Cassation appeal against criminal conviction for attempted murder dismissed for non-compliance with 30-day filing deadline

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 270/26.06.2023 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2021, a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. (faptă din 28.11.2019);

În temeiul art. 65 şi art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) - dreptul de a se apropia la mai puţin 100 m de persoana vătămată B. şi lit. o) din C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puţin 100 m de locuinţa sau locul de muncă a persoanei vătămate B. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. (faptă din 28.11.2019);

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen. (faptă din 28.11.2019);

- 1 şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen. (faptă din 28.11.2019).

În temeiul art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 234/13.05.2019 a Tribunalului Constanţa (modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 151/P/22.02.2020 a Curţii de Apel Constanţa) pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat (în formă continuată), prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă din 15.09 şi 10.11.2017), urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) - dreptul de a se apropia la mai puţin 100 m de persoana vătămată B. şi lit. o) din C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puţin 100 m de locuinţa sau locul de muncă a persoanei vătămate B. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. s-au dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea perioadele deja executate în baza sentinţei penale nr. 234/13.05.2019 a Tribunalului Constanţa ori în stare de reţinere şi arest la domiciliu în cauza de faţă: 13.12.2017 - 22.12.2017, 05.01.2018 - 17.02.2018, 21.02.2020 - 28.12.2021, 30.11.2019 - 26.02.2020.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) şi f) şi alin. (5) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 5.000 RON reprezentând contravaloarea unui pistol din categoria armelor letale, calibrul 9 mm.

A fost respinsă cererea de confiscare a două furci cu patru coarne şi coadă de lemn în lungime 1,55 m şi respectiv, 1,65 m (aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Galaţi - dovadă seria x nr. x din 11.12.2019) şi s-a dispus restituirea acestora către martorul C..

S-a dispus restituirea a două şipci din lemn de aproximativ 1,15 m/1 m (aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Galaţi - dovadă seria x nr. x din 11.12.2019) către martorului D..

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 674/A din data de 06 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 270/26.06.2023 a Tribunalului Galaţi.

În esenţă, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii au fost în mod corect reţinute de instanţa de fond, pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

Curtea a constatat că sunt întrunite elementele de tipicitate ale tentativei la infracţiunea de omor în condiţiile în care focurile de armă au fost executate de inculpat spre zona în care se afla persoana vătămată, fiind astfel cert că inculpatul a urmărit sau cel puţin a acceptat împuşcarea persoanei vătămate cu consecinţa producerii unor leziuni grave şi, implicit a decesului. În susţinerea acestei intenţii s-a menţionat întreaga desfăşurare a conflictului, care a pornit de la relaţia de duşmănie dintre inculpatul A. şi persoana vătămată B. şi de la faptul că în aceeaşi seară cu puţin timp înainte cei doi s-au înjurat şi ameninţat reciproc, inculpatul A. şi martorul E. încercând chiar să o lovească pe persoana vătămată cu o furcă, pentru ca ulterior, atunci când persona vătămată a revenit în zonă, conflictul să izbucnească tot între inculpat şi persoana vătămată, martorii care o însoţeau pe persoana vătămată neapucând să intervină, speriindu-se de focurile de armă trase de inculpat.

Cât priveşte faptul că unul dintre proiectilele trase de inculpat a străpuns un perete al unui imobil aflat în partea opusă a străzii unde de afla inculpatul, la o înălţime de aproximativ 4,50 m, Curtea a arătat că nu are semnificaţia faptului că inculpatul ar fi încercat doar să o sperie pe persoana vătămată, în condiţiile în care alte două urme de gloanţe au fost găsite în apropiere la nivelul înălţimii unei persoane, existând posibilitatea ca acest al treilea foc de armă să fie imprecis, întrucât a fost executat înspre maşina cu care martorii şi persoana vătămată părăseau în fugă locul faptei, pe fondul precipitării inculpatului.

Ca atare, apărările inculpatului vizând imposibilitatea reţinerii în sarcina sa a săvârşirii unei tentative la infracţiunea de omor au fost apreciate de instanţa de control judiciar ca fiind nefondate.

Împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat recurs în casaţie recurentul A. .

Recurentul A. a arătat că nu este el persoana care a tras cu arma şi, mai mult, între părţi a intervenit împăcarea, criticând practic starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel şi solicitând o rejudecare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 01.04.2025, când s-a stabilit termen la data de 15.04.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

Din examinarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 440 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen. rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., în sensul că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, fiind o hotărâre prin care se soluţionează acţiunea penală, respectiv cea civilă alăturată acesteia.

Se observă că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, nu a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În acest sens, se reţine că din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului A. la data de 14.06.2024, la domiciliul din Galaţi str. x, jud. Galaţi.

De asemenea, din fişa ANP privind situaţia condamnatului se observă că recurentul a fost depus la locul de deţinere, respectiv Penitenciarul Galaţi, la data de 05.02.2025, deci ulterior comunicării deciziei penale 674/A din data de 06.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Astfel, în raport de data comunicării deciziei din apel, termenul de declarare a recursului în casaţie, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 15.07.2024.

Or, prezenta cerere de recurs în casaţie a fost introdusă de recurentul A. la data de 13.02.2025 (data poştei), cu depăşirea, prin urmare, cu 7 luni a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanţei de apel.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurent nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., ceea ce face inutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2025.