Bribery scope: whether verifying legality of lease-concession documents falls within general secretary’s statutory duties

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de recurentul A., reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 01.03.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore, începând cu data de 01.02.2021, ora 19:00 şi până la data de 02.02.2021, ora 19:00.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Muzeului Judeţean Botoşani (constând în activităţi de arhivare; activităţi de întreţinere, restaurare obiecte) sau în cadrul Muzeului de Etnografie Botoşani (constând în activităţi edilitar-gospodăreşti; activităţi de arhivare; activităţi de întreţinere) pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în cazul neexecutării, cu rea-credinţă, a obligaţiilor impuse sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere, consecinţa fiind executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 290 alin. (4) din C. pen., s-a dispus restituirea către martorul denunţător B., a sumei de 300 euro, formată din trei bancnote de câte 100 euro, având seriile x, x şi y, depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1260 din data de 21 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 38 din data de 01.03.2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, ca nefondat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei penale nr. 38 din data de 01.03.2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

S-a înlăturat aplicarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A..

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de de 3 (trei) ani închisoare.

S-a majorat termenul de supraveghere stabilit potrivit art. 92 din C. pen., de la 2 ani, la 3 ani şi 6 luni.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 1260 din data de 21 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie la data de 20.12.2024 inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esenţă, prin cererea de recurs în casaţie, recurentul A., prin apărător ales, a arătat că actul pentru a cărui îndeplinire ar fi primit bani nu intra în sfera atribuţiilor/îndatoririlor de serviciu ale secretarului general al unităţii administrativ teritoriale, funcţie pe care o exercita la data săvârşirii faptei. A precizat că atribuţiile de serviciu ale secretarului general al unităţii administrativ teritoriale, prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 243 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, nu prevede că secretarul general îndeplineşte atribuţia de serviciu de a verifica, sub aspectul legalităţii, documentaţia privind atribuirea în concesiune a bunurilor proprietatea publică sau privată, a autorităţii publice locale, concesionarea bunurilor proprietate privată a unităţilor administrativ teritoriale fiind reglementată de dispoziţiile art. 362 raportat la art. 302-331 din Codul administrativ.

Recurentul a susţinut că procedura privind concesiunea impune ca studiul de oportunitate art. 309 alin. (5) concesionarea art. 309 alin. (6) şi documentaţia de atribuire art. 312 alin. (3) să fie aprobate prin hotărârea consiliului local, dispoziţiile Codului administrativ privind concesionarea bunurilor neconferind secretarului general nicio atribuţie/competenţă în această materie, cu excepţia celei prevăzute de art. 243 alin. (1) lit. a).

A susţinut recurentul că nu a fost trimis în judecată pentru fapta de a primi o sumă de bani pentru îndeplinirea atribuţiei de avizare a vreunui proiect de hotărâre de consiliu local, iniţiat de primar sau de consilierii locali; starea de fapt definitiv stabilită - primirea sumei de bani în vederea verificării legalităţii documentaţiei de concesiune, a unei documentaţii primare, prealabile unui proiect de hotărâre de consiliu local iniţiat de primar - excede sferei atribuţiilor sale de serviciu, prevăzute de art. 243 din Codul administrativ şi această stare de fapt nu corespunde modelului legal de incriminare prevăzut de art. 289 alin. (1) din C. pen.

Recurentul a susţinut şi că atribuţiile secretarului general al unităţii administrativ teritoriale fiind ataşate în speţă laturii obiective a infracţiunii nu pot fi aplicate şi interpretate extensiv în detrimentul acuzatului sau prin crearea unei noi norme juridice, principiul legalităţii incriminării impunând o interpretare strictă a legii.

Prin încheierea din data de 04 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1260 din data de 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021 şi a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării.

Prin încheierea menţionată s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie referitor la cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", raportat la susţinerile recurentului care aduc în discuţie absenţa elementului obiectiv propriu infracţiunii analizate, ce se circumscriu formal cazului de casare invocat.

Analizând recursul în casaţie declarat de recurentul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, în ceea ce-l priveşte pe recurentul A., constă în aceea că în calitate de secretar general al UAT Comuna Frumuşica, jud. Botoşani, la data de 01.02.2021, a primit suma de 300 euro de la denunţătorul B., pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, în sensul de a verifica, sub aspectul legalităţii, documentaţia privind atribuirea în concesiune a suprafeţei de 1.586 mp teren, teren situată în comuna Frumuşica, jud. Botoşani, în parcela cadastrală nr. x, având numărul cadastral nr. x, înscrisă în cartea funciară nr. x UAT Frumuşica, având proprietar comuna Frumuşica, domeniul privat, conform încheierii nr. 29267 din data de 12.05.2016, a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Botoşani - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Botoşani.

