Criminal jurisdiction transfer: media exposure and pending complaint against investigating prosecutor do not establish reasonable suspicion of judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.04.2025 la Curtea de Apel Piteşti, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti.

În argumentare, petentul a susţinut că, în cauză, există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

Astfel, a precizat că, din cauza "renumelui" pe care inculpatul şi l-a făcut în societate pe plan local, a dosarelor penale şi a discuţiilor din mediul public, soluţionarea cauzei de către instanţele din Piteşti, Vâlcea şi alte judeţe sau localităţi învecinate, ar echivala cu vătămarea drepturilor inculpatului, afectarea imparţialităţii magistraţilor şi pronunţarea unei soluţii injuste care să fie determinată de relaţiile de adversitate existente între acesta, pe de o parte, respectiv magistraţii şi alte persoane din mediul politic, pe de altă parte.

A susţinut că, încă din rechizitoriu se conturează optica organelor judiciare cu privire la persoana inculpatului. Acesta este catalogat drept iniţiatorul pretinsei grupări infracţionale, persoana care a coordonat întreaga activitate a membrilor grupării, discutându-se în cadrul acuzării despre infracţiuni grave care ridică un val de nemulţumiri în rândul populaţiei.

În al doilea rând, a susţinut că, urmare a unui denunţ formulat de petentul A. şi soţia acestuia (dosar x/2024), se efectuează cercetări vizând fapte de corupţie săvârşite de procurorul B., acesta fiind cel care a instrumentat dosarul în faza de urmărire penală. Având în vedere că acest procuror a avut un rol activ în trimiterea în judecată (desfăşurând ancheta în cauza), s-a apreciat că existenţa unei anchete asupra sa generează o suspiciune legitimă de imparţialitate asupra instanţei locale, întrucât există riscul ca magistraţii să fie influenţaţi. A mai susţinut că nu se poate omite funcţia înaltă pe care o deţine domnul procuror în cadrul DIICOT Vâlcea şi presiunile pe care acesta le poate exercita asupra membrilor completului de judecată cu scopul de a se răzbuna pe inculpat deoarece astfel de comportamente au mai fost întâlnite în decursul timpului.

Pe de altă parte, a susţinut că, în prezent, la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti (dosar nr. x/2024), este în lucru un dosar penal privind fapte de corupţie şi trafic de influenţă comise de persoane cu funcţii publice importante în judeţul Vâlcea, aspecte ce sunt direct legate de modul în care a fost instrumentată cauza a cărei strămutare se solicită.

Astfel, s-a susţinut că această situaţie este de natură să justifice îndoieli cu privire la obiectivitatea judecătorilor din această jurisdicţie şi întăreşte necesitatea transferului cauzei către o instanţă neutră, unde astfel de influenţe nu pot afecta actul de justiţie.

În acest context, s-a susţinut că, nu de puţine ori, magistraţi, persoane cu funcţii de conducere în cadrul diverselor autorităţi publice, demnitari şi alte persoane cu funcţii importante decizionale au fost "constrânşi" sau determinaţi prin diverse metode să adopte decizii sau măsuri contrare propriei convingeri, prin diverse promisiuni sau ameninţări.

În altă ordine de idei, s-a menţionat că, în ultimele luni şi nu numai, presa naţională a desfăşurat o campanie agresivă de denigrare a inculpatului, prezentându-l într-un mod care nu reflectă realitatea şi generând o percepţie publică extrem de negativă asupra persoanei acestuia. În acest sens, a susţinut că publicaţii din judeţul Vâlcea au folosit expresii precum "C." pentru a-l descrie, inducând ideea că ar fi un criminal periculos, ignorând total principiul prezumţiei de nevinovăţie, ceea ce creează o atmosferă ostilă ce poate influenţa inclusiv opinia instanţei şi a martorilor audiaţi. Având în vedere acest climat de ostilitate, s-a apreciat că există riscul real ca dreptul petentului la un proces echitabil să fie grav afectat.

