Cassation inadmissible: community service hours as executed penalty and concurrent application of penalty reduction and recidivism aggravation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's cassation appeal as inadmissible, thereby upholding the lower courts' decision and ordering the defendant to pay 200 RON in judicial fees. The dispute centered on the defendant's conviction for driving without a license, where the courts applied Art. 38 and 40 of the Penal Code to calculate a resulting penalty of 2 years and 6 months by merging the current sentence with prior concurrent sentences, following the revocation of a suspended execution. The defendant argued that the resulting penalty was miscalculated because 180 hours of community service should have been deducted as an "executed penalty" under Art. 40(3), and that the application of a penalty reduction under Art. 396(10) of the Code of Criminal Procedure should have precluded the application of recidivism aggravation under Art. 43(5) of the Penal Code; the Court rejected these claims, clarifying that community service imposed as a supervision measure does not constitute an executed penalty for the purposes of Art. 40(3), and that no concurrent reduction and aggravation grounds were actually applied in the underlying judgment, rendering the arguments legally unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 396 alin. (2) din C. proc. pen, art. 335 alin. (2) din C. pen, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen, art. 97 alin. (1) din C. pen, art. 38 alin. (1) din C. pen, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen; Cassation inadmissible: community service hours as executed penalty and concurrent application of penalty reduction and recidivism aggravation: The dispute centered on the defendant's conviction for driving without a license, where the courts applied Art. 38 and 40 of the Penal Code to calculate a resulting penalty of 2 years and 6 months by merging the current sentence with prior concurrent sentences, following the revocation of a suspended execution. The defendant argued that the resulting penalty was miscalculated because 180 hours of community service should have been deducted as an "executed penalty" under Art. 40(3), and that the application of a penalty reduction under Art. 396(10) of the Code of Criminal Procedure should have precluded the application of recidivism aggravation under Art. 43(5) of the Penal Code; the Court rejected these claims, clarifying that community service imposed as a supervision measure does not constitute an executed penalty for the purposes of Art. 40(3), and that no concurrent reduction and aggravation grounds were actually applied in the underlying judgment, rendering the arguments legally unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the cassation appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 422 din data de 25.06.2024, Judecătoria Slobozia, secţia penală a hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (având exercitarea dreptului de a conduce suspendată), prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., faptă comisă în noaptea de 09/10.03.2020.
A constatat că prin sentinţa penală nr. 43, din data de 17.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, al Judecătoriei Lehliu-Gară, definitivă la data de 05.04.2023 prin neapelare, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, termen ce se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 420/18.02.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, respectiv 10.03.2021.
În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 43, din data de 17.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, al Judecătoriei Lehliu-Gară, definitivă la data de 05.04.2023 prin neapelare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 43, din data de 17.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, al Judecătoriei Lehliu-Gară, definitivă la data de 05.04.2023 şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:
- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, săvârşită la data de 28.01.2020;
- 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, săvârşită la data de 28.01.2020;
- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, săvârşită la data de 27.03.2020, dispusă prin sentinţa penală nr. 420, din data de 18.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 10.03.2021;
- 1 an închisoare, pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, săvârşită la data de 22.02.2020, dispusă prin sentinţa penală nr. 340, din data de 13.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2021;
- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat, săvârşită la data de 21.12.2019, dispusă prin sentinţa penală nr. 834, din data de 18.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021;
- 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat, săvârşită la data de 19.01.2020, dispusă prin sentinţa penală nr. 834, din data de 18.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021;
- 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (având suspendată exercitarea dreptului de a conduce), săvârşită la data de 19.01.2020, dispusă prin sentinţa penală nr. 834, din data de 18.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi art. 40 alin. (1) şi (2) din C. pen., a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 43, din data de 17.03.2023, pronunţată de către Judecătoria Lehliu-Gară, în dosarul penal nr. x/2022, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2023, prin sentinţa penală nr. 420, din data de 18.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 10.03.2021, prin sentinţa penală nr. 340, din data de 13.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2021, prin sentinţa penală nr. 834, din data de 18.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021 şi infracţiunea reţinută în prezenta hotărâre sunt concurente.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele concurente şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea aplicate (9 luni + 5 luni + 8 luni + 8 luni + 10 luni + 5 luni + 9 luni), astfel că inculpatul A. va executa o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale menţionate mai sus, care nu contravin prezentei.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 1639/A din data 18.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia I Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 422/25.06.2024 pronunţate de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. x/2022.
Împotriva deciziei penale nr. 1639/A din data 18.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia I Penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 20 ianuarie 2025.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 11 martie 2025, când s-a stabilit termen la data de 15 aprilie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) c) teza a II-a şi d) C. proc. pen.
Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1639/A din data 18.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia I Penală), motivarea recursului în casaţie şi semnătura inculpatului.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:
"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."
Sub un prim aspect, a susţinut că pedeapsa rezultantă, aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este greşit calculată, întrucât nu s-au avut în vedere cele 180 de ore efectuate în folosul comunităţii de către inculpat şi în raport de care se poate aprecia că una dintre pedepsele anterioare a fost executată.
Aşadar, în opinia recurentului inculpat la stabilirea tratamentului sancţionator, în mod nelegal s-au reţinut dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., deşi s-ar fi impus aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (3) C. pen.: Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
Sub un al doilea aspect, a susţinut că potrivit art. 79 alin. (3) din C. pen., atunci când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale se reduc conform alin. (1).
A apreciat că în speţă, limitele de pedeapsă trebuiau reduse cu o treime, ca urmare a reţinerii art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., fără ca ulterior să se poată reţine dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., care presupun majorarea limitelor pedepsei aplicate atunci când inculpatul săvârşeşte o altă infracţiune în stare de recidivă.
