Inadmissibility of annulment appeal against procedural order rejecting complaint against prosecutorial case closure

Şedinţa publică din data de 06 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 09 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 159/II/2/2024 din 27 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând plângerea formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi a constată că, din cuprinsul actelor dosarului, reiese că la data de 15.03.2023, petentul A. a formulat plângere penală făcând referire la ordonanţa de clasare din 09 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a considerat că aceasta constituie o plângere împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa menţionată, sens în care a fost soluţionată de procurorul şef al secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a respins ca nefondată plângerea împotriva ordonanţei de clasare nr. 848/P/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 09.10.2017.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, urmare a adresei formulate de Curtea de Apel Craiova prin care a solicitat să se comunice dacă împotriva ordonanţei nr. 848/P/2017 din 09 octombrie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petentul a formulat plângere la procurorul general, iar în caz afirmativ, să fie înaintate dovezile de comunicare, prin adresa din 15 februarie 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a transmis faptul că împotriva soluţiei de clasare din data de 19.10.2017 dispusă în dosarul nr. x/2017, petentul nu a formulat în temeiul art. 339 C. proc. pen.. .

În plângerea formulată la judecătorul de cameră preliminară petentul a menţionat că nu a formulat plângere împotriva soluţiei emise în dosarul nr. x/2017, respectiv nu a formulat plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 339 C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că sesizarea petentului a fost apreciată de procuror ca fiind o plângere împotriva soluţiei de clasare, pe care a soluţionat-o pe fondul său. De asemenea, a constatat că sesizarea sa a intervenit după o perioada îndelungată de la momentul dispunerii de către procuror a ordonanţei de clasare, după aproximativ 6 ani.

În ceea ce priveşte soluţia impusă în prezenta cauză, ca urmare a constatării tardivităţii plângerii depuse la procurorul ierarhic superior, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că formularea unei plângeri în aceste condiţii (cu încălcarea dispoziţiilor art. 339 alin. (4) şi 340 C. proc. pen..), atrage sancţiunea tardivităţii.

Parcurgerea fazei plângerii adresate procurorului ierarhic superior este obligatorie înaintea sesizării instanţei, iar tardivitatea sesizării în această etapă, prealabilă şi necesară, nu poate fi acoperită prin plângerea formulată ulterior, la judecător, în termen.

Procedura prealabilă (la procurorul ierarhic superior) nu este facultativă, iar nesocotirea sa, prin neexercitarea în termen, devine un fine de neprimire în cazul sesizării instanţei.

Împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024, contestatorul A. a formulat contestaţia în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub nr. x/2025, fiind acordat termen aleatoriu la data de 06 mai 2025.

Examinând cu prioritate admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea drepturilor procesuale şi al pronunţării unei noi hotărâri cu respectarea prevederilor legale. Procedura de judecată a contestaţiei în anulare presupune două etape, şi anume admiterea în principiu şi judecata pe fond după admiterea în principiu a contestaţiei.

Astfel, instanţa examinează cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare, condiţii ce rezultă din prevederile art. 426-428 C. proc. pen.. şi ale art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. prin care se verifică dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este formulată de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivele concrete invocate în susţinerea căii extraordinare de atac se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 426 C. proc. pen.. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 426 C. proc. pen..:,Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare (…)

Astfel, sunt supuse contestaţiei în anulare numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, prin care instanţa se pronunţă potrivit art. 396 alin. (1) şi/sau art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., când instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, iar prin aceeaşi hotărâre se pronunţă şi asupra acţiunii civile.

Interpretând textele de lege anterior menţionate, se constată că nu pot fi supuse contestaţiei în anulare hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, consecinţa fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate privi doar hotărârile enumerate de art. 426 C. proc. pen.. şi poate fi formulată numai în cazurile expres prevăzute în acelaşi articol la lit. a)-i) din acelaşi act normativ, singurele apte a provoca o reexaminare a cauzei penale.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024, prin care s-a a respins, ca tardivă, plângerea formulată de acesta împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 09 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 159/II/2/2024 din 27 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Aşadar, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul contestaţiei în anulare formulate de contestator nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 426 C. proc. pen.., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, contestatorul exercitând calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac.

În aceste condiţii, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 426-428 C. proc. pen.. şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. şi, în consecinţă, va respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2025.