Property restoration order stands as criminal appeal against final ruling ruled inadmissible.

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2025

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 131/02.02.2024 pronunţată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de constituire ca parte civilă a UAT Tecuci în prezenta cauză, excepţie invocată de inculpaţii A. şi B. şi a fost respinsă acţiunea civilă a UAT Tecuci, ca inadmisibilă.

A fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile Ministerul Culturii prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi, ca nefondată.

A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Ministerul Culturii prin Direcţia de Cultură, ca nefondată.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila şi părţile vătămate Ministerul Culturii - Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi şi Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Tecuci.

Prin decizia penală nr. 741/A/din 21.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila şi Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar, împotriva sentinţei penale nr. 131/02.02.2024 a Judecătoriei Brăila, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

A fost desfiinţată sentinţa apelată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond - Judecătoria Brăila cu privire la acţiunea civilă promovată de Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar.

În baza art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Culturii - Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi cu privire la latura civilă.

A fost desfiinţată sentinţa apelată, au fost înlăturate dispoziţiile privind respingerea acţiunii civile şi, în rejudecare, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.. au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la restabilirea situaţiei anterioare prin aducerea imobilului din Judeţul Galaţi, oraş Tecuci, str. x, la starea iniţială.

III. Împotriva deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 483 C. proc. civ., inculpata A. a formulat cerere de recurs cu privire la latura civilă a procesului penal ce formează obiectul dosarului x/2022

În esenţă, inculpata a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate şi, rejudecând, instanţa de control judiciar să înlăture obligaţia de restabilire a situaţiei anterioare, respectiv aducerea imobilului din oraşul Tecuci, str. x, jud. Galaţi la starea iniţială.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere că, potrivit art. art. 19 alin. (5) din C. proc. pen.: Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit legi civile, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.: Hotărârile date în apel, cele date potrivii legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Având în vedere situaţia de fapt, precum şi dispoziţiile legale incidente, a apreciat că hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze şi minori este nelegală, pentru următoarele motive:

a) în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea recurată nefiind motivată;

Astfel, a arătat că din analiza conţinutului sentinţei atacate în întregul său, rezultă că aceasta nu corespunde exigenţelor legii si nici nu face dovada unui examen efectiv şi serios al argumentelor fundamentale prezentate de părţi si nici al probelor administrate.

Mai mult, instanţa nu a prezentat motivele pentru care instanţa a dispus restabilirea situaţiei anterioare, fiind încălcat dreptul inculpatei la un proces echitabil, consecinţa fiind cauzarea unei vătămări procesuale care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea art. 498 alin. (2) din C. proc. civ.

b) în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că, prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, aplicând, totodată, în mod greşit normele de drept material;

În această ordine de idei a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 19 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 79 şi art. 84 alin. (1) C. proc. pen., Ministerul Culturii prin Direcţia Judeţeană de Cultură Galaţi neavând calitatea de persoană vătămată, precum şi dispoziţiile art. 1357 din C. civ., prin presupusa faptă ilicită neproducându-se niciun prejudiciu Ministerului Culturii prin Direcţia Judeţeană de Cultură Galaţi.

Astfel, pe de o parte, Ministerul Culturii prin Direcţia Judeţeană de Cultură Galaţi nu avea calitatea de persoană vătămată pentru a se constitui parte civilă în procesul penal, iar pe de altă parte, nu există un prejudiciul produs prin presupusa faptă ilicită, solicitând să se aibă în vedere raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 209 din 07.12.2015, întocmit de către expertul tehnic C..

Prin urmare, a apreciat că instanţa a aplicat în mod greşit normele de drept material în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

În final, a apreciat că soluţia pronunţată de către instanţa de apel în ceea ce priveşte restabilirea situaţiei anterioare prin aducerea imobilului la starea iniţială este una criticabilă raportat la dispoziţiile art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 256 din C. proc. pen. şi la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât repunerea în situaţia anterioară se poate dispune numai în situaţia în care aceasta este posibilă, iar în speţă, o punere în situaţia anterioară nu mai este posibilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 223 C. proc. civ. raportate la dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2. teza finală din C. proc. civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

IV. Potrivit învestirii realizate de Curtea de Apel Galaţi, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23.09.2024 sub nr. x/2022, având ca obiect recurs în casaţie, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 8 - filtru, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 13.11.2024, când Înalta Curte - judecătorul de filtru, a recalificat obiectul cauzei ca fiind cale de atac intitulată recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ.