De asemenea, un alt motiv de casare invocat vizează solicitarea de a dispune verificarea şi aprecierea de către instanţa de apel asupra îndeplinirii condiţiilor referitoare la acordarea liberării condiţionate, având în vedere că prezenta speţă este un "caz atipic."
A mai solicitat suspendarea efectelor deciziei penale atacate şi punerea în libertate a inculpatului, inclusiv prin plata unei cauţiuni aferente.
La data de 07 aprilie 2025, inculpatul a formulat o solicitare distinctă, în sensul de a se dispune luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, argumentând că punerea sa în libertate este necesară pentru administrarea lucrărilor începute înainte de condamnarea sa.
Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul-inculpat A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că decizia penală nr. 1639/A din data 18.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia I Penală face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. a fost depusă în termen.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar criticile formulate vizează în esenţă, cuantum pedepsei rezultante aplicate de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, precum şi a tratamentului sancţionator aplicabil, în raport de împrejurarea că, pe de o parte, una dintre pedepsele anterioare a fost executată prin efectuarea unui număr de 180 de ore în folosul comunităţii, iar pe de altă parte, greşita reţinere a unui concurs între cauzele de reducere şi de majorare a limitelor de pedeapsă, respectiv art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen.
Constată Înalta Curte că aspectele susţinute de către recurentul inculpat sunt formal invocate şi nu au corespondent în actele şi lucrările dosarului.
Aşadar, sub un prim aspect, efectuarea unui număr de 180 de zile în folosul comunităţii reprezintă doar îndeplinirea unei obligaţii dintre cele impuse de instanţă, în situaţia în care faţă de inculpat s-a dispus o pedeapsă, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere şi nicidecum nu poate fi asimilată noţiunii de "pedeapsă executată" şi care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din C. pen.
Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat, prin Decizia nr. 15 din 2018, în sensul că prin "pedeapsă executată" se înţelege acea parte din durata pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă care a fost executată efectiv, prin privare de libertate, după încarcerarea condamnatului în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii, dar şi perioada în care aceeaşi persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate (reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu) în cursul procesului penal finalizat prin hotărârea de condamnare.
Prin "pedeapsă considerată ca executată" se înţelege acea parte din durata pedepsei aplicate prin hotărârea rămasă definitivă care, deşi nu a fost executată efectiv, este asimilată acesteia, în baza unor dispoziţii legale.
În raport de aceste considerente, în ipoteza existenţei unui concurs de infracţiuni, astfel cum este şi în prezenta cauză, dispoziţiile aplicabile referitoare la stabilirea tratamentului sancţionator sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cum corect au reţinut instanţele de fond şi nu dispoziţiile art. 40 alin. (3) C. pen., invocate de recurentul inculpat în susţinerea nelegalităţii pedepsei rezultante.
Sub un al doilea aspect, cel referitor la greşita aplicare a regulilor aplicabile în situaţia unui concurs între cauzele de reducere şi cele de majorare ale limitelor speciale ale infracţiunii, reţine Înalta Curte că în cauză la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nu au fost reţinute dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., care reglementează sancţionarea recidivei postexecutorii şi impun majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă pentru noua infracţiune săvârşită.
În cauză, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, stabilind o pedeapsă pentru noua infracţiune de 9 luni închisoare.
Deopotrivă, a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracţiunile pentru care recurentul inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 43 din data de 17.03.2023, pronunţată de către Judecătoria Lehliu-Gară, în dosarul penal nr. x/2022, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2023, prin sentinţa penală nr. 420, din data de 18.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 10.03.2021, prin sentinţa penală nr. 340, din data de 13.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2021, prin sentinţa penală nr. 834, din data de 18.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021.
A aplicat regulile de la concursul de infracţiuni, potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele concurente şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea aplicate (9 luni + 5 luni + 8 luni + 8 luni + 10 luni + 5 luni + 9 luni), astfel că pedeapsă rezultantă este de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Astfel, în cauză nu se poate analiza aplicabilitatea dispoziţiilor art. 79 alin. (3) din C. pen., atât timp cât nu există un concurs între cauzele de reducere şi cele de majorare ale pedepsei aplicate.
În ceea ce priveşte solicitarea recurentului inculpat de a dispune ca instanţa de apel să procedeze la analiza îndeplinirii condiţiilor privind liberarea condiţionată, se constată că aceasta este o procedură distinctă, o modalitate de individualizare a pedepsei, specifică fazei de executare şi nu poate fi evaluată şi dispusă în calea extraordinară a recursului în casaţie.
Deopotrivă, reţine Înalta Curte că solicitarea recurentului inculpat referitoare la punerea sa în libertate sau luarea faţă de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu, se apreciază că aceasta se circumscrie unei cereri întemeiate pe art. 441 C. proc. pen., referitoare la suspendarea hotărârii recurate.
Luarea unei măsuri preventive sau înlocuirea acesteia cu una neprivativă de libertate pot fi dispuse într-o etapă procesuală distinctă, anterioară rămânerii definitive a soluţiei de condamnare şi nicidecum într-o cale extraordinară de atac, în timpul executării de către recurentul inculpat a unei pedepse stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Conform dispoziţiilor art. 202 C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
Cu privire la solicitarea formulată de recurentul inculpat de a dispune suspendarea executării deciziei penale atacate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 441 C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii.
În considerarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, apreciază că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziţie imperativă ce trebuie aplicată în cauză, ci rămâne la libera apreciere a instanţei oportunitatea admiterii unei astfel de solicitări. Prin urmare, având în vedere stadiul procesual al cauzei şi motivele de recurs în casaţie invocate de recurentul inculpat, se apreciază că nu se justifică suspendarea executării hotărârii.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1639/A din data 18.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia I Penală.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1639/A din data 18.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia I Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2025.