Penitentiary's execution challenge over aggregate Belgian sentence sent to Court of Appeal for competence.

Şedinţa publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea nr. x din data de 09 octombrie 2024, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie sub nr. x/2024, Penitenciarul Constanţa Poarta Albă a solicitat lămuriri cu privire la cuantumul pedepsei închisorii pe care persoana condamnată A. o are de executat potrivit mandatului de executare nr. 36/P/18.07.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024.

Prin sentinţa penală nr. 10/P din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 50 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a calificat cererea penitenciarului ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. pen., având ca obiect nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, în speţă a celor statuate prin decizia penală nr. 198/A din 18.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză penală, hotărâre prin care s-a dispus, ca urmare a admiterii apelului, emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei închisorii pentru ambele pedepse recunoscute prin sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024 a Curţii de Apel Constanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, contestaţia se face, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Or, prin decizia penală nr. 198/A din 18.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024, instanţa de apel, ca efect al admiterii căii de atac, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024 (numai cu privire la dispoziţia de emitere a două mandate de executare pentru cele două pedepse cu închisoarea recunoscute prin această hotărâre) şi, rejudecând, a dispus emiterea unui singur mandat de executare pentru cele două pedepse cu închisoarea de 24 luni şi 26 luni recunoscute prin sentinţa apelată.

Faţă de cele reţinute, având în vedere că nelămurirea învederată de penitenciarul Constanţa Poarta Albă vizează, în fapt, tocmai această dispoziţie a instanţei de apel - altfel, cuantumurile pedepselor recunoscute şi faptul că acestea nu sunt contopite sau cumulate (comasate) reieşind cu evidenţă din sentinţa penală nr. 77/P/17.06.2024, fiind menţionate expres în aceasta - văzând şi dispoziţiile art. 50 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 04 februarie 2025, fiind repartizat aleatoriu completului C1, cu primul termen de judecată la 26 martie 2025, când, cauza a fost scoasă de pe rol şi s-a trimis dosarul la completul care a pronunţat decizia a cărei lămurire se solicită, în dosarul nr. x/2024, conform dispoziţiilor art. 101 alin. (3) din ROIIJ.

Potrivit procesului-verbal aflat la fila x verso, în temeiul art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, dosarul a fost repartizat spre soluţionare completului care a pronunţat decizia a cărei lămurire se solicită, fixându-se termen de judecată la data de 07 mai 2025.

Analizând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 77/P din data de 17 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au hotărât următoarele:

În baza art. 166 alin. (3) şi alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea nr. 22960/II/5/2024 din 05.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta şi s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a următoarelor hotărâri:

- sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 24 luni pentru comiterea infracţiunilor (3) de a fi cultivat plante din care provin substanţe soporifice, stupefiante şi alte substanţe psihotrope care ar putea induce dependenţa, a căror listă este stabilită de Rege, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (1), prevăzută de art. 2bis par. 1şi 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 180, 3, 6 par. 2 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 septembrie 2017, a infracţiunii de vânzarea, oferirea spre vânzare, livrarea sau furnizarea de resurse, cu excepţia cazurilor de la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din acelaşi decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizaţia prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (2), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, şi a infracţiunii de furt simplu (3), prevăzută de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. belgian şi incriminate în legea penală română [Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 228 alin. (1) din C. pen..];

- sentinţa penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 26 luni pentru comiterea infracţiunilor (4) de a fi cultivat plante din care provin substanţe soporifice, stupefiante şi alte substanţe psihotrope care ar putea induce dependenţa, a căror listă este stabilită de Rege, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (1), prevăzută de art. 2bis par. 1şi 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 180, 3, 6 par. 2 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, a infracţiunii de vânzarea, oferirea spre vânzare, livrarea sau furnizarea de resurse, cu excepţia cazurilor de la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din acelaşi decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizaţia prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii (2), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, a infracţiunii de deţinerea, achiziţionarea sau transportul de mijloace, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din acelaşi decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizaţia prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiţia ca infracţiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociaţii(3), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b şi art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 şi 61, precum şi anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, precum şi a infracţiunii de furt simplu (4), prevăzută de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. belgian şi incriminate în legea penală română [Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Lege nr. 143/2000 şi art. 228 alin. (1) din C. pen..].

În baza art. 166 alin. (12) raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatelor de executare a pedepselor închisorii (2) aplicate persoanei condamnate A. prin sentinţele penale anterior menţionate şi comunicarea acestora potrivit legii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, perioada de 77 zile executate în detenţie de la 16.03.2023 la 01.06.2023, precum şi de la 25.10.2023 la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate din Belgia într-un penitenciar de pe teritoriul României.

S-a dispus ca la momentul rămânerii definitive a sentinţei penale, aceasta şi câte un exemplar al mandatelor de executare a pedepselor închisorii, emise în baza acesteia, se comunică persoanei condamnate, autorităţii competente a statului solicitant, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Direcţiei de Drept Internaţional si Cooperare Judiciară din Cadrul Ministerului Justiţiei din România.