În acest sens, în cuprinsul cererii, petentul a făcut trimitere la o serie de articole postate pe internet care îl descriu în maniera menţionată şi care creează publicului o opinie greşită, în sensul că ar fi un infractor periculos care merită condamnat la o pedeapsă grea.

Totodată, s-a susţinut că, la fiecare termen de judecată, completul de judecată a adoptat o atitudine ostilă faţă de apărare, concretizată prin respingerea tuturor probelor propuse şi a tuturor cererilor formulate de apărare, fără ca aceste soluţii să fie motivate în concret în cuprinsul încheierii de şedinţă. Această practică demonstrează, în opinia petentului, o lipsă de imparţialitate şi un tratament injust aplicat, care afectează dreptul la un proces echitabil. În aceste condiţii, s-a apreciat că există un pericol real ca judecata să fie profund viciată de o lipsă de obiectivitate, ceea ce impune necesitatea strămutării cauzei. A mai susţinut că pedeapsa stabilită de instanţa de fond este una "record" iar singura şansă pentru inculpat să fie judecat corect şi echitabil este calea de atac a apelului.

Pe cale de consecinţă, s-a susţinut că toate aspectele menţionate anterior creează o ambianţă procesuală total neprielnică, care ar putea ştirbi imparţialitatea şi obiectivitatea magistraţilor care activează în cadrul instanţelor judecătoreşti.

Cererea a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09.04.2025, fiind înregistrată, pe rolul secţiei penale, sub nr. x/2025, cu prim termen de judecată la data de 23 aprilie 2025.

La data de 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Piteşti a transmis informaţiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat, în esenţă, că petentul nu a învederat în concret aspecte, împrejurări sau situaţii care să constituie vreo dovadă că, dată fiind calitatea părţilor, imparţialitatea tuturor judecătorilor de la Curtea de Apel Piteşti ar fi în vreun fel afectată.

În cuprinsul relaţiilor solicitate, s-a mai menţionat, cu privire la calitatea de procuror a magistratului faţă de care s-a formulat plângere penală, faptul că nu poate constitui per se un motiv de suspiciune privind lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cadrul instanţei împrejurarea că acesta funcţionează în cadrul unei instituţii de Parchet din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, întrucât simpla formulare a unei plângeri penale împotriva unui magistrat care a întocmit acte procesuale în cauză, în absenţa unor cercetări care să confirme cele reclamate, nu poate conduce la existenţa acelor suspiciuni rezonabile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte renumele pe care l-ar fi căpătat inculpatul, urmare a dosarelor penale şi a discuţiilor care circulă în spaţiul public, s-a susţinut că acestea reprezintă o pură percepţie personală, fără efecte juridice asupra a ceea ce înseamnă imparţialitatea magistraţilor ce activează în cadrul Curţii de Apel Piteşti. În acest context, s-a susţinut că, tot o percepţie personală este şi afirmaţia potrivit căreia procurorul împotriva căruia petentul a formulat plângere, poate exercita presiuni asupra membrilor completului de judecată cu scopul de a se răzbuna.

Aşadar, s-a învederat că, la Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, judecata poate avea loc în condiţii optime, fără a se aduce atingere în vreun mod obiectivităţii şi imparţialităţii în soluţionarea dosarului nr. x/2020

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, dosarul nr. x/2020, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect apelul formulat, printre alţii, de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 99 din 20 iunie 2024 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte constată că, în susţinerea cererii de strămutare, s-a invocat, printre altele, faptul că, în speţă, există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor, făcându-se în concret trimitere la notorietatea petentului pe plan local, generată de dosarele penale şi discuţiile care circulă în societate.

În acest context, petentul a menţionat că, în ultimele luni şi nu numai, presa naţională a desfăşurat o campanie agresivă de denigrare a acestuia, prezentându-l într-un mod care nu reflectă realitatea şi generând o percepţie publică extrem de negativă asupra persoanei acestuia.

