Transfer of convicted person from UK: Cassation inadmissible against decision in transfer procedure under Art. 165-167 Law 302/2004

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 19/PI/2022 din data de 16 martie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de către autorităţile judiciare britanice de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare britanice într-un penitenciar din România.

În baza art. 142 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. T20207120; T20197309 din data de 10.12.2020 pronunţată de Curtea Coroanei din Reading (Harrow Crown Court), Marea Britanie, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A. pentru comiterea a trei infracţiuni de viol, prevăzute de secţiunea 1(1) din Legea Britanică privind infracţiunile sexuale (Sexual Offences Act) din 2003 şi două infracţiuni de obstrucţionarea justiţiei, infracţiuni care au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul infracţiunilor de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi influenţarea declaraţiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., la pedeapsa de 12 ani, 9 luni închisoare, în regim de detenţie.

A fost admisă cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei de 12 ani, 9 luni închisoare, în regim de detenţie şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării acesteia.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deţinută într-un penitenciar din Marea Britanie.

Din pedeapsa de 12 ani, 9 luni închisoare a fost dedusă perioada executată de 716 zile, calculată de autorităţile judiciare din Marea Britanie la data de 15.10.2021, şi cea executată în continuare până la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinţei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 70/A din 07.04.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 19/PI/2022 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, a rămas în sarcina statului.

La data de 14.05.2024 (data poştei, dosar filtru), persoana solicitată A. a declarat recurs în casaţie, arătând că, în mod greşit, a fost stabilit cuantumul pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, solicitând reducerea pedepsei aplicate de către instanţa străină, fără ca susţinerile formulate să fie circumscrise vreunuia dintre cazurile de casare expres prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor art. 439 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie a fost comunicată procurorului, la dosar nefiind depuse concluzii scrise.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

Raportul întocmit de magistratul asistent prin care s-a constatat că nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. a fost depus la dosar la data de 14 aprilie 2025.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi 6 C. proc. pen., art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casaţie nu întruneşte cerinţa prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Astfel, se observă că, în cauză, cererea de recurs în casaţie a fost formulată de persoana condamnată A. cu respectarea dispoziţiilor art. 435 C. proc. pen., în sensul că a fost promovată în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii atacate.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. (în cuprinsul acesteia existând menţiuni cu privire la nume şi prenume, date privind locul de detenţie, indicarea hotărârii care se atacă şi semnătura recurentului).

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că, deşi nu a fost indicat motivul de casare, criticile formulate vizează nelegalitatea pedepsei aplicate, aspect care ar putea fi circumscris motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la respectarea dispoziţiilor art. 434 C. proc. pen. se observă că decizia penală nr. 70/A din 07.04.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casaţie, în condiţiile în care, calea de atac nu a fost promovată împotriva unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a curţii de apel, ca instanţă de apel, deci cu privire la fondul cauzei, hotărârea fiind pronunţată în procedura de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, prevăzută dispoziţiile art. 165-167 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, calea de atac fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 70/A din 07 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 70/A din 07 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2025.