Inadmissibility of cassation for non-appellable final-instance dismissal of abuse-of-office charges and lack of statutory standing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by a private complainant and ordered the appellant to pay 300 RON in judicial costs. The dispute concerned the validity of a final appellate court order that rejected the complainant's objection to a prosecutor's decision to dismiss criminal charges for abuse of office, where the prosecutor had determined the alleged facts did not exist. The appeal failed because it did not meet the statutory prerequisites for cassation review under the Code of Criminal Procedure: the challenged order was issued by a court of first instance (Tribunal) rather than a Court of Appeal, the appellant lacked the requisite legal standing (neither accused nor civil party), and the appeal failed to cite any of the specific grounds for cassation mandated by Article 438.
Legislator headnote
AI generatedart. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen, art. 297 alin. (1) C. pen, art. 439 C. proc. pen, art. 440 C. proc. pen, art. 439 alin. (5) C. proc. pen, art. 440 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation for non-appellable final-instance dismissal of abuse-of-office charges and lack of statutory standing: The dispute concerned the validity of a final appellate court order that rejected the complainant's objection to a prosecutor's decision to dismiss criminal charges for abuse of office, where the prosecutor had determined the alleged facts did not exist. The appeal failed because it did not meet the statutory prerequisites for cassation review under the Code of Criminal Procedure: the challenged order was issued by a court of first instance (Tribunal) rather than a Court of Appeal, the appellant lacked the requisite legal standing (neither accused nor civil party), and the appeal failed to cite any of the specific grounds for cassation mandated by Article 438.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary basis for dismissing the cassation appeal as inadmissible due to failure to meet statutory requirements.
Basis for ordering the appellant to pay 300 RON in judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de petentul A., constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 02.12.2024, dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2024, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., deoarece fapta nu există, menţinută prin ordonanţa de respingere a plângerii din data de 31.12.2024, dată de Prim-procurorul adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2024
Împotriva încheierii din data de 21 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, a declarat recurs în casaţie petentul A., la data de 24 februarie 2025.
Prin cererea de recurs în casaţie, petentul A. a susţinut că procurorul de caz a clasat plângerea sa fără a efectua o verificare detaliată a faptelor şi fără a analiza solicitările sale privind obţinerea convorbirilor telefonice cu agentul de poliţie B., cât şi modul de în care agentul de Poliţie B. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în seara zilei de 11.08.2024 şi ce verificări a efectuat acesta, iar Tribunalul Brăila nu a verificat cererile sale privind obţinerea probelor esenţiale în cauză.
După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 15 aprilie 2025.
Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, în vederea verificării admisibilităţii în principiu a acesteia.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., magistratul asistent raportor constată că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 434 şi art. 436 C. proc. pen., în sensul că hotărârea atacată nu face parte dintre cele pentru care legea prevede calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 434 C. proc. pen., care impun condiţia ca hotărârea recurată să fie pronunţată de curtea de apel, ca instanţă de apel, cerinţă care nu este îndeplinită în cauză, prin încheierea recurată fiind soluţionată plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 02.12.2024, dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2024.
Mai mult, se constată că nici dispoziţiile art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu sunt îndeplinite, întrucât titularul cererii de recurs în casaţie nu are calitatea de inculpat, parte civilă sau parte responsabilă civilmente, iar dispoziţiile legale în materie stabilesc în mod clar şi limitativ calitatea persoanelor care pot exercita calea de atac a recursului în casaţie.
Se observă că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte nici condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât prin cererea de recurs în casaţie nu a fost indicat ca temei de drept pe care se întemeiază calea de atac, niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de lege, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 21 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 21 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.
Obligă petentul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2025.