Post-finality EAW postponement request rejected for new criminal investigation, upholding surrender order

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 8 din data de 27 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în dosarul nr. x/2024, s-a respins contestaţia împotriva executării sentinţei penale nr. 55/2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2022, formulată de persoana solicitată A..

Onorariul în cuantum de 360 RON cuvenit apărătorului din oficiu al persoanei solicitate, av. B., s-a acordat conform actului adiţional nr. x la Protocolul nr. 2/4880/2024 încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligată persoana solicitată la plata către stat a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune această soluţie, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut, în esenţă, la data de 11.12.2024 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe contestaţia la executare formulată de persoana solicitată A., prin care aceasta solicitat amânarea predării în baza mandatului european de arestare pus în executare de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2022. Persoana solicitată a arătat că, în afara cauzelor care au dus a amânarea predării, menţionate în dispozitivul hotărârii de punere în executare a mandatului european de arestare, mai este cercetat şi într-un alt dosar penal, aflat pe rolul Poliţiei oraşului Nucet, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş.

Analizând contestaţia la executare formulată de persoana solicitată, Curtea a reţinut că din adresa nr. x/2024 din 30.01.2025 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş rezultă, că persoana solicitată face obiectul cercetării într-un dosar aflat pe rolul acestui organ de urmărire penală, cauză ce nu a fost menţionată în sentinţa penală nr. 55/2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2022, ca temei al amânării predării.

Dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementau ca obligatorie amânarea predării persoanei solicitate cercetată penal de autorităţile judiciare române până la până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amâna până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, ca efect al aplicării în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) - (5) şi (7) ale aceluiaşi act normativ.

Prin modificările aduse legii privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prin Legea nr. 306/2022, caracterul obligatoriu al amânării predării a fost înlăturat, instanţa care se pronunţă asupra executării unui mandat european de arestare având, din momentul intrării în vigoare a respectivului act normativ, posibilitatea de a dispune amânarea predării. Având în vedere acest eveniment legislativ şi observând că predarea persoanei solicitate este deja amânată până la rezolvarea unui număr de nu mai puţin de 5 dosare, aflate în diferite etape ale procesului penal în faţa organelor judiciare române, Curtea a considerat că nu se mai impune şi includerea dosarului aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş în rândul cauzelor de trebuie soluţionate definitiv pentru a se putea proceda la predarea în baza mandatului european de arestare, aşa încât existenţa acestui dosar penal nu reprezintă o cauză de împiedicare a punerii în executare a sentinţei penale nr. 55/2022, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) ultima teză din C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 8 din data de 27 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în termenul legal, a formulat contestaţie contestatorul A., solicitând amânarea predării până la soluţionarea dosarului aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 21.02.2025, fiind fixat primul termen de judecată la data de 02.04.2025, cu citarea contestatorului şi asigurarea apărării obligatorii.

Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului, de reprezentantul Ministerului Public şi de contestator, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că persoana solicitată A., a făcut obiectul procedurii de executare a unui mandat european de arestare emis la data de 06.07.2022 de Parchetul Korneuburg - Austria, în dosarul nr. x St 44/22i, în vederea cercetării pentru comiterea infracţiunilor de furt grav prin efracţie comis în mod profesionist, prevăzută de art. 127, art. 128 (1) cifra 5, art. 129 (1) cifra 1 şi 2, art. 130 alin. (1) cazul 1 şi alin. (2) cazul 2 din C. pen. austriac; privarea de posesia unor documente, prevăzută de art. 229 alin. (1) din C. pen. austriac; sustragerea unor mijloace de plată în numerar, prevăzută de art. 241e alin. (3) din C. pen.

Fiind sesizată în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004 vizând mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2022, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunţat sentinţa penală nr. 55 din data de 03 august 2022, prin care, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 06.07.2022 de autorităţile judiciare din Austria - Procuratura Korneuburg, în dosarul nr. x St 44/22i, pe numele persoanei solicitate A., a luat act de consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare din Austria şi a dispus amânarea predării până după executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare de 5 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 1584 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, respectiv după soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2022 al Judecătoriei Câmpeni, a dosarelor de urmărire penală nr. 63/P/2021 şi nr. 45/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi al dosarului de urmărire penală nr. 3/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad.

