fost cumulate aritmetic şi a apreciat că, în urma recunoaşterii pedepselor pronunţate pe teritoriul altui stat, îi revine dreptul de a beneficia de dispoziţiile din legislaţia naţională privind tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, cumulul aritmetic al pedepselor nefiind aplicabil în România.

Faţă de aceste împrejurări, Curtea de Apel Braşov a reţinut că instanţa competentă să dispună asupra cererii formulate de petent este instanţa competentă material să judece infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr. 505/29.04.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 47 alin. (1) şi art. 50 C. proc. pen.. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocate din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat A., CNP x (în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni), în favoarea Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală si Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi a trimis cauza instanţei superioare comune în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti, având în vedere actele si lucrările dosarului, a reţinut faptul că prin sentinţa penală nr. 59F/21.12.2022 a Curţii de Apel Brasov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.05.2023, au fost recunoscute, în mod parţial, şapte hotărâri judecătoreşti şi ordonanţa N SIEP 96/2021, emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Fermo, corectată la data de 03.05.2022, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin aceste hotărâri judecătoreşti în pedeapsa de 6992 de zile închisoare (20 de ani şi o zi), aplicată persoanei condamnate A., fiind emis mandatul de executare nr. x din 29.05.2023, în baza căruia petentul A. a fost transferat din Italia la data de 20.01.2025 şi predat unei escorte din cadrul Penitenciarului Rahova, în vederea continuării executării pedepsei .

La termenul de judecată din data de 17.04.2025, tribunalul a recalificat cererea petentului condamnat ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. prin raportare la obiectul cererii acestuia, şi anume, adaptarea pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni în conformitate cu prevederile C. pen.

S-a reţinut că, potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. pen..:

"Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, în baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni." Ca atare, norma juridică purtând denumirea marginală "alte modificări de pedepse" vizează situaţiile în care faţă de aceeaşi persoană au fost pronunţate două sau mai multe hotărâri de condamnare pentru infracţiuni pentru care legea penală prevede un anumit tratament sancţionator, care însă nu a putut fi aplicat în contextul în care infracţiunile au făcut obiectul de judecată al unor cauze distincte, premisă ce nu se regăseşte în cauza de faţă.

Tribunalul a constatat că pedeapsa rezultantă, în a cărei executare se află persoana condamnată, a fost stabilită în urma contopirii pedepselor aplicate prin hotărârile judecătoreşti distincte care au fost recunoscute de instanţa română prin sentinţa penală nr. 59F/21.12.2022 a Curţii de Apel Braşov. Prin urmare, în această situaţie, revine instanţei sesizate cu cererea de transfer să verifice natura şi durata pedepsei aplicate. Astfel, art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 statuează că:

"Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii: (...) b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9)."

A arătat că, astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 264 din 10 iulie 2020, "în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, eventuala adaptare a pedepsei aplicate de statul emitent, atunci când durata acesteia depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, este de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea recunoaşterii.,,

Pentru aceste considerente, Tribunalul Bucureşti a considerat faptul că solicitarea petentului constituie o contestaţie la executare întemeiata pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II A C. proc. pen. (respectiv împiedicare la executare) şi competenta aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută, respectiv Curţii de Apel Braşov.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Braşov, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., va trimite dosarul acestei instanţe.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Înalta Curte notează că obiectul cauzei cu privire la care cele două instanţe se află în conflict negativ de competenţă îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., obiectul contestaţiei vizând o eventuală împiedicare la executare cu privire la sentinţa penală nr. 59F/21.12.2022 a Curţii de Apel Brasov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.05.2023.

Se reţine că, prin sentinţa penală nr. 59F/21.12.2022 a Curţii de Apel Brasov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.05.2023, au fost recunoscute, în mod parţial, şapte hotărâri judecătoreşti şi ordonanţa N SIEP 96/2021, emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Fermo, corectată la data de 03.05.2022, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin aceste hotărâri judecătoreşti în pedeapsa de 6992 de zile închisoare (20 de ani şi o zi), aplicată persoanei condamnate A..

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată:

"Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii: (...) b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9).

De asemenea, constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, o eventuală adaptare a pedepsei aplicate de statul emitent este de competenţa instanţei care a recunoscut hotărârile judecătoreşti străine.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută; cum instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, prin care au fost recunoscute hotărârile judecătoreşti străine, este Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte va stabili în favoarea acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei care face obiectul conflictului negativ de competenţă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Curţii de Apel Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Curţii de Apel Braşov, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2025.