Cassation inadmissibility for late filing: driving under influence conviction stands despite conflicting expert evidence on driving capacity

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 314 pronunţată la data de 19.03.2024 de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. x/2022, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. (faptă presupus comisă în data de 28.09.2021 - ora 02:10), probatoriul cauzei nedovedind, mai presus de orice dubiu rezonabil, existenţa faptei deduse judecăţii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa.

Prin decizia penală nr. 1383/A/2024 din data de 7 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa împotriva sentinţei penale nr. 314/19.03.2024 pronunţate de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. x/2022.

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală apelată, precum şi încheierea penală din 15.06.2023, numai cu privire la dispoziţia de revenire asupra dispoziţiei anterioare de încuviinţare a judecării cauzei în procedura simplificată şi procedând la o nouă judecată:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, calculat de la data pronunţării prezentei decizii.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

S-a impus inculpatului obligaţia să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Pe parcursul termenului de supraveghere, a-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei Municipiului Bistriţa sau în cadrul Protopopiatului Ortodox Bistriţa cu parohiile/bisericile din subordine.

S-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 398 şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. să plătească în favoarea statului suma de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare la fond (din care suma de 912,74 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală).

Împotriva deciziei din apel a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..

Astfel, la data de 19.02.2025 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat împotriva deciziei din apel, nr. 1383/A/2024 din data de 7 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, transmisă la data de 18.02.2025, prin curierat (plic aflat la dosar recurs).

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 438 C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casaţie şi trimiterea cauzei pentru judecarea recursului în casaţie; a solicitat casarea hotărârii nr. 1383/7.10.2024 a Curţii de Apel Cluj, respingerea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi menţinerea hotărârii nr. 314/2024 a Judecătoriei Bistriţa, de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (2) C. pen.

A arătat inculpatul că, potrivit deciziei nr. 25/2025 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: "În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenta unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei."

A susţinut că, din procesul-verbal al medicului de la U.P.U. Bistriţa, existent în dosarul de urmărire penală, medic care i-a verificat aptitudinile de a conduce, rezultă ca inculpatul nu a avut afectate simţurile. De asemenea, a precizat că, din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, s-a arătat că "... nu se poate stabili cu certitudine gradul de influenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .detectat în urina susnumitului asupra capacitaţii de a conduce..."

A precizat inculpatul că, în aceste condiţii, Judecătoria Bistriţa a dispus achitarea sa, însă apelul Pachetului a fost admis şi s-a dispus condamnarea inculpatului, cu toate că nu s-a putut stabili dacă substanţa psihoactivă detectată în urina sa a avut influenţă asupra capacitaţii de a conduce autovehicule.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casaţie a fost înaintat instanţei supreme şi a fost înregistrat la data de 11.03.2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 15.04.2025, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casaţie.

La data de 11.04.2025, a fost depus la dosar raportul întocmit de către magistratul-asistent. Concluzia magistratului raportor a fost în sensul că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile legale.

După depunerea raportului de către magistratul asistent, recurentul inculpat a transmis la dosar o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului în casaţie, susţinându-se că către acesta că a depus cererea de recurs în casaţie la data de 19.02.2025, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 25/2025 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la data de 27.01.2025, astfel că, cererea de recurs în casaţie a fost depusă în termenul de 30 de zile de la data la care Înalta Curte s-a pronunţat asupra chestiunii de drept, care are legătură cu recursul în casaţie promovat şi care ar duce la o altă soluţie decât cea pronunţată de către Judecătoria Bistriţa.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situaţia în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casaţie nu a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., care prevăd că recursul în casaţie poate fi introdus în termen de 30 de zile de la data comunicării decizei instanţei de apel.

Astfel, în raport de data comunicării hotărârii atacate către inculpat, respectiv data de 17.10.2024, recursul în casaţie declarat la data de 18.02.2025 (după 4 luni de la comunicarea deciziei) a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., care stabileşte că recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Prin urmare, cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile legale, motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de declarare a recursului în casaţie, formulată de inculpat, Înalta Curte constată că în actualul C. proc. pen. nu este prevăzută instituţia repunerii în termenul de recurs în casaţie, cererea formulată urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului în casaţie, formulată de recurentul inculpat A..

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din data de 07.04.2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2025.