Revision of cassation refusal based on unconstitutionality of Article 438(1)(8) CPP

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de casaţie a reţinut că, în condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivele de recurs invocate pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi doar în ceea ce priveşte absenţa ilicitului penal.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024), s-a constatat că nu s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal (nereţinându-se incidenţa vreunuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen.), ci o soluţie de condamnare, astfel că motivele invocate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

La data de 30 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii din 17.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuentul A..

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul A. a solicitat admiterea, în principiu, a cererii de revizuire pe care a formulat-o împotriva încheierii din data de17.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2020, arătând, în esenţă, că hotărârea a cărei revizuire o solicită s-a întemeiat pe soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului, iar această prevedere legală a fost declarată neconstituţională prin Decizia CCR nr. 50/18.02.2025.

A arătat că a invocat excepţia e neconstituţionalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosar în care a avut calitatea de parte, fiind recurent-inculpat, şi chiar dacă prin încheierea din data de 17.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2020, i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., împotriva încheierii anterior menţionate revizuentul a formulat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 737/16.10.2024, dispunându-se sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

A susţinut că, deşi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care a fost admisă prin Decizia CCR nr. 50/18.02.2025, nu este cea invocată de revizuent, a apreciat că această decizie de constatare a neconstituţionalităţii trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, tuturor justiţiabililor care au invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care s-a constatat neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, deci şi revizuentului, în acelaşi sens fiind şi Decizia CCR nr. 126/2016.

La termenul din data de 29.05.2025, cauza a rămas în pronunţare în ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva încheierii din 17.09.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive se poate cere pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. pen.. Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Înalta Curte reţine că, în cadrul dosarului nr. x/2020, având ca obiect judecarea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din 17.09.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, acestuia i-a fost admisă calea de atac declarată, dispunându-se sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire în conformitate cu dispoziţiile procesual penale care reglementează condiţiile care sunt necesar a fi îndeplinite pentru admiterea în principiu a unei astfel de cereri, Înalta Curte constată că această cale de atac a fost formulată:

- în termenul prevăzut de lege, cererea fiind formulată în mai puţin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025 (11 aprilie 2025), respectiv la data de 30 aprilie 2025;

- îndeplineşte condiţiile de formă şi fond (respectiv a fost întocmită în scris şi motivat de una din părţile din proces, în limita calităţii sale procesuale, fiind menţionat expres cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. chestiunea pronunţării Deciziei CCR nu a fost valorificată printr-o cerere anterioară; aspectele evocate sunt susţinute prin publicarea deciziei CCR în M.Of.).

Astfel, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 17.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, a fost soluţionată cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, arătându-se în considerentele încheierii, referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., că vizează situaţia în care în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal; or, împotriva recurentului s-a pronunţat o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Ulterior soluţionării recursului în casaţie, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor prin care s-a dispus o hotărâre de condamnare, este neconstituţională.

Se reţine că, în prezenta cauză, revizuentul a declanşat controlul constituţional asupra aceloraşi prevederi ale art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel că i se va recunoaşte acestuia beneficiul efectelor deciziei pronunţate, respectiv a Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale, reţinându-se că partea a invocat excepţia de neconstituţionalitate, înţelegând să se folosească de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor şi intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casaţie.

Se constată că, şi în prezent, consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă în privinţa petentului, atât timp cât soluţia de neadmitere a recursului în casaţie şi cu privire la motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a fost rezultatul aplicării dispoziţiei legale ulterior declarate ca neconstituţionale, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea acestei hotărâri.

În privinţa procedurii şi etapelor judecăţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac va conduce la anularea încheierii pronunţate în procedura de filtru a recursului în casaţie şi trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecăţii căii de atac întemeiate pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., soluţii similare fiind pronunţate în jurisprudenţa instanţei supreme (decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 594 din 07 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate şi s-a dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie).

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 459 C. proc. pen., astfel că va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 17.09.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Va anula în parte încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 17.09.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Anulează în parte încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2025.