Revision for irreconcilable judgments referred to Constanța Court of Appeal; judicial costs borne by the state

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin senţinţa penală nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie s-au hotărât, în esenţă, următoarele:

În baza art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi alin. (2) din C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita funcţia de executor judecătoresc, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Tulcea sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Tulcea sau Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra prevederilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului A. nu se execută pe durata termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1381 şi art. 1385 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B. şi C. şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 60.490 de euro, cu titlu de daune materiale către fiecare din părţile civile B. şi C., precum şi plata a câte 10.000 de euro, cu titlu de daune morale către fiecare din părţile civile B. şi C. şi s-au respins restul pretenţiilor civile ca nefondate.

În baza art. 397 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., s-a admis cererea părţilor civile B. şi C. şi s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării pagubelor cauzate prin infracţiune asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A., dispoziţia fiind executorie.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B..

În baza art. 272 din C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite avocaţilor din oficiu, în sumă a câte 350 RON, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei penale nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au declarat apel inculpatul A. şi părţile civile C. şi B..

Prin decizia nr. 360/A din data de 19 decembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2021, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva senţinţei penale nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

S-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate în procesul penal de părţile civile C. şi B..

Au fost înlăturate obligaţiile de plată a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului A., către stat, în sumă de 5.000 de RON şi către partea civilă B., în sumă de 9.000 RON.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A., măsură care, potrivit art. 397 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen., încetează de drept dacă persoanele vătămate nu introduc acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanţii părţi civile C. şi B..

Au fost obligate apelantele-părţi civile la plata a câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

La data de 31 martie 2025, părţile civile C. şi B. au formulat cerere de revizuire transmisă pe email către Înalta Curte, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În susţinerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., revizuenţii au solicitat revizuirea deciziei nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curţi, în dosarul nr. x/2021, apreciind că nu s-a ţinut cont de contestaţia la executare, în dosarul x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, la care ar fi avut dreptul la apel, însă comunicarea actelor de procedură a încheierii din 06 ianuarie 2017 s-a realizat ulterior datei de 19 octombrie 2017. S-a menţionat că executorul judecătoresc A. a ignorat cu bună-ştiinţă prevederile legale în activitatea de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 01 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

Examinând competenţa de soluţionare a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod greşit a fost sesizată, urmând ca în temeiul art. 458 din C. proc. pen., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., formulată de revizuenţii C. şi B. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie:

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze este o cerere de revizuire prevăzută de articolul 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., respectiv, când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

În susţinerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., revizuenţii C. şi B. au făcut trimitere la decizia nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curţi, în dosarul nr. x/2021, în materie penală şi la hotărârea pronunţată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2016, într-o contestaţie la executare, în materie civilă.

Conform art. 458 din C. proc. pen., competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Aşadar, decizia nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curţi, în dosarul nr. x/2021 a cărei revizuire se solicită, fiind pronunţată în apel nu poate face obiectul cererii de revizuire, conform dispoziţiilor legale invocate, urmând a fi avută în vedere sentinţa penală nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curţi, de instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 din C. proc. pen., care prevede la alin. (1) că, în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

Înalta Curte constată că prevederile legale sunt fără echivoc, în sensul că, instanţa competentă să judece cererea de revizuire, indiferent de cazurile de revizuire invocate, este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, cu excepţia cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. e) din C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia, când competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 din C. proc. pen., respectiv instanţei superioare în grad dintre Curtea de Apel Constanţa care a pronunţat sentinţa penală nr. 149/P din 21 decembrie 2023, în dosarul nr. x/2021 şi Judecătoria Tulcea, care a pronunţat hotărârea în dosarul nr. x/2016.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 458 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., formulată de revizuenţii C. şi B. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 458 din C. proc. pen., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., formulată de revizuenţii C. şi B. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2025.