Cu privire la aceste argumente, Înalta Curte constată că interesul presei locale pentru cauza petentului nu poate conduce de plano la reţinerea unei lipse de imparţialitate a corpului de magistraţi din cadrul curţii de apel. Existenţa unei mediatizări în presă sau televiziune referitoare la un dosar pe rolul instanţelor judecătoreşti, fără a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile cu rezonanţă şi asupra întregului colectiv de magistraţi din cadrul secţiei penale a unei instanţe nu poate susţine strămutarea cauzei.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că mediatizarea cauzei este argumentată de petentul A. sub aspectul publicării, în două cotidiane on-line naţionale (spynews.ro şi gândul.ro) şi unul local (ziaruldevalcea.ro) a unui număr de 3 articole care vizează presupusele fapte din cauza a cărei strămutare se solicită (articole care fac trimitere la soluţia pronunţată în primă instanţă de către Tribunalul Vâlcea dar şi la măsurile preventive dispuse într-o etapă procesuală anterioară apelului).

Or, publicarea, în cotidiane de interes naţional şi local, în stadiile procesuale anterioare ale dosarului ce face obiectul cererii de strămutare, a unor articole vizând evoluţia acestuia, în cuprinsul cărora sunt redate obiectul acuzaţiilor aduse petentului, soluţia pronunţată în fond, precum şi soluţia cu privire la măsura preventivă solicitată a fi dispusă faţă de inculpat, relevă, într-adevăr, un anumit grad de interes media pentru speţă şi pentru persoana petentului, însă nu pun în evidenţă pretinsa mediatizare intensă a cauzei, respectiv, o acţiune mediatică concertată împotriva acestuia, de natură a crea presiune asupra magistraţilor învestiţi cu judecarea dosarului aflat în prezent în calea ordinară de atac a apelului.

De altfel, articolele invocate nu aduc în discuţie, în mod real, aspecte în raport de care să se poată aprecia asupra unei eventuale lipse de imparţialitate a magistraţilor Curţii de Apel Piteşti, instanţă învestită cu soluţionarea cauzei în apel, întrucât articolele de presă indicate fac trimitere exclusiv la soluţia pronunţată în primă instanţă, precum şi la cea dispusă cu privire la propunerea de arestare preventivă, fiind aparent publicate anterior învestirii instanţei sus-menţionate în calea ordinară de atac.

Astfel, cele trei articole cuprind doar informări cu privire la faptele concrete imputate petentului, respectiv la soluţia pronunţată faţă de acesta în primă instanţă, iar nu şi informaţii de natură să contureze suspiciuni cu privire la imparţialitatea magistraţilor învestiţi cu judecarea cauzei în apel.

Referitor la aspectele vizând modalitatea în care petentul este descris în cuprinsul articolelor de presă, respectiv ca fiind un infractor periculos, folosindu-se expresia "C.", cu ignorarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, Înalta Curte constată că libertatea presei este un drept fundamental recunoscut şi protejat prin lege în majoritatea statelor moderne. Totodată, deşi este adevărat că principiul prezumţiei de nevinovăţie nu este aplicabil doar în materie penală deoarece, în anumite cazuri, exercitarea abuzivă a dreptului la liberă exprimare poate să afecteze onoarea sau reputaţia unei persoane, conducând astfel la un prejudiciu ce trebuie reparat, acesta nu este un aspect ce poate să facă obiectul verificărilor în cadrul soluţionării unei cereri de strămutare. Deopotrivă, Înalta Curte constată că modalitatea în care a fost descris petentul în cuprinsul articolelor de presă depuse la dosar este strâns asociată cu libertatea de exprimare şi este o componentă a acesteia care nu poate conduce la concluzia că va influenţa actul de justiţie, prin raportare la un presupus renume pe care l-ar fi dobândit inculpatul A. ca urmare a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Aşadar, faptul că, în cuprinsul articolelor de presă se fac scurte menţiuni cu privire la acuzaţiile aduse petentului şi la soluţia de condamnare în primă instanţă pronunţată faţă de acesta de Tribunalul Vâlcea, nu relevă elemente apte a susţine temerea că judecătorii învestiţi în prezent cu judecarea aceleiaşi cauze în apel nu pot da dovadă de imparţialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi obiectiv, prin conţinutul lor concret, articolele de referinţă fiind, practic, extranee cauzei.

