Competence conflict over execution challenge: exclusive jurisdiction of the court pronouncing the judgment to be executed under Art. 598(2) CPP

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 216 din 4 martie 2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 47 alin. (2), (3) C. proc. pen., art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "contestaţie la executare", formulată de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, dosarul cauzei urmând a fi trimis, de îndată, instanţei de judecată competente.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin sesizarea adresată instanţei la data de 13.02.2025, înregistrată sub nr. x/2025, Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 554 alin. (2), raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. cu privire la verificarea şi comunicarea deducerii corecte, având în vedere că persoana condamnată A. a fost liberată condiţionat la data de 18.08.2024.

În motivare, s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 972/26.07.2018 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/A/28.01.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

"În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41, alin. (1) Din C. pen., art. 43, alin. (5) Din C. pen. şi art. 5 Din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. (zis "B."), la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc (fapta din data de 10.02.2022). În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. art. 66 alin. (1) C. pen., i-au fost interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză şi infracţiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată pentru care s-a pronunţat pedeapsa de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare prin sentinţa penală nr. 61/03.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1467/16.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, sunt concurente.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 61/03.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1467/16.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 7 luni închisoare (reprezentând o treime din cuantumul celeilalte pedepse), în final inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani şi 1 (o) lună închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsă complementară, respectiv pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani şi pedeapsă accesorie .

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (3) din C. pen. şi art. 72 C. pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă a închisorii măsurile preventive privative de libertate şi perioada executată de la data de 09.02.2021 la data de 05.01.2022 şi de la 16.10.2023 la zi (dar nu mai târziu de data liberării din executarea M.E.P.Î nr. 181/16.10.2023 emis de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti).

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei M.E.P.Î nr. 181/16.10.2023 emis de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri, după rămânerea sa definitivă."

Prin decizia penală nr. 111/A/28.01.2025, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023 .

A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:

A descontopit pedepsele rezultante şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel că a redus durata pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 61/03.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1467/16.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 7 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 7 luni închisoare .

La data de 13.02.2025, pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, a fost înregistrată sub nr. x/2025 contestaţia, având în vedere sesizarea instanţei de către Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, prin care s-a solicitat instanţei verificarea şi comunicarea deducerii corecte, având în vedere că persoana condamnată A. a fost liberată condiţionat la data de 18.08.2024.

Instanţa a constatat că obiectul cererii formulată de persoana privată de libertate este contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., în sensul că nelămurirea este dată de perioada efectiv executată de condamnatul A. şi care trebuie dedusă din pedeapsa de 5 ani şi 7 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 111/A din data de 28.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023.

S-a susţinut că, potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face "în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Prin urmare, în baza art. 47 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă, din oficiu si s-a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Ca urmare a declinării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 10 martie 2025, sub nr. x/2025, cu prim termen de judecată la data de 2 aprilie 2025.

Prin decizia penală nr. 496/A din 2 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, iar în baza art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi s-a sesizat instanţa ierarhic superioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Având în vedere solicitarea invocată, ce vizează perioada efectiv executată de condamnatul A. şi care trebuie dedusă din pedeapsa de 5 ani şi 7 luni închisoare, ce a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/A din data de 28.01.2025, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, faţă de prevederile art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, este instanţa care a pronunţat hotărârea contestată, respectiv Tribunalul Bucureşti, numai aceasta fiind în măsură să explice nelămurirea condamnatului cu privire la perioada ce trebuie dedusă din pedeapsa aplicată condamnatului A..

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., aparţine Tribunalului Bucureşti, în favoarea căreia a dispus declinarea competenţei conform art. 50 alin. (1), raportat la art. 47 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalului Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, în virtutea următoarelor considerente:

Înalta Curte reţine că la data de 13 februarie 2025 Biroul executări penale din cadrul Tribunalului a formulat contestaţie la executare, înregistrată sub nr. x/2025, la Tribunalul Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile art. 554 alin. (2), raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care prevede:

"Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;" Potrivit alin. (2) al art. 598 din C. proc. pen., "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută."

Sub aspectul instanţei competente, legiuitorul a înţeles să reglementeze în cuprinsul dispoziţiilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., o competenţă exclusivă în cazul acestei contestaţii, aceasta aparţinând instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, Înalta Curte reţine că aceasta a fost reglementată ca un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea însă modifica soluţia pronunţată, soluţie care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii definitive în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestaţia la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuţie aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Cazurile în care se poate formula contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestaţiei la executare se numără şi cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv atunci "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înţelegându-se existenţa unei neclarităţi a acesteia.

În cauză, hotărârea ce se execută este sentinţa penală nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2023, şi nu hotărârea instanţei de apel prin care s-a menţinut prin decizia pronunţată dispoziţia sentinţei penale atacate. Astfel, instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe condamnatul A. este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2025.