Company's Challenge to Annulment of Credit Card Contract in Prescribed Forgery Case Dismissed as Inadmissible

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurenta S.C. A. S.A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1096/2024 din data de 12 iulie 2024, pronunţată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 18 C. proc. pen.. şi art. 5 C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial la data de 25.06.2018 şi la decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial la data de 09.06.2022 s-a dispus încetarea procesului penal faţă inculpaţii:

- B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale;

- S.C. A. S.A., nr. ORC x, CUI x pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desfiinţată, ca fiind falsă, adeverinţa de salariu nr. 16/19.07.2018.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desfiinţat, ca fiind fals, contractul de credit nr. x/24.07.2018.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpata S.C. A. SA

Prin decizia nr. 119/A din 13 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpata S.C. A. S.A. împotriva sentinţei penale nr. 1096/2024 din data de 12 iulie 2024 pronunţate de Judecătoria Oradea, pe care a desfiinţat-o, în parte.

În rejudecare, a fost schimbat temeiul juridic al dispoziţiei de desfiinţare, ca fiind fals, a contractului de credit nr. x/24.07.2018, din art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., în art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpata S.C. A. S.A., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

Recurenta a solicitat admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen.., casarea hotărârii şi înlăturarea nelegalităţii în ceea ce priveşte dispoziţiile privitoare la desfiinţarea contractului de credit nr. x/24.07.2018.

În esenţă, a susţinut că prima instanţă a dispus desfiinţarea contractului de credit, soluţie menţinută de instanţa de apel, cu depăşirea limitelor stabilite prin actul de sesizare a instanţei, cu încălcarea art. 371 C. proc. pen.. A învederat că potrivit rechizitoriului a fost trimisă în judecată pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., reţinându-se în fapt că, în cursul lunii iulie 2018, prin intermediul reprezentanţilor C. şi D., a procedat la perfectarea contractului de credit nr. x/24.07.2018, cunoscând (drept consecinţă a activităţii infracţionale de instigare desfăşurate de către administratorul de facto D. în data de 23.07.2018), caracterul nereal al conţinutului adeverinţei de salariu ataşată la dosarul de credit prin care se atestă, în fals, faptul că debitorul deţine calitatea de angajat al societăţii comerciale E. S.R.L. şi realizează venituri lunare.

A mai arătat recurenta că prin actul de inculpare, procurorul a solicitat desfiinţarea înscrisului falsificat reprezentat de adeverinţa de salariu nr. 16/19.07.2028. Or, prima instanţă a desfiinţat şi contractul de credit nr. x/24.07.2018.

A considerat că, în lipsa învestirii cu o acuzaţie în ceea ce priveşte falsificarea contractului de credit, instanţa penală nu se poate pronunţa cu privire la desfiinţarea unor înscrisuri pe care le apreciază, extra petita, ca fiind falsificate ori a unor înscrisuri subsecvente celor falsificate, dar care nu au făcut obiectul judecăţii, deoarece astfel de măsură echivalează, în mod implicit, cu o extindere a obiectului judecăţii.

Pentru motivele arătate, a solicitat înlăturarea nelegalităţii învederate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 01.04.2025, sub numărul x/2023.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi cu intimatul B..

La data de 24.03.2025 intimatul B. a depus concluzii scrise prin care, în principal, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs în casaţie. În subsidiar, a formulat concluzii de netemeinicie a căii extraordinare de atac.

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta S.C. A. S.A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conţinutul cererii şi la cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată S.C. A. S.A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., a fost atacată cu recurs în casaţie decizia penală nr. 119/A din 13.02.2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.., de persoana juridică A. S.A. care, având calitatea de inculpată în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpata a declarat apel în cauză.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde denumirea şi sediul recurentei, hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului, care a depus împuternicirea avocaţială nr. x/10.03.2025.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte condiţia cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Conform acestui caz de recurs în casaţie, hotărârile sunt supuse casării când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, iar prin decizia nr. 50/2025 publicată în M.Of. partea I nr. 328 din 11.04.2025, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j). Astfel, cazul de casare în discuţie vizează acele situaţii în care, faţă de actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., respectiv: e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Ca atare, cazul prevăzut de art. 348 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., priveşte nelegalitatea soluţiei asupra acţiunii penale din perspectiva reţinerii sau nu a unui caz de încetare a procesului penal dintre cele prev. de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.

În acest context, criticile recurentei privind desfiinţarea unui înscris, respectiv a contractului de credit nr. x/24.07.2018, în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen.. (care în opinia inculpatei s-a realizat cu încălcarea limitelor învestirii de către prima instanţă), nu pun în discuţie elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. fiindcă nu reprezintă o critică adusă soluţiei date în rezolvarea acţiunii penale (în conformitate cu art. 396 alin. (1) C. proc. pen..), în concret soluţiei de încetare a procesului penal dispuse în cauză faţă de recurenta inculpată. Desfiinţarea înscrisurilor, ca modalitate de restabilire a situaţiei anterioare, ţine de latura penală a cauzei, în cazul faptelor incriminate ca infracţiuni de falsuri (ipoteza din prezenta cauză), însă această măsură dispusă de instanţă nu se confundă cu soluţia de încetare a procesului penal dată acţiunii penale.

Totodată, se constată că motivul de recurs în casaţie evocat în legătură cu desfiinţarea înscrisului de referinţă nu se încadrează nici în alte cazuri de casaţie dintre cele prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 13 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 13 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2025.