Conviction for trace THC reversed on extraordinary appeal and remanded for proof of actual impairment.

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 329 din data de 10 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 21.08.2021).

În temeiul art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 352 din 30.07.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, şi s-a dispus executarea acestei pedepse.

În temeiul art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani stabilită în prezenta cauză, la pedeapsa de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 352 din 30.07.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, ce constituie primul termen al recidivei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 4 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni stabilită prin prezenta, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" si lit. "b" C. pen., pe o durata de 2 ani, astfel cum au fost dispuse prin sentinţa penală nr. 352 din 30.07.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020.

S-a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" şi lit. "b" C. pen.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 352 din 30.07.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020 şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 352 din 30.07.2020 pronunţate de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. republicat, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare statului, dintre care, suma de 3.000 de RON aferentă fazei de urmărire penală.

În esenţă, ca situaţie de fapt s-a reţinut că inculpatul A., în data de 21.08.2021, a condus pe drumurile publice din Craiova (str. x) un autovehicul în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihoactive (cannabis), iar în seara de 20.08.2021, a deţinut fără drept şi a consumat cannabis (substanţă psihotropă înscrisă în Tabelul Anexă nr. III din Lg. 143/2000 Rpb.), sub forma unei ţigarete.

Împotriva sentinţei penale nr. 329 din 10 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022 a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 87 din data de 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 329/2023 a Tribunalului Dolj, ca nefondat, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 12.02.2024, inculpatul A. prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - în sensul că s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, iar în temeiul art. 441 din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea prezentului recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Craiova la data de 15.02.2024.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 martie 2025.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23 aprilie 2024.

În temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea inculpatului A., în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

A criticat hotărârile atacate cu privire la condamnarea sa, întrucât în raport de situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei, fapta săvârşită de acesta nu este prevăzută de legea penală, în raport de cantitatea nesemnificativă de THC indicată de Buletinul de analiză toxicologică nr. x din 13 octombrie 2021, apreciind că nu s-a aflat sub influenţa substanţelor psihoactive, la momentul surprinderii în trafic, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Valorile indicate în buletinul provenit de la INML au fost THC 0,001, THC-OH 0,002 şi THC - COOH 0,008 ug/ml, potrivit opiniei exprimate de cel mai cunoscut specialist al INML cu privire la impactul stupefiantelor, profesorul doctor B., "Valoarea THC detectată nu a avut în cazul de faţă potenţialul de generare a unui tablou clinico-simptomatic de natură a altera capacitatea de a conduce a unui autovehicul la ora 04:16" . În teoria şi practica de specialitate s-a reţinut, de multe ori, că se impune condamnarea pentru infracţiunea care face obiectul prezentului dosar indiferent de cantitatea de stupefiante consumată, opinia minoritară, la care subscrie, este că pentru a se dispune o hotărâre de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. nu este suficient să rezulte din probatoriu ca persoana care a condus autovehiculul a consumat substanţe psihoactive, ci şi faptul că acestea au influenţat sau puteau influenţa în orice mod capacitatea de a şofa, în acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2016.

Dincolo de aspectele invocate mai sus, argumentele pentru care instanţele ar trebui să verifice existenţa influenţei substanţelor psihoactive asupra conducătorului auto şi nu să o prezume, sunt următoarele: dacă legiuitorul ar fi dorit să sancţioneze orice persoană care conduce un autovehicul după ingerarea de droguri, articolul incriminator ar fi trebuit să conţină o astfel de menţiune. Spre exemplu cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care conduce un autovehicul după ce a consumat o substanţă psihoactivă.

În motivarea deciziei nr. 365/2020 a ICCJ care e invocată de majoritatea autorilor se arată că interpretarea sintagmei "aflată sub influenţa" ar trebui realizată după sensul regăsit în vorbirea curentă, respectiv acţiunea exercitată asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor. Or, tocmai acesta este şi argumentul, apreciind că schimbarea stării psihice, fizice ori comportamentale a şoferului ca urmare a consumului de stupefiante trebuie dovedită.

În afara acestor argumente juridice, s-a solicitat să se aibă în vedere şi argumentele ştiinţifice exprimate de expertul INML, domnul profesor B., lucrarea acestuia fiind elocventă cu privire la modul în care ar trebui interpretat, din punct de vedere medico-legal, articolul 336 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea din 23 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2022, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87 din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de inculpatul A..

Pentru a dispune admiterea în principiu s-a apreciat că recurentul şi-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate, ce vizează faptul că nu s-a aflat sub influenţa substanţelor psihoactive având în vedere cantitatea nesemnificativă de THC, se circumscriu cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat, judecătorul de filtru a constatat că este neîntemeiată, întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac şi a posibilelor soluţii pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susţinerea solicitării analizate nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepţional prev. de art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

La termenul fixat pentru dezbaterea recursului în casaţie pe fond, Înalta Curte a primit concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 4 martie 2025, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esenţă, criticile inculpatului au vizat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că în raport de situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei, fapta săvârşită de acesta nu este prevăzută de legea penală, în raport de cantitatea nesemnificativă de THC indicată de Buletinul de analiză toxicologică nr. x din 13 octombrie 2021, apreciind că nu s-a aflat sub influenţa substanţelor psihoactive, la momentul surprinderii în trafic, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că, în data de 21.08.2021, cu intenţie, inculpatul a condus pe drumurile publice din Craiova (str. x) autovehiculul, aflându-se sub influenţa substanţelor psihoactive (cannabis). Totodată instanţa de apel a reţinut că această activitate infracţională realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen.

