Inadmissibility of ordinary appeal against final decision in preliminary admissibility stage of annulment appeal for international confiscation enforcement

Şedinţa publică din data de 21 august 2025

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 874 din data de 04.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, s-a dispus, în baza art. 431 din C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A., împotriva deciziei penale nr. 867/A/2024 din data de 10.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

În temeiul art. 430 din C. proc. pen., s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei penale nr. 867/A/2024 din data de 10.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

În esenţă, pentru a dispune astfel Curtea de Apel Piteşti a avut în vedere că, prin sentinţa penală nr. 279 din 02 august 2024, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 318 alin. (1) rap. la art. 321 alin. (1) din Legea 302/2004 republicată, s-a admis în parte cererea formulată de Tribunalul Salerno, secţia Măsuri Preventive din Italia în dosarul cu numărul de referinţă 60/2019 R.M.P. P.M. - 6/2020 R.M.P. TRIB la data de 11.12.2023, astfel cum a fost precizată la data de 11.03.2024.

S-a dispus recunoaşterea parţială şi executarea în România a ordinului de confiscare nr. 32/2020 Col. Decr. din data de 14.12.2020, emis de Tribunalul Salerno, secţia Măsuri Preventive, definitiv la data de 29.09.2022.

Împotriva sentinţei au declarat apel intimaţii B., C., A. şi D..

Prin decizia nr. 867/A din 10 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de intimaţii A., C., B. şi S.C. D. S.R.L., împotriva sentinţei penale nr. 279/02.08.2024, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestaţie în anulare, inculpatul A..

Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură, contestaţia în anulare neputând fi exercitată numai împotriva deciziilor penale definitive prin care se rezolvă acţiunea penală printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, aspect ce reiese din interpretarea sistematică a normelor ce reglementează această cale de atac, respectiv din indicarea părţilor care pot declara contestaţie în anulare (art. 427 din C. proc. pen.), din economia cazurilor în care se poate face contestaţie în anulare (art. 426 din C. proc. pen.), precum şi din procedura de judecare a cauzei, după admiterea în principiu (art. 432 din C. proc. pen.).

Instanţa de fond a mai reţinut că, autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obişnuite a hotărârilor judecătoreşti care au această putere, admiţându-se ideea că numai o împrejurare excepţională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări şi numai printr-o procedură având caracter excepţional.

Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condiţiile care să permită posibilitatea declanşării acestor căi de atac, iar contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară având o natură juridică mixtă de anulare şi de retractare.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte exercitarea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, s-ar produce o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că, în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare promovate, sunt supuse aşadar analizei hotărârile judecătoreşti care pot face obiectul contestaţiei, conţinutul contestaţiei, titularii acesteia, precum şi termenul în care aceasta poate fi declarată.

Împotriva acestei soluţii, contestatorul A. a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23.07.2025. Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 21.08.2025, Ministerul Public a invocat inadmisibilitatea prezentei căi de atac, având în vedere că decizia atacată este definitivă, concluziile fiind consemnate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată în cauză de către apelantul contestator A., Înalta Curte constată că apelul declarat de acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În cauză, Înalta Curte constată că este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen., prin decizia ce formează obiectul prezentei căi de atac - decizia penală nr. 874 din data de 04.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 867/A/2024 din data de 10.10.2024 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti.

Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.

Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată în cauză de contestatorul A. este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, respectiv a admisibilităţii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Or, o hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Concluzionând, în condiţiile în care calea de atac de faţă a fost exercitată împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelantul contestator A. este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 874 din data de 04.07.2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025. Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 874 din data de 04.07.2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 august 2025.