Urmare a recalificării obiectului cauzei, dosarul a fost înaintat preşedintelui secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie în conformitate cu dispoziţiile art. 110 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3.243/2022, în vederea întregirii completului de judecată

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, judecătorul de filtru a avut în vedere conţinutul cererii formulate de inculpata A., dar şi temeiurile de drept invocate.

De asemenea, s-a subliniat că în conţinutul cererii formulate, inculpata nu a făcut vorbire şi nu a invocat dispoziţiile vizând recursul în casaţie prevăzute de art. 433 şi următoarele C. proc. pen.

Mai mult, s-a avut în vedere şi precizările exprese ale inculpatei din cererea formulată la data de 12.11.2024 prin care a invocat excepţia necompetenţei secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că prin cererea depusă a înţeles să formuleze recurs privind latura civilă a cauzei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., iar nu recurs în casaţie. Totodată, a apreciat că secţia civilă a Înaltei Curţi este competentă să soluţioneze cauza care vizează restabilirea situaţiei anterioare.

Urmare a întregirii completului de judecată, potrivit dispoziţiei preşedintelui secţiei penale a Înaltei Curţi din 19.11.20224, a fost acordat termen de judecată la 15.01.2025, dată la care recurenta a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind respinsă.

De asemenea, a fost invocată din oficiu excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de inculpată, instanţa rămânând în pronunţare asupra acestui aspect.

V. Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de inculpata A., Înalta Curte o apreciază întemeiată şi urmează să o admită pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României: Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială a C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, inculpata a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ., împotriva deciziei penale nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, invocând nelegalitatea soluţiei privind restabilirea situaţiei anterioare.

Decizia penală nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de apel, în procedura prevăzută de art. 408 şi următoarele C. proc. pen., hotărârea fiind definitivă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen. în care se arată că: Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.

Prin urmare, fiind epuizată calea ordinară de atac a apelului, hotărârea fiind definitivă şi intrată sub puterea autorităţii de lucru judecat, inculpata A. avea deschisă doar posibilitatea promovării căilor extraordinare de atac prevăzute de C. proc. pen., respectiv contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în casaţie sau redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 426, art. 434, art. 452 şi art. 466 C. proc. pen., în limitele şi condiţiile prevăzute de legiuitor.

Or, în cauză, inculpata a înţeles să atace hotărârea definitivă pronunţată de instanţa penală de apel, uzitând nu de normele C. proc. pen., ci de o cale de atac reglementată de dispoziţiile procesual civile, respectiv de calea de atac a recursului, prevăzută de art. 483 C. proc. civ., invocând faptul că acesta ar fi admisibil faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. pe care l-a apreciat ca reprezentând dreptul comun în materie.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar, conform alin. (4) din acelaşi text de lege:

Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Din examinarea coroborată a acestor texte de lege, se constată că pot fi atacate cu recurs, potrivit art. 483 C. proc. civ., doar hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, pronunţate de instanţa civilă, competenţa de soluţionare aparţinând instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, şi în nici un caz instanţei penale, astfel cum susţine inculpata A..

Sub un alt aspect, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că: De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare, întrucât în materie penală sunt reglementate căile de atac susceptibile de a fi formulate împotriva hotărârilor penale şi, prin urmare, aceste norme invocate de inculpată nu sunt aplicabile în detrimentul celor prevăzute de C. proc. pen.

Un alt argument invocat de petentă constă în faptul că repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile, astfel cum prevede art. 19 alin. (5) C. proc. pen.

Este adevărat că repararea prejudiciului se face potrivit dispoziţiilor legii civile, însă acestea vizează dispoziţiile prevăzute de art. 1349 şi următoarele C. civ., privind răspunderea civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, nu potrivit art. 483 C. proc. civ. care reglementează calea extraordinară de atac a recursului în materie civilă.

Astfel, recurenta-inculpată, independent de temeiul de drept invocat, a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri penale definitive, pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin calea de atac prevăzută de art. 483 C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză recurenta-inculpată a contestat o hotărâre penală nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac prevăzută de dispoziţiile C. proc. civ., Înalta Curte, raportat la dispoziţiile din Partea specială, Titlul III C. proc. pen.:

Va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată recurs, formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată recurs, formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2025.