Competence for suspension of execution of a foreign criminal sentence: application of general jurisdiction rules vs. specialized international cooperation law

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 115 din 11 aprilie 2025 pronunţată de Judecătoria Târgu-Secuiesc, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepţia necompetenţei Judecătoriei Târgu Secuiesc, excepţie invocată din oficiu.

În baza prevederilor art. 50, art. 591 alin. (1) şi art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect amânarea executării pedepsei, formulate de persoana condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu-Secuiesc a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 11.03.2025, sub numărul de dosar x/2025, persoana condamnată A. a solicitat amânarea executării pedepsei închisorii dispuse de o instanţă din Ungaria şi care a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 7/F/03.02.2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul penal nr. x/2025 În motivarea cererii a arătat, în esenţă, că are probleme de sănătate care nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Totodată, a precizat că sentinţa penală nr. 7/F/03.02.2025 nu este încă definitivă întrucât a formulat cale de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată acordat în cauză, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Analizând excepţia necompetenţei Judecătoriei Târgu Secuiesc, instanţa a constatat că, în cauză, Curtea de Apel Braşov este instanţa care a pronunţat hotărârea în baza căreia s-a stabilit că persoana condamnată are de executat o pedeapsă cu închisoarea în România, ca atare, Curtea de Apel Braşov reprezintă instanţa de executare fiind prima instanţă de judecată. Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că acestei instanţe îi revine competenţa să se pronunţe asupra acordării amânării executării pedepsei în acord cu dispoziţiile art. 591 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 28/F din 30 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov, invocată de parchet.

În baza art. 50 raportat la art. 591 din C. proc. pen. şi Legea nr. 302/2004, s-a declinat, în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, competenţa de soluţionare a cererii de amânare a executării pedepsei formulate de petentul A..

În baza art. 51 din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că, la termenul de judecată din 25 aprilie 2025, procurorul de şedinţă a invocat excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe.

Sub aspectul excepţiei invocate, s-a constatat că prin sentinţa penală nr. 7/F din data de 03 februarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Braşov a recunoscut sentinţa penală nr. 7. B/42/2020/47 din data de 1.07.2021 pronunţată de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, prevăzute de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar şi de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, şi a unei infracţiuni de înşelăciune în formă simplă, prevăzută de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar şi de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. român, săvârşite în concurs real, potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen. român. S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent.

S-a reţinut că dispoziţiile sentinţei penale menţionate nu sunt definitive, persoana condamnată exercitând cale de atac împotriva hotărârii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit termen pentru pronunţarea soluţiei în apel pentru data de 07 mai 2025.

În opinia curţii, petentul, prin avocat ales, în mod corect a depus cererea formulată în baza art. 591 din C. proc. pen. la Judecătoria Târgu Secuiesc, curtea de apel nefiind instanţă de executare prin prisma dispoziţiilor art. 553 din C. proc. pen., întrucât nu a judecat pe fond cauza finalizată cu pronunţarea hotărârii de condamnare.

S-a reţinut că, în cazul în care rămâne definitivă sentinţa penală de recunoaştere a hotărârii pronunţate de instanţa din Ungaria, petentul urmează să execute pedeapsa menţionată în sentinţa penală nr. 7/F din data de 03 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov în baza mandatului de executare a pedepsei emis de această din urmă instanţă. Însă, competenţa curţilor de apel, în cazul procedurii reglementate de art. 166 din Legea nr. 302/2004 este limitată, neputând fi extinsă şi asupra incidentelor ce se pot ivi în cursul executării pedepsei care urmează a fi executată într-un penitenciar din România. S-a apreciat că, toate incidentele menţionate trebuie soluţionate în baza regulilor generale instituite de C. proc. pen., respectiv de instanţa care ar fi judecat cauza în primă instanţă dacă competenţa le-ar fi revenit instanţelor de judecată din ţară. Or, în prezenta cauză, soluţia de condamnare a instanţei din Ungaria a fost dispusă pentru comitere unor infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 244 din C. pen. român, iar competenţa îi revine judecătoriei de la domiciliul petentului, conform dispoziţiilor art. 35 din C. proc. pen., adică Judecătoriei Târgu Secuiesc.

