Appeal rejected: Austrian 910-day burglary sentence recognized for enforcement in Romania

Şedinţa publică din data de 21 august 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 104/2025 din data de 28 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de minori în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 910 (nouăsutezece) zile închisoare, aplicată persoanei condamnate A., prin sentinţa penală nr. 17 HV 34/23 k din 06.07.2023, pronunţată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 8 Bs 25/24y din data de 04.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz) pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav prin efracţie sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor prevăzută şi pedepsită de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 şi cifra 2 C. pen. austriac (2 fapte comise la data de 09.08.2022 şi respectiv 04.10.2022) având ca şi corespondent în legislaţia română în art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. care incriminează infracţiunea de furt calificat sub forma complicităţii.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. din Penitenciarul din Austria într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 910 zile închisoare sub condiţia respectării regulii specialităţii prev. de art. 169 din Legea 302/2004 .

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

S-a dedus din pedeapsa de 910 zile închisoare perioada executată conform art. 73 C. pen. de la data de 11.02.2025 până la zi.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat instanţei cererea formulată de autorităţile judiciare austriece privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 17 Hv 34/23k pronunţată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) la data de 06.07.2023 şi rămasă definitivă la data de 14.03.2024 prin decizia penală nr. 8 Bs 25/24y pronunţată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz), prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 910 zile închisoare pentru participarea la săvârşirea a două fapte de furt în Austria în cursul anului 2022.

Totodată prin hotărârea oficiului federal pentru străini şi azil din 10.04.2024 s-a dispus şi o interdicţie temporară de şedere timp de 5 ani. Încadrarea juridică a faptelor pentru care numitul A. a fost condamnat este aceea de săvârşire a infracţiunii de furt grav prin efracţie sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor, prev. şi ped. de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 şi cifra 2 C. pen. austriac.

În sarcina acestuia s-a reţinut că numitul A. a contribuit la 2 fapte de furt săvârşite de numiţii B. şi C. în 09.08.2022 şi 04.10.2022 în localităţile St. Donat şi Viena, prin aceea că la solicitarea celor din urmă a închiriat autoutilitarele necesare transportului bicicletelor furate, s-a asigurat că bunurile furate vor fi transportate şi preluate în România, precum şi a condus dubele la locul faptelor şi a rămas în dube în timpul procesului de încărcare.

Verificând hotărârea judecătorească străină şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate, deţinute într-un stat membru al Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În cauza de faţă, prin sentinţa penală nr. 17Hv 34/23k adoptată de Tribunalul Klagenfurt - Austria la data de 06.07.2023, definitivă la data de 14.03.2024 prin decizia nr. 8 Bs 25/24y adoptată de Curtea de Apel Graz - Austria, numitul A., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav prin efracţie sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor prevăzută şi pedepsită de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 şi cifra 2 C. pen. austriac (2 fapte comise la data de 09.08.2022 şi respectiv 04.10.2022) la pedeapsa de 910 (nouăsutezece) zile închisoare.

Conform certificatului înaintat autorităţilor judiciare române, întocmit de autoritatea emitentă din Austria în acord cu prevederile art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/919/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, care a fost emis la data de 09.04.2025, rezultă că, în intervalul 11.02.2025-04.03.2025, persoana condamnată a executat în Austria o parte din pedeapsa amintită. De altfel, în prezent, persoana condamnată se află în executarea pedepsei închisorii amintite pe teritoriul Austriei, cererea statului emitent vizând recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a pedepsei închisorii aplicate, cu consecinţa transferării persoanei condamnate într-un penitenciar din România. Totodată prin hotărârea oficiului federal pentru străini şi azil din 10.04.2024 s-a dispus şi interdicţia temporară de şedere pe timp de 5 ani.

Curtea a reţinut că, faptele persoanei condamnate A. constau în aceea că a contribuit la 2 fapte de furt săvârşite de numiţii B. şi C. în 09.08.2022 şi 04.10.2022 în localităţile St. Donat şi Viena, prin aceea că, la solicitarea celor din urmă, a închiriat autoutilitarele necesare transportului bicicletelor furate, s-a asigurat că bunurile furate vor fi transportate şi preluate în România, precum şi a condus dubele la locul faptelor şi a rămas în dube în timpul procesului de încărcare.

De asemenea, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate sunt prevăzute şi pedepsite şi de legislaţia română, conform art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. care incriminează infracţiunea de furt calificat (lit. b) pe timp de noapte şi lit. d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase) sub forma complicităţii.

Aşa cum rezultă din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, înaintat de autorităţile judiciare din Austria, numitul A. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea de condamnare şi nu a fost de acord să fie transferat în România, invocând faptul că familia sa, cei trei copii locuiesc în Austria (Graz) iar el, din anul 2010.