Cât priveşte cerinţa esenţială a infracţiunii în discuţie, respectiv conducătorul auto să se fi aflat sub influenţa substanţelor psihoactive la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, instanţa de apel a reţinut că "dispoziţiile art. 336 alin. (2) C. pen. nu condiţionează existenţa infracţiunii de o cantitate minimă a substanţei psihoactive consumate şi nici de producerea unor modificări a funcţiilor cognitive sau comportamentului vizibile sau uşor identificabile, făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 48 din 09 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi a deciziei nr. 365/RC/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Conform dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. (în vigoare la momentul săvârşirii faptei), conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că situaţia premisă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive constă în preexistenţa unor stări, situaţii, condiţii în care se află subiectul activ. Elementul material al laturii obiective îl reprezintă acţiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care se află sub influenţa unor substanţe psihoactive. Urmarea imediată în cazul acestei infracţiuni constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate între acţiunea incriminată de lege şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Aşadar, pentru realizarea tipicităţii infracţiunii prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen., este necesar să fie îndeplinită condiţia esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, respectiv aceea ca autorul faptei să se afle sub influenţa unor substanţe psihoactive la momentul conducerii unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Sub aspectul acestei condiţii esenţiale, contestată şi în calea de atac a apelului, instanţa de apel nu a analizat probatoriul şi nu a reţinut, în concret, o situaţie de fapt care să conducă la concluzia îndeplinirii acesteia, ci a reţinut că dispoziţiile penale ce incriminează această faptă nu condiţionează existenţa infracţiunii de o cantitate minimă a substanţei psihoactive consumate şi nici de producerea unor modificări a funcţiilor cognitive sau comportamentului vizibile sau uşor identificabile, făcând trimitere la Decizia nr. 48 din 09 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Însă, Înalta Curte constată că norma de incriminare cere ca autorul faptei să se afle sub influenţa unor substanţe psihoactive şi nu să fi consumat astfel de substanţe, aşa cum a reţinut instanţa de apel. Cât priveşte decizia invocată este de observat că aceasta a lămurit noţiunea de "substanţe psihoactive", iar din conţinutul ei nu rezultă că noţiunea de "influenţă" este echivalentă cu noţiunea de "consum", aşa cum a reţinut instanţa de apel. Deopotrivă, Înalta Curte reţine că nici instanţa de contencios constituţional nu echivalează cele două noţiuni ("influenţă" şi "consum"), aşa cum reiese din Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 a Curţii Constituţionale (citată şi în Decizia nr. 48/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), în care au fost analizate dispoziţiile art. 336 alin. (2) din C. pen. din perspectiva omisiunii legiuitorului de a institui un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive. Cu şi mai multă claritate această concluzie rezultă din jurisprudenţa ulterioară acestei hotărâri, respectiv Decizia nr. 564/2018 a Curţii Constituţionale.

Ulterior pronunţării deciziei penale ce face obiectul prezentului recurs în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 25/2025 din 27 ianuarie 2025, a stabilit că:

"În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei."

Prin urmare, pentru a fi tipică fapta pentru care inculpatul a fost cercetat, este necesar să se dovedească, pe lângă existenţa în sânge a substanţelor psihoactive la momentul conducerii, şi faptul că acestea au avut aptitudinea de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a inculpatului, altfel nu suntem în prezenţa cerinţei esenţiale prevăzute de lege, respectiv ca acesta să se afle sub influenţa substanţelor psihoactive.

În speţă, instanţa de apel nu s-a aplecat, sub aspect factual, asupra acestei cerinţe esenţiale, făcând trimitere la cele reţinute de instanţa de fond, iar aceasta din urmă a reţinut doar că "[…]inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova, unde i-au fost prelevate probe de sânge în vederea stabilirii existenţei substanţelor psihoactive în aceste probe biologice. Prin buletinul de analiză toxicologică nr. x, emis în cauză, s-a concluzionat că, în probele biologice recoltate de la A., sunt prezente MDMA, AMFETAMINĂ-MDA (droguri de mare risc) şi THC (substanţă biosintetizată de planta cannabis - drog de risc), substanţe psihoactive", fără a expune şi alte împrejurări de fapt (cantitatea substanţelor, constatările medicului examinator cu ocazia examenului clinic etc) pe baza cărora să se poată stabili îndeplinirea cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, respectiv aceea ca autorul faptei să se afle sub influenţa unor substanţe psihoactive la momentul conducerii unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, reţinând, pe de o parte, că instanţele de fond şi de apel nu au lămurit, sub aspect factual, toate împrejurările necesare verificării tipicităţii faptei de care recurentul inculpat este acuzat, iar pe de altă parte, limitele judecării în calea de atac a recursului în casaţie, ce nu permit o analiză factuală a cauzei, apreciază că singura soluţie ce se impune în cauză este casarea hotărârii recurate şi trimiterea spre rejudecare a apelului, pentru ca instanţa de apel să stabilească, pe baza probelor administrate/ce vor fi administrate, toate împrejurările de fapt necesare verificării tipicităţii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe de care recurentul inculpat este acuzat.

În acest context, având în vedere limitele casării şi dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa căreia i se va trimite cauza va realiza o judecată a cauzei, numai în limitele anterior menţionate cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87 din 31 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Va casa decizia recurată numai cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în aceste limite.

Totodată, va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 402/2023 din 31.01.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 329 din 10 iulie 2023 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87 din 31 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Casează decizia recurată numai cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în aceste limite.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 402/2023 din 31.01.2024 emis în baza sentinţei nr. 329 din 10 iulie 2023 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de inculpatul A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.