Annulment appeal barred as time-barred; prior conviction for unlawful lawyer practice stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as inadmissible the defendant's appeal for annulment (recurs în casaţie) against the appellate decision of the Bucharest Court of Appeal, which had upheld his conviction, so the prior conviction stands. The defendant had been convicted at first instance for the continuous offence of unlawfully practising a profession (under art. 25(2) of Law No. 51/1995, as a lawyer) and for unlawfully using the titles and insignia of the legal profession (art. 59(6) of Law No. 51/1995), receiving a combined sentence of 256 days' imprisonment plus a 5,750 RON fine, with confiscation of falsified documents; the civil claim was dismissed, and the appeal by the civil party was rejected. The court dismissed the annulment appeal because it was filed outside the mandatory 30-day deadline from communication of the appellate decision (art. 435 of the Criminal Procedure Code), because the defendant had not exercised an appeal against the first-instance judgment and thus lacked standing to bring this extraordinary appeal (art. 436(6)), and because an earlier identical annulment appeal against the same decision had already been rejected as inadmissible in 2023, triggering the rule against filing repeated challenges (art. 438(3) combined with art. 440(2)). The defendant was ordered to pay 300 RON in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 348 din C. pen, art. 35 alin. (1) din C. pen, art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen, art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen; Annulment appeal barred as time-barred; prior conviction for unlawful lawyer practice stands: The defendant had been convicted at first instance for the continuous offence of unlawfully practising a profession (under art. 25(2) of Law No. 51/1995, as a lawyer) and for unlawfully using the titles and insignia of the legal profession (art. 59(6) of Law No. 51/1995), receiving a combined sentence of 256 days' imprisonment plus a 5,750 RON fine, with confiscation of falsified documents; the civil claim was dismissed, and the appeal by the civil party was rejected. The court dismissed the annulment appeal because it was filed outside the mandatory 30-day deadline from communication of the appellate decision (art. 435 of the Criminal Procedure Code), because the defendant had not exercised an appeal against the first-instance judgment and thus lacked standing to bring this extraordinary appeal (art. 436(6)), and because an earlier identical annulment appeal against the same decision had already been rejected as inadmissible in 2023, triggering the rule against filing repeated challenges (art. 438(3) combined with art. 440(2)). The defendant was ordered to pay 300 RON in judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible due to non-compliance with admissibility conditions.
Used to oblige the appellant to pay judicial expenses to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2025
Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1741 din data de 10 iulie 2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în baza art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 348 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3750 RON, stabilită prin înmulţirea unui număr de 150 zile amendă cu suma corespunzătoare zilei amendă stabilită de instanţă la 25 RON pentru săvârşirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, în formă continuată (trei acte materiale - în perioada august 2013 - iunie 2014).
În baza art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4500 RON, stabilită prin înmulţirea unui număr de 180 zile amendă cu suma corespunzătoare zilei amendă stabilită de instanţă la 25 RON pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R.", "Uniunea Avocaţilor din România" sau denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
În baza art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., a contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta şi a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa amenzii penale de 4500 RON, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 3750 RON, în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5750 RON.
S-a constatat că infracţiunile de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi şi folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R.", "Uniunea Avocaţilor din România" sau denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de lege din prezentul dosar sunt concurente cu infracţiunile de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi şi folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R.", "Uniunea Avocaţilor din România" sau denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de lege pentru care a fost aplicată pedeapsa rezultantă a amenzii în cuantum de 6900 RON prin S.P. nr. 108/17.01.2018 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii de 256 zile prin sentinţa penală nr. 2356/2019, definitivă prin decizia penală nr. 605/C/23.06.2020.
În baza art. 39 alin. (1) lit. e) din C. pen., a adăugat pedeapsa amenzii în cuantum de 5750 RON la pedeapsa închisorii de 256 zile, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 256 zile închisoare şi 5750 RON amendă.
S-a dispus anularea MEPI nr. 2356/2019 din data de 23.06.2020 emis de Judecătoria Sectorului 4 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentinţe, la rămânerea definitivă.
În baza art. 25 din C. proc. pen. şi 397 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de persoana juridică - Uniunea Naţională Barourilor din România.
În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate reprezentate de împuternicirile avocaţiale având seriile x/2014 şi x.
Prin decizia penală nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-parte civilă Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei penale nr. 1741 din data de 10.07.2020 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Penală, pe care a menţinut-o.
Împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat recurs în casaţie inculpatul A..
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:
a) hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire;
b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;
c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;
d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;
Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.
Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:
a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;
b) indicarea hotărârii care se atacă;
c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;
d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.
(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.
Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
2. - 6 abrogat
7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;
9. - 10 abrogat
11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
13. - 14 abrogat
(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.
Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare a recursului în casaţie, părţile ce pot formula recurs în casaţie, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie.
Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie
Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. se observă că acesta nu a respectat dispoziţiile imperative prevăzute de art. 435 din C. proc. pen.
În cadrul procesual al recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanţele de fond şi apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii.
Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privinţa evaluărilor în drept ce pot fi devoluate şi acestea sunt limitate, prin voinţa legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.
Recursul în casaţie este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, în care părţile pot solicita verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres şi limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.
Evoluţia reglementării în sensul restrângerii devoluţiunii admisibile şi analiza jurisprudenţei aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinţei legiuitorului şi aduce în sfera cenzurii instanţei elemente extrinseci, generând caracterul de soluţie nelegală deciziei pronunţate în recursul în casaţie.
Recursul în casaţie declarat de inculpatul A. se întemeiază pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 şi 7 din C. proc. pen. (în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul a invocat faptul că i-au fost încălcate toate drepturile fundamentale reglementate de Constituţia României, cât şi de CEDO, solicitând punerea sa în libertate.
Potrivit art. 435 din C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.
Se constată că inculpatul A. a formulat recurs în casaţie la data de 27 ianuarie 2025 cu depăşirea termenului imperativ impus de dispoziţiile legale anterior evocate.
De asemenea, potrivit art. 436 alin. (6) C. proc. pen.: "decizia instanţei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casaţie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras."
Inculpatul A. nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei penale nr. 1741 din data de 10 iulie 2020, a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, prin care s-a stabilit ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 256 zile închisoare şi 5750 RON amendă, astfel încât nu avea deschisă calea recursului în casaţie.
Totodată, potrivit art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., "în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat."
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie nu întruneşte nici această exigenţă, având în vedere că, anterior formulării actualei cereri, la data de 24.04.2023 inculpatul A. a mai formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul penal nr. x/2018, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea nr. 402/RC din data de 21.06.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2025.