Persoana condamnată A. se află în executarea pedepsei de 910 (nouăsutezece) zile închisoare într-un penitenciar din Austria, începând cu data de 11.02.2025.

Analizând sesizarea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii şi nu este incident nici unul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare obligatorii sau facultative.

Analizând dispoziţiile art. 167 din acelaşi act normativ, Curtea a reţinut că hotărârea este definitivă şi executorie, fiind comunicată de către statul emitent, alături de certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008.

De asemenea, Curtea a reţinut că faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii constituie infracţiuni şi în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, respectiv infracţiunea de furt calificat sub forma complicităţii conform art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. iar numitul A., cetăţean roman, nu se află într-o situaţie care să împiedice pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

Totodată, s-a considerat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevede ipotezele în care nu va fi recunoscută hotărârea din statul emitent, respectiv numitul A. nu a fost judecat şi condamnat pentru săvârşirea aceleiaşi fapte în România ori în alt stat, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie în România şi nici nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a reţinut că, potrivit certificatului emis de autorităţile din Austria, numitul A. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea de condamnare şi nu a fost de acord să fie transferat în România. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că susnumitul se află în situaţia de exceptie în conditiile în care este cetăţean român şi, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, faţă de acesta s-a dispus interdictia temporară de şedere timp de 5 ani.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13.08.2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 21.08.2025. La acest termen, s-au luat concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant şi ale reprezentantului parchetului asupra apelului de faţă, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat la acest termen, excepţia tardivităţii formulării prezentei căi de atac, arătând că persoana condamnată a semnat dovada de primire a sentinţei penale la data de 23 iunie 2025. De asemenea, a precizat că în data de 08 iulie 2025 s-a emis mandatul de executare a pedepsei ca urmare a recunoaşterii hotărârii şi acordului transferării în vederea executării pedepsei, însă a arătat că, la dosarul cauzei, există nişte solicitări din parte unui avocat al persoanei condamnate din care nu reiese în mod clar dacă a fost declarată în termen calea de atac împotriva sentinţei.

Înalta Curte constată că, din actele dosarului rezultă faptul că, persoana condamnată A. a declarat apel la data de 14.07.2025 . Din acelaşi înscris reies două date la care persoana condamnată ar fi luat la cunoştinţă de sentinţa penală a Curţii de Apel Cluj, 23 iunie 2025, respectiv 07 iulie 2025. Faţă de această împrejurare, se va ţine seama de data cea mai recentă, respectiv 07 iulie 2025, astfel încât apelul a fost declarat în termenul legal de 10 zile.

Astfel, Înalta Curte, concluzionând sub acest aspect, urmează să respingă excepţia tardivităţii, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Analizând în continuare apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziţii, verificând sentinţa penală nr. 17 HV 34/23 k din 06.07.2023, pronunţată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) privind pe persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie la data de 14.03.2024 prin decizia penală nr. 8 Bs 25/24y pronunţată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz), motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită în prezenta cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 910 (nouăsutezece) zile închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav prin efracţie sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor prevăzută şi pedepsită de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 şi cifra 2 C. pen. austriac.

În fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare austriece, s-a reţinut că, numitul A. a contribuit la 2 fapte de furt săvârşite de numiţii B. şi C. în 09.08.2022 şi 04.10.2022 în localităţile St. Donat şi Viena, prin aceea că la solicitarea celor din urmă a închiriat autoutilitarele necesare transportului bicicletelor furate, s-a asigurat că bunurile furate vor fi transportate şi preluate în România, precum şi a condus dubele la locul faptelor şi a rămas în dube în timpul procesului de încărcare.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare austriece, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat sub forma complicităţii prevăzută de art. 48 din C. pen. român raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) din C. pen. român (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani).

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se observă că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 910 (nouăsutezece) zile închisoare, pedeapsă privativă de libertate, iar natura şi cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d)este de 5 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depăşeşte acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu este de acord să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare austriece, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în Baia Mare, str. x, jud. Maramureş, iar prin hotărârea nr. x/231264698 din 10.04.2024, emisă de Oficiul Federal pentru străini şi azil din Republica Austria, menţionată în certificat, s-a dispus faţă de aceasta interdicţia temporară de şedere pe teritoriul Republicii Austria pentru o perioadă de 5 ani .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Cât priveşte motivul de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menţionat, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa:

(...)

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autorităţile judiciare austriece .

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile judiciare austriece şi dispunând executarea pedepsei de 910 zile închisoare, într-un penitenciar din România, apărările apelantului persoană condamnată, fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 104/2025 din data de 28 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de minori în dosarul nr. x/2025

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 104/2025 din data de 28 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de minori în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 august 2025.