De asemenea, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, sens în care s-a dispus emiterea mandatului de arestare, care urmează să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Se reţine că, prin contestaţia la executare formulată de contestatorul A., ce face obiectul cauzei, s-a solicitat să se dispună în continuare amânarea predării către autorităţile judiciare din Austria, până la soluţionarea dosarului penal în care este cercetat contestatorul de Poliţia oraşului Nucet, dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş.

Se notează că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care fac trimitere la dispoziţiile art. 58 alin. (2)-(5) şi (7) ale aceluiaşi act normativ, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Pe de altă parte, stabilind cu caracter de principiu dreptul aplicabil în cazul cererilor adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, art. 7 din actul normativ statuează că acestea se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin respectiva lege nu se prevede altfel.

Or, în condiţiile în care Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu conţine dispoziţii privind soluţionarea eventualelor incidente ivite cu prilejul punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materiile reglementate de acest act normativ, este evident că devin aplicabile reglementările cu caracter general cuprinse în art. 598 din C. proc. pen., în acest sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme (dec. pen. nr. 1499 din 6 decembrie 2016, nr. 892 din 26 septembrie 2017, nr. 1032 din 7 noiembrie 2017, nr. 1116 din 24 noiembrie 2017, nr. 273 din 29 martie 2018, nr. 216 din 18 aprilie 2019).

Reglementând situaţiile în care se poate face contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale, legiuitorul a stabilit, în art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., că aceasta poate fi formulată în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, lit. a); când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, lit. b); când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, lit. c) şi când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, lit. d).

Aşadar, contestaţia la executare este mijlocul jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea hotărârilor, nu şi legalitatea şi/sau temeinicia acestora.

Înalta Curte reţine că, prin adresa nr. x/2024 emisă la data de 20.01.2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş a comunicat că pe rolul parchetului sunt înregistrate 11 dosare penale privindu-l pe numitul A., din care 10 dosare penale au fost soluţionate, iar unul se află în curs de instrumentare la organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei oraşului Nucet.

Potrivit fişei ANP privind situaţia juridică a contestatorului A., acesta se află în executarea pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 509 din 16.06.2023 pronunţată de Judecătoria Oradea, sens în care se constată că motivele care au justificat iniţial amânarea predării către autorităţile judiciare din Austria nu au încetat.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu este posibilă reanalizarea unui nou motiv de amânare a predării de către autoritatea română de executare a mandatului european de arestare, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare, respectiva situaţie putând fi evaluată doar în procedura iniţială de punere în executare a mandatului european de arestare.

A aprecia în caz contrar ar însemna o încălcare a dispoziţiilor prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care are la baza executării, de către instanţa română a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă, respectarea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre ale Uniunii Europene.

De altfel, dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, s-ar putea dispune o nouă amânare a predării, s-ar ajunge la situaţia în care persoana solicitată, prin comiterea de alte noi infracţiuni, ar putea cere oricând, ulterior acestui moment, amânarea predării, împrejurare în care s-ar putea aprecia că instanţa executare se poate substitui celei sesizate cu executarea mandatului, aspect nereglementat de Legea nr. 302/2004, actul normativ stabilind, în mod imperativ, că amânarea predării se analizează doar în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare.

Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea apărării în sensul că, în cauză, se impune amânarea predării, întrucât contestatorul A. este cercetat de Poliţia oraşului Nucet, într-un dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş, în condiţiile în care această situaţie reprezintă un motiv nou de amânare a predării, intervenit ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare (sentinţa penală nr. 55/03.08.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că argumentele contestatorului persoană solicitată nu sunt de natură a constitui o împiedicare la executare din perspectiva dispoziţiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 8 din data de 27 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 8 din data de 27 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2025.