S-a reţinut că această concluzie rezultă, pe de o parte, din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, care a prevăzut în mod expres situaţiile în care instanţa implicată în procedurile speciale reglementate de actul normativ menţionat devine şi instanţă de executare.

Pe de altă parte, în considerentele deciziei nr. 1/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-au reţinut argumente similare, arătându-se că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

În speţă, curtea a avut în vedere şi dispoziţiile art. 591 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora, având în vedere cazul de amânare invocat, cererea petentului trebuia depusă la judecătorul delegat cu executarea, instanţa de executare neputându-se pronunţa în mod direct, fără parcurgerea procedurii menţionate. Din acest motiv s-a pus în discuţie, la termenul din 25 aprilie 2025, posibilitatea scoaterii de pe rol a cauzei şi trimiterii acesteia judecătorului delegat de la Judecătoria Târgu Secuiesc. S-a reţinut că, deşi o asemenea dispoziţie l-ar avantaja pe petent, asigurându-se celeritatea soluţionării cauzei, totuşi, curtea nu a trecut cu vederea că nu se poate trimite judecătorului delegat cu executarea cauza înainte de a se stabili în mod neechivoc instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată de A., în caz contrar putându-se ajunge la eludarea dispoziţiilor privind conflictul de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 8 mai 2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 14 mai 2025.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Braşov şi Judecătoria Târgu Secuiesc, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Târgu Secuiesc pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată de petentul A., la data de 11.03.2025, s-a solicitat amânarea executării pedepsei închisorii dispuse de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria, care a fost recunoscută de Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa penală nr. 7/F din 03.02.2025. În susţinerea cererii petentul a arătat, în esenţă, că are probleme de sănătate care nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, indicând cazul de amânare a executării pedepsei prevăzut de art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Se constată că, prin sentinţa penală nr. 7/F din 03.02.2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul penal nr. x/2025, rămasă definitivă prin decizia nr. 106 din 07.05.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 7. B/42/2020/47 din data de 1.07.2021 pronunţată de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria, (definitivă la 12.07.2022, prin Hotărârea nr. 13/Bf. 105/2021/32 din 12.07.2022 a Tribunalului Szombathely, Ungaria), prin care numitul A., a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar, având corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, şi a unei infracţiuni de înşelăciune în formă simplă, prev. de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar, având corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. român, şi s-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent.

Faţă de conţinutul cererii petentului A., având ca obiect amânarea executării pedepsei închisorii, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 591 din C. proc. pen., care, în alin. (1), stipulează că instanţa competentă să dispună asupra acordării amânării executării pedepsei este instanţa de executare.

Pentru determinarea acestei instanţe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţi judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, instanţa de executare nu este curtea de apel, ci instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate.

O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudenţă şi doctrină, îşi găseşte, în prezent, fundamentul în dispoziţiile art. 553 din C. proc. pen., aplicabile în materia de referinţă în virtutea art. 156 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanţa de executare este, de regulă, prima instanţă, deci instanţa competentă material să soluţioneze cauza în fond.

Aceeaşi dezlegare rezultă şi din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă şi în prezent, în condiţiile art. 474 din C. proc. pen.

Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoaşterii unei hotărâri pronunţate în străinătate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competenţă materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanţa supremă a subliniat, însă, că "această competenţă, reglementată în dispoziţiile menţionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că hotărârea străină de condamnare a petentului A. viza fapte ce au corespondent în legislaţia penală română în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (înşelăciune), infracţiune ce se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., care atrage competenţa materială de primă instanţă a judecătoriei.

Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, se reţine că, în cazul în care, în temeiul Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanţa competentă să judece cererea de amânare a executării pedepsei este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află domiciliu condamnatului.

Cum, potrivit art. 35 din C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanţă infracţiunile de înşelăciune (faptele pentru care a fost condamnat petentul de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria), iar domiciliul petentului este în comuna Ghelinta, jud. Covasna, competenţa de soluţionare a solicitării petentului A. revine Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2025.