În cauză, Înalta Curte reţine că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare de mită, astfel cum este incriminată de art. 289 alin. (1) din C. pen.

Astfel, potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen. infracţiunea de luare de mită constă în "fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri."

Se observă că modificările survenite în legislaţia penală cu privire la infracţiunea de luare de mită au în vedere înlocuirea expresiei "în scopul" cu aceea de "în legătură cu" îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Această "înlocuire" semnifică condiţionarea ca pretinderea, primirea de bani sau alte foloase să se facă în legătură cu atribuţia de serviciu a celui în cauză.

În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 2/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat că în ceea ce priveşte actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere, se pretinde, se primeşte, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite - ca şi condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii - trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale acestuia sau un act contrar acestor îndatoriri. (...)

Prin "act privitor la îndatoririle de serviciu" se înţelege actul care are legătură cu atribuţiile de serviciu ale subiectului activ al infracţiunii de luare de mită.

Înalta Curte constată că recurentul avea calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât la data comiterii faptei exercita funcţia de secretar general al UAT Comuna Frumuşica, jud. Botoşani.

Prin urmare, atribuţiile de serviciu concrete ale subiectului activ reprezintă o condiţie a laturii obiective a infracţiunii, în sensul că fapta trebuie să se raporteze la aceste atribuţii concrete, să aibă legătură şi să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului.

Relativ la fapta ce face obiectul acuzaţiei penale, potrivit hotărârii definitive a instanţei de apel, se reţine că aceasta se referă la pretinderea de către recurent, pentru sine, a sumei de 300 euro, pentru a verifica, sub aspectul legalităţii, documentaţia privind atribuirea în concesiune a suprafeţei de 1.586 mp teren, teren situată în comuna Frumuşica, jud. Botoşani.

Ceea ce este definitoriu pentru a stabili dacă fapta constituie sau nu infracţiunea de luare de mită, este stabilirea împrejurării dacă sfera atribuţiilor de serviciu ale recurentului cuprinde competenţa de a verifica, sub aspectul legalităţii, documentaţia privind atribuirea în concesiune a unei suprafeţei de teren pentru a exista corelaţie între pretinderea şi primirea de bani şi atribuţia de serviciu a acestuia.

Astfel, Înalta Curte constată că printre atribuţiile secretarului general al unităţii administrativ-teritoriale, reglementate în art. 243 din Codul administrativ, la alin. (1) lit. a) se numără aceea că avizează proiectele de hotărâri şi contrasemnează pentru legalitate dispoziţiile primarului, respectiv ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, după caz, iar la lit. i) aceea potrivit căreia poate propune primarului, respectiv preşedintelui consiliului judeţean înscrierea unor probleme în proiectul ordinii de zi a şedinţelor ordinare ale consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean.

De asemenea, se observă că, reglementând concesionarea bunurilor proprietate publică, legiuitorul a prevăzut în art. 312 alin. (3) că documentaţia de atribuire se întocmeşte de către concedent, după elaborarea caietului de sarcini şi se aprobă de către acesta prin ordin, hotărâre sau decizie.

În speţă, atribuirea în concesiune a suprafeţei de 1.586 mp teren, situată în comuna Frumuşica, jud. Botoşani se făcea prin hotărâre a consiliului local, hotărâre cu privire la care recurentul avea, potrivit art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, atribuţii în verificarea legalităţii acesteia şi emiterea unui aviz în acest sens, fiind fără relevanţă, sub aspectul răspunderii penale, dacă acest aviz, pe care recurentul trebuia să-l emită, este unul consultativ.

Acuzaţia formulată prin actul de acuzare a vizat ambele componente ale atribuţiilor recurentului, respectiv verificarea legalităţii hotărârii consiliului local şi emiterea unui aviz şi, pe cale de consecinţă, este întrunită latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită în ceea ce priveşte cerinţa specifică ca primirea banilor care nu i se cuvin, să fie realizată în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 289 alin. (1) din C. pen.

Aşadar, contrar celor susţinute de recurent, în cauză sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă a infracţiunii de luare de mită şi, în consecinţă, recursul în casaţie declarat de acesta este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1260 din data de 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1260 din data de 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.