Challenge to final execution ruling on rape conviction costs inadmissible; appellant ordered to pay 300 RON.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's challenge against a final decision of the Suceava Court of Appeal, which had previously rejected as unfounded the appellant’s challenge to execution regarding court costs, and ordered the appellant to pay 300 RON in judicial expenses. The underlying dispute arose from the appellant’s criminal conviction for rape, complicity to rape, and illegal deprivation of liberty (resulting in a 13-year-8-month prison sentence), and his subsequent unsuccessful contestation in annulment and contestation to execution challenging his obligation to pay court costs. The Court held that the challenge was inadmissible because the decision being attacked was final and, under Articles 4251(7), 597(7), and 552(1) of the Romanian Criminal Procedure Code, only first-instance judgments in execution matters may be challenged, and no legal avenue exists to attack a final decision; recognizing such an appeal would violate the principle of legality of remedies under Article 129 of the Constitution.
Legislator headnote
AI generatedart. 396 alin. (2) din C. proc. pen, art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen, art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen, art. 205 alin. (1) din C. pen, art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen, art. 45 alin. (5) din C. pen; Challenge to final execution ruling on rape conviction costs inadmissible; appellant ordered to pay 300 RON: The underlying dispute arose from the appellant’s criminal conviction for rape, complicity to rape, and illegal deprivation of liberty (resulting in a 13-year-8-month prison sentence), and his subsequent unsuccessful contestation in annulment and contestation to execution challenging his obligation to pay court costs. The Court held that the challenge was inadmissible because the decision being attacked was final and, under Articles 4251(7), 597(7), and 552(1) of the Romanian Criminal Procedure Code, only first-instance judgments in execution matters may be challenged, and no legal avenue exists to attack a final decision; recognizing such an appeal would violate the principle of legality of remedies under Article 129 of the Constitution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the contestator to pay 300 RON in judicial expenses to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025
Deliberând asupra contestaţiei declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 550 din 08 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 4 ianuarie 2023, pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosarul nr. x/2022, s-a dispus, în printre altele, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 218 alin. (2) şi (3) lit.
f) din C. pen. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare. În baza art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit.
c) C. pen., exercitarea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, exercitarea dreptului de a fi tutore sau curator, exercitarea dreptului de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.
şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 rap. la art. 218 alin. (1) şi (3) lit.
f) din C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit.
d) C. pen. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare. În baza art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit.
c) C. pen., exercitarea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, exercitarea dreptului de a fi tutore sau curator, exercitarea dreptului de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.
şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 67 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit.
c) C. pen., exercitarea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, exercitarea dreptului de a fi tutore sau curator, exercitarea dreptului de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.
şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse (pct. II, lit. b) şi c) respectiv sporul de 3 ani şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 (treisprezece) ani şi 8 (opt) luni închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen., a fost aplicată inculpatului A., alături de pedeapsa principală, pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), m), n) C. pen. a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a fi tutore sau curator, a dreptului de a se afla în baruri, cluburi sau localuri unde se consumă băuturi alcoolice precum şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 50 de metri, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut faţă de inculpatul A. măsura arestării preventive, luată prin încheierea nr. 45/06.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 a Judecătoriei Botoşani.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. proc. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 06.09.2021 la zi.
Prin decizia penală nr. 1025 din 28.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins şi apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 04.01.2023 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2021.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate a formulat contestaţie în anulare persoana condamnată A., invocând cazul prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 262 din data de 05.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în baza art. 431 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1025/28.06.2023 pronunţată în dosarul x/2021
Împotriva deciziei penale nr. 262 din data de 05.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a formulat contestaţie la executare condamnatul A. criticând faptul că în mod nejustificat a fost obligat la cheltuieli judiciare prin hotărârea atacată.
Prin decizia penală nr. 550 din 08 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 262 din data de 05.03.2024 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2024.
S-a reţinut, în esenţă, că în speţă, contestatorul a formulat contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen. (invocând nemulţumirea de faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată), solicitând, în fapt, să fie scutit de acestea. Or, în condiţiile în care motivele expuse de către condamnatul A. în cererea sa nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., reprezentând, în fapt, doar nemulţumiri cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare, s-a respins, ca nefondată, prin decizie definitivă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 262 din data de 05.03.2024 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2024.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04.03.2025, sub dosar nr. x/2024, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 01 aprilie 2025.
La termenul de judecată din 01 aprilie 2025 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, apreciind calea de atac, ca fiind inadmisibilă, întrucât a fost formulată împotriva unei decizii penale definitive pronunţate de Curtea de Apel Suceava.
Examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată contestaţia formulată ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că obiectul prezentei cauze este contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 550 din 08 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, prin care Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 262 din data de 05.03.2024 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
Dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc cazurile în care se poate formula contestaţi la executare, iar alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz la instanţa prevăzută de art. 597 alin. (1) şi alin. (6), iar în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.
Totodată, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare, care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanţă de judecată, fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, iar alin. (7), prevede că doar hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare. Dispoziţiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc că hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia.
Raportând aceste dispoziţii la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 550 din 8 mai 2024 Curtea de Apel Suceava a soluţionat contestaţia la executare împotriva deciziei penale nr. 262 din 05 martie 2024 prin care Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1025/28.06.2023 pronunţată în dosarul x/2021, definitivă la data pronunţării.
În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Faţă de considerentele expuse anterior, având în vedere că prezenta contestaţie a fost formulată împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 550 din 08 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 550 din 08 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.