În continuare, referitor la argumentele vizând relaţiile de adversitate existente între petent, pe de o parte, respectiv persoane din mediul politic sau magistraţi, pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în acest context, s-a făcut trimitere la denunţul formulat de petent şi soţia acestuia cu privire la săvârşirea unor fapte de corupţie de către procurorul B. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei unităţi de parchet din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti şi care ar putea exercita presiuni asupra membrilor completului de judecată cu scopul de a se răzbuna.

Înalta Curte constată că aceste împrejurări nu sunt de natură să genereze o suspiciune legitimă de imparţialitate asupra instanţei locale, neexistând date din care să rezulte că denunţul formulat de petent împotriva unui procuror ar fi de natură să contureze o bănuială cu privire la lipsa de imparţialitate a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Piteşti, şi, pe cale de consecinţă, nu poate constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare.

Simpla invocare a calităţii unui participant la procesul penal (în speţă, procuror) şi, corelativ, a suspiciunii că pretinsa influenţă a acestuia asupra organelor judiciare, ar fi de natură să altereze justeţea procedurilor, fără indicarea unor circumstanţe concrete ale cauzei, care să contureze o astfel de bănuială, nu poate constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare.

În consecinţă, în lipsa unor elemente factuale verificabile obiectiv, apte să susţină presupusele efecte negative ale denunţului formulat de petent pentru săvârşirea unor fapte de corupţie de către procurorul B. în planul imparţialităţii magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei a cărei strămutare se solicită, susţinerile petentului A. se plasează în sfera unor simple aserţiuni, fără susţinere factuală.

În continuare, în cuprinsul cererii de strămutare dar şi în faţa instanţei de judecată s-a susţinut că, la fiecare termen, completul de judecată a adoptat o atitudine ostilă faţă de apărare, concretizată prin respingerea tuturor probelor propuse şi a tuturor cererilor formulate de apărare, fără ca aceste soluţii să fie motivate în concret în cuprinsul încheierii de şedinţă. Această practică demonstrează, în opinia petentului, o lipsă de imparţialitate şi un tratament injust aplicat, care afectează greu dreptul său la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de către petent constituie, în realitate, chestiuni ce au semnificaţia unor critici de nelegalitate a soluţiilor dispuse în plan procesual de către instanţa de judecată, or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluţionare a cererii de strămutare.

Respingerea unor cereri nu poate fi interpretată ca o dovadă de lipsă de imparţialitate a instanţei, având în vedere că aceste măsuri sunt prevăzute de lege şi sunt motivate în cuprinsul actelor procedurale prin care au fost dispuse, iar hotărârile pronunţate pot fi verificate în căile de atac prevăzute de lege.

Susţinerile petentului ori ale avocatului său, care depăşesc limitele în care poate fi analizată o cerere de strămutare, cum ar fi cele privind respingerea tuturor probelor propuse şi a cererilor formulate în faţa Curţii de Apel Piteşti ori a altor aspecte care ţin de cercetarea judecătorească, nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluţioneze o cerere de strămutare, care nu are atribuţiile unei instanţe de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Nemulţumirile petentului vis-a-vis de modul de desfăşurare a judecăţii nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Înalta Curte constată că modalitatea de soluţionare a cauzei penale în apel - criticată ca fiind discreţionară sub aspectul soluţiilor date cererilor formulate de apărarea petentului - care constituie obiectul nemulţumirii acestuia, nu poate fi evaluată în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen. prin prisma criteriilor de imparţialitate şi obiectivitate prevăzute de lege, putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceştia în cursul procesului ori a măsurilor dispuse de judecătorii instanţei inferioare.

De aceea, presupusele erori ale instanţei pot fi cenzurate exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege, neconstituind împrejurări apte a aduce în discuţie conduita judecătorilor instanţei de control judiciar pe rolul căreia se află cauza.

Deopotrivă, motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Pentru a justifica însă admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Concluzionând, în contextul celor expuse, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei îndoieli asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curţii de Apel Piteşti nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului din prezenta cauză, simpla susţinere că judecătorii din cadrul Curţii de Apel Piteşti nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Ca atare, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2025.