S-a dispus ca transferul persoanei condamnate să se realizeze de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 din C. proc. pen., duma de 540 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat B., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin decizia nr. 198/A din data de 18 iulie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 77/P din data de 17 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, numai în ceea ce priveşte emiterea a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. şi, rejudecând:

A dispus emiterea unui mandat de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. prin sentinţele penale recunoscute prin hotărârea apelată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

În esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acord cu prima instanţă, a constatat întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare belgiene faţă de apelantul A..

Cu toate acestea, Înalta Curte a constatat că soluţia instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte dispoziţia de emitere a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. prin cele două sentinţe penale pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia, care au fost recunoscute prin hotărârea atacată.

Astfel, analizând cererea de recunoaştere a celor două hotărâri de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare belgiene, prima instanţă avea obligaţia, pe de-o parte, de a stabili o pedeapsă unică finală, pentru ca persoana condamnată să execute o singură pedeapsă rezultantă în care să fie configurată întreaga situaţie juridică a acesteia, şi, pe de altă parte, de a dispune emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei. Or, aşa cum rezultă din cele ce preced, recunoscând hotărârile de condamnare, instanţa de fond a dispus, în mod greşit, executarea celor două pedepse şi emiterea a două mandate de executare.

Sub aspectul omisiunii primei instanţe de a stabili o pedeapsă unică pentru a fi executată, o eventuală statuare suplimentară a instanţei de control judiciar, în apelul persoanei condamnate, ar aduce în discuţie principiul non reformatio in peius. De altfel, pentru remedierea acestei nelegalităţi, persoana condamnată poate formula contestaţie la executare.

În ceea ce priveşte, însă, dispoziţia instanţei de fond referitoare la emiterea a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A., Înalta Curte a desfiinţat hotărârea atacată sub acest aspect, constatând că reformarea hotărârii instanţei de fond în aceste limite, în calea de atac exercitată de parte, nu contravine principiului non reformatio in peius.

La data de 09 octombrie 2024 Penitenciarul Constanţa Poarta Albă a solicitat lămuriri cu privire la cuantumul pedepsei închisorii pe care persoana condamnată A. o are de executat potrivit mandatului de executare nr. 36/P/18.07.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că nelămurirea invocată de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă vizează cuantumul pedepsei pe care trebuie să o execute persoana privată de libertate A..

Or, prin decizia nr. 198/A din data de 18 iulie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat asupra duratei totale a pedepsei pe care intimatul A. o are de executat, reţinând, sub acest aspect că "o eventuală statuare suplimentară a instanţei de control judiciar, în apelul persoanei condamnate, ar aduce în discuţie principiul non reformatio in peius. De altfel, pentru remedierea acestei nelegalităţi, persoana condamnată poate formula contestaţie la executare."

Sentinţa instanţei de fond a fost desfiinţată doar în ceea ce priveşte dispoziţia referitoare la emiterea a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A., constatându-se că reformarea hotărârii instanţei de fond în aceste limite, în calea de atac exercitată de parte, nu contravine principiului non reformatio in peius.

Altfel spus, fiind desfiinţată în parte, în limitele menţionate, toate celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond care nu contravin deciziei au fost menţinute.

Aşadar, având în vedere că, aşa cum s-a menţionat în cele ce preced, instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la durata pedepsei, nelămurirea Penitenciarului Constanţa Poarta Albă vizează, în realitate, cuantumul pedepsei închisorii pe care persoana condamnată A. o are de executat potrivit mandatului de executare nr. 36/P/18.07.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2024.

În aceste condiţii, instanţa competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, respectiv Curtea de Apel Constanţa.

În final, având în vedere susţinerile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A. cu privire la reducerea, de către autorităţile judiciare din Belgia, a pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, de la 24 de luni închisoare la 18 luni închisoare, Înalta Curte constată, pe de-o parte, că la data de 26 martie 2025 a fost depusă la dosar o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Anvers la data de 12 martie 2025 prin care a fost admis recursul declarat de A. şi acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 18 luni, iar pe de altă parte, că pe rolul Curţii de Apel Constanţa este înregistrat dosarul nr. x/2024 (cu termen la 27 mai 2025), având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care s-a invocat reducerea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, de la 24 de luni închisoare la 18 luni închisoare. În aceste condiţii, pentru lămurirea situaţiei juridice a condamnatului trebuie avută în vedere inclusiv eventuala reducere a pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanţă Limburg, de la 24 de luni închisoare la 18 luni închisoare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. va trimite contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă în dosarul nr. x/2024, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Constanţa.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 377 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Trimite contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Constanţa Poarta Albă în dosarul nr. x/2024, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Constanţa.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 377 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2025.