Prosecutor's appeal rejected: seizure lifting upheld after acquittal eliminated basis for judicial costs

Şedinţa publică din data de 03 aprilie 2025

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 2502 din Codul de de procedură penală, s-au ridicat măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului A., respectiv sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, acţiunilor şi părţilor sociale deţinute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terţe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 60.965 RON, luate în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că, la termenul din data de 27 februarie 2025, în interiorul termenului de un an de la data pronunţării sentinţei penale atacate, curtea de apel a pus în discuţie verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului, în condiţiile în care dispoziţia din hotărârea atacată privind ridicarea măsurilor asigurătorii nu este executorie.

Prin ordonanţa procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, a fost aplicată măsura asigurătorie asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 60.965 RON, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare, acestea reprezentând cheltuielile privind ansamblul activităţilor întreprinse în cauză de către lucrătorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie referitor la inculpatul A., prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, conform cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârşirii unei infracţiuni din această lege.

A fost menţionată jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin raportare la considerentele deciziei nr. 9/09.01.2025 pronunţate în dosarul nr. x/2019, potrivit căreia măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, şi, chiar dacă luarea măsurilor asiguratorii este obligatorii în cazul infracţiunii de evaziune fiscală şi spălare a banilor, acest fapt nu echivalează cu o dispensă în a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege la luarea acestor măsuri şi ulterior la menţinerea acestora, controlul judecătoresc fiind unul efectiv doar în măsura în care verificarea periodică este una efectivă în sensul statuat de legiuitor în art. 2502 din C. proc. pen.

şi anume dacă se verifică concret că subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, dispunându-se după caz menţinerea, restrângerea au extinderea măsurii, respectiv ridicarea măsurii dispuse. S-a mai arătat că indiferent de caracterul obligatoriu sau facultativ, legiuitorul a stabilit că măsurile asigurătorii sunt eminamente temporare, provizorii, motiv pentru care, prin noile dispoziţii procesual penale, a reglementat verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea acestora.

În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze atât la prevederile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, cât şi la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietăţii, unul din criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. reprezentându-l proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii măsurii, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest sens este şi Decizia RIL nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut că "instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. S-a considerat că proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Mai mult, condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată, măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.".

Astfel, curtea a apreciat că în cauză nu subzistă şi în acest moment temeiurile avute în vedere de procurorul de caz în momentul în care acesta a dispus luarea măsurilor asigurătorii, în condiţiile în care prima instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost cercetat, inclusiv, raportat la dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din Codul de de procedură penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, s-a avut în vedere că faptele pentru care este cercetat inculpatul A. privesc perioade din anul 2020 şi din anul 2022, că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în data de 11 martie 2024, cauza aflându-se în prezent în faţa instanţei de apel, precum şi că în dosar nu există latură civilă care să necesite rezolvare, măsurile asigurătorii fiind în continuare luate asupra bunurilor inculpatului până la o altă verificare a măsurilor sau până la rămânerea definitivă a sentinţei penale doar pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

S-a ţinut cont că soluţia primei instanţe încă nu este definitivă, procurorul criticând soluţiile de achitare, precum şi că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, apreciindu-se deci că indisponibilizarea bunurilor până la concurenţa sumei reprezentând cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale nu mai este necesară la acest moment procesual, la care procesul penal s-a prelungit din motive obiective, fiind în prezent administrate probe în faţa instanţei de apel, măsura asigurătorie nemafiind proporţională în raport cu scopul urmărit prin instituirea acesteia şi restrângerea dreptului de proprietate al inculpatului.

Împotriva încheierii din data de 10 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov.

În motivarea contestaţiei, parchetul a menţionat că temeiul avut în vedere de către procuror la instituirea măsurilor asigurătorii subzistă la acest moment, întrucât, chiar dacă, în cauză, prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare, în raport cu apelul declarat de Ministerul Public, aceasta soluţie nu este definitivă, inculpatul fiind în prezent judecat, în faţa instanţei de apel, pentru infracţiuni care impun luarea măsurilor asigurătorii.

S-a menţionat că, în cauză, trebuie să se ţină cont, pe de o parte, de natura infracţiunilor iar, pe de altă parte, de gravitatea concretă a acestora dată de funcţia inculpatului şi conduita infracţională concretă a acestuia. Faţă de aceste aspecte, măsura asigurătorie trebuie apreciată, inclusiv la acest moment, ca fiind nu doar necesară dar şi proporţională în raport de scopul urmărit, acela al recuperării cheltuielilor judiciare.

Or, faptul că, în cauză, nu există latură civilă nu prezintă relevanţă atâta timp cât măsura a fost dispusă exclusiv pentru garantarea recuperării acestor cheltuieli.

Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constată:

Prin rechizitoriul nr. x/2022 întocmit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată sub control judiciar a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, compromiterea intereselor justiţiei prevăzută de art. 277 alin. (1) din C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 din C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 46/S din 11 martie 2024, Tribunalul Braşov, în baza art. 396 al 5 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus şi achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de compromiterea intereselor justiţiei prevăzută de art. 277 alin. (1) din C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul indicat a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 al 5 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 al 5 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus şi achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin aceeaşi sentinţă penală, Tribunalul Braşov, în baza art. 404 al 4 lit. c) din C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurilor sechestrului asigurător şi a popririi asiguratorie instituite prin ordonanţa procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, acţiunilor şi părţilor sociale deţinute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terţe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 60.965 RON în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte reţine că prin ordonanţa procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov au fost dispuse faţă de inculpatul A. măsurile sechestrului asigurător şi a popririi asiguratorie, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

În acelaşi timp, constată că prin sentinţa penală nr. 46/S din 11 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Braşov, inculpatul A. a fost achitat pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, reţine că potrivit art. 275 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate în caz de achitare de inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului, ceea ce în cazul de faţă nu este necesar neexistând constituire de parte civilă.

De altfel, unul dintre criteriile care trebuie avut în vedere în verificarea măsurilor asigurătorii este acela al proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al persoanei acuzate, având în vedere efectul măsurilor asigurătorii, acela de indisponibilizare a bunurilor mobile şi imobile ce aparţin acuzatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, atâta vreme cât proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini.

În considerarea caracterului provizoriu şi al rolului eminamente preventiv (iar nu sancţionator), măsurile asigurătorii rămân active atât timp cât satisfac exigenţelor pentru care au fost instituite. Modificarea ori dispariţia împrejurărilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii afectează însăşi substanţa acestora.

Procedând prin prisma criteriilor mai sus menţionate la verificarea subzistenţei temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă. Prin urmare, existenţa la momentul luării măsurii asigurătorii a motivelor şi împrejurărilor de fapt care au impus necesitatea indisponibilizării bunurilor nu apare ca fiind necesară şi suficientă pentru menţinerea pe tot parcursul procesului penal a măsurilor deja instituite. Încetarea acestor motive, precum şi apariţia unor împrejurări noi de fapt, pot justifica soluţia de ridicare a măsurii sechestrului asigurător.

În situaţia particulară din cauza de faţă, având în vedere că instanţa învestită cu judecarea fondului a dispus o soluţie de achitare şi în condiţiile în care măsurile asigurătorii au fost instituite în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare, Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, consideră că împrejurările menţionate constituie elemente în raport cu care măsurile asiguratorii instituite asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 60.965 RON nu se mai justifică, impunându-se ridicarea acestora.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva încheierii din data de 10 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva încheierii din data de 10 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2025.