Criminal discontinuance for alleged judicial conspiracy in filing late appeal upheld where objective records negated intent and evidentiary gap

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

a. Prin Ordonanţa din data de 19 decembrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerile efectuate de persoana vătămată A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 din C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă, că, persoana vătămată a fost cercetată şi trimisă în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 21.01.2015 de către Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind înregistrat dosarul penal nr. x/2015 al Tribunalului Bihor.

Prin sentinţa nr. 82 din data de 10.05.2017 a Tribunalului Bihor s-a dispus achitarea persoanei vătămate, sentinţă împotriva căreia au declarat apel persoana vătămată şi Ministerul Public, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 645/A din 9.11.2017 a Curţii de Apel Oradea.

S-a reţinut că obiectul sesizării formulate de petentul A. vizează o pretinsă încălcare a atribuţiilor de serviciu de către magistraţii judecători B., vicepreşedintele tribunalului Bihor, şi C., din cadrul secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bihor, în sensul că, în contextul în care declaraţia de apel a parchetului a fost validată ca fiind în termen, au acţionat în complicitate pentru repunerea în termenul de apel a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Referitor la circumstanţele declarării apelului în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor, procurorul a constatat că Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea, a trimis prin fax Adresa nr. x/2017 prin care a comunicat declararea apelului, act care a fost ataşat accidental la dosarul civil nr. x/2017 al secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal, enumerând probele care au condus la această concluzie.

În consecinţă, a reţinut că acuzaţiile formulate de către persoana vătămată cu referire la pretinse acte de natură penală în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu pot fi conturate nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul condiţiilor de tipicitate subiectivă.

În ceea ce priveşte infracţiunile de sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri, a constatat că persoana vătămată nu a indicat în ce a constat obiectul material al acestei infracţiuni.

b. Împotriva ordonanţei de clasare a formulat plângere petentul A., în condiţiile prevăzute de art. 339 din C. proc. pen., invocând, în esenţă, că ordonanţa procurorului este nefondată, întrucât în cauză nu s-a efectuat o anchetă efectivă, iar faptele au fost interpretate eronat.

c. Prin Ordonanţa nr. 34/II-2/2025 din 3 februarie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului, constatându-se că soluţia de clasare a cauzei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este temeinică şi legală.

În argumentare s-a reţinut, în esenţă, că, prin raportare la conţinutul concret al faptelor sesizate, analiza efectuată pe parcursul urmăririi penale a fost suficientă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, motivarea ordonanţei este clară şi convingătoare, fiind incident cazul de clasare indicat.

d. La data de 3 martie 2025, data poştei, petentul A. a formulat plângere împotriva Ordonanţei de clasare din data de 19 decembrie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală în Dosarul nr. x/2023 (2303/321/P/2020), susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică.

În motivarea plângerii, în esenţă, a susţinut că ancheta a fost efectuată superficial, cu încălcarea drepturilor persoanei vătămate, care nu a fost audiată şi căreia nu i s-a oferit posibilitatea de a propune probe şi de a oferi clarificări, deşi a arătat, prin adresa înregistrată la parchet sub nr. x/12.12.2024, că a intrat în posesia unor înscrisuri apreciate utile soluţionării cauzei. De asemenea, au fost ignorate dispoziţiile art. 206 din C. proc. pen., care reglementează obligaţia procurorului de a strânge şi de a administra probe pentru stabilirea adevărului cu privire la săvârşirea faptelor pentru care s-a început urmărirea penală şi a persoanei responsabile, printre care a enumerat audierea persoanei vătămate, a martorilor, a persoanelor indicate în cuprinsul plângerii pe care a formulat-o, verificarea înscrisurilor, verificare mijloace de comunicare electronică etc.

A considerat că procurorul a exclus de la început varianta implicării magistraţilor, limitând ancheta la verificarea formală a dosarului.

Totodată, petentul a apreciat că s-au ignorat aspectele reţinute cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în cuprinsul ordonanţei de declinare a cauzei.

A solicitat infirmarea Ordonanţei nr. 104/P/2023 (2303/321/P/2020) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, "continuarea urmăririi penale şi administrarea probaţiunii, urmând ca, în baza acestora, să se poată dispune începerea urmăririi penale in personam, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor."

e. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10 martie 2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C2 C. pen.

Urmare a diligenţelor instanţei, a fost ataşat Dosarul nr. x/2023 (2303/321/P/2020) al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi lucrarea nr. 34/II-2/2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul fixat în cauză, 22 aprilie 2025, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii pe fondul plângerii, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei încheieri.

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare sus-menţionate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Motivele plângerii formulate de petentul A. în cauza de faţă vizează, în esenţă, modul superficial în care acesta apreciază că a fost efectuată ancheta penală în Dosarul nr. x/2023 (2303/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Din această perspectivă, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că, potrivit art. 5 alin. (1) din C. proc. pen., "Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului."

Conform art. 100 alin. (1) din C. proc. pen., "În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere."

Însă, procurorul nu administrează toate probele automat, ci ia în considerare valoarea lor probatorie prezumată, în raport cu obiectul cauzei. Aşadar, pentru a dispune clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., procurorul nu este ţinut să efectueze o administrare extinsă de probe, ci se limitează la acelea care sunt utile, concludente şi pertinente pentru stabilirea adevărului.

Din perspectiva actelor procesuale şi procedurale efectuate în cauză, judecătorul de cameră preliminară notează că plângerea petentului cu privire la săvârşirea de către judecătorii B. şi C. a infracţiunilor de abuz în serviciu, sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri şi neglijenţă în serviciu în legătură cu declaraţia de apel a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea, formulată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor a fost înregistrată la data de 14 octombrie 2020 pe rolul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020.

Prin Ordonanţa nr. 2303/P/2020 din data de 15 octombrie 2020, având în vedere conţinutul plângerii, procurorul a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin adresa emisă în cauză data de 24 noiembrie 2020, s-a solicitat Curţii de apel Oradea înaintarea unei copii de pe Decizia nr. 646/A din 9 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, document care a fost înaintat la data de 21 aprilie 2021, împreună cu încheierile de şedinţă din 24 octombrie şi 2 noiembrie 2017 .

După desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie prin Legea nr. 49/2022, prin adresa din 4 aprilie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis dosarul, pe cale administrativă, în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Legea nr. 49/2022, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, unde a fost înregistrat sub nr. x/2022.

Prin Ordonanţa nr. 162/P/2022 din 15 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, având în vedere obligaţia instanţei de apel de a verifica dacă apelul reclamat ca fiind declarat tardiv de către DNA-Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor a fost introdus sau nu în termenul de 10 zile de la comunicarea minutei, a considerat că urmărirea penală in rem îi vizează şi pe judecătorii care au soluţionat apelul în cauză, respectiv magistraţii D. şi E., motiv pentru care a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi Criminalistică.

Cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi Criminalistică la data de 23 februarie 2023 şi înregistrată sub nr. x/2023.

Prin adresa înregistrată la dosar la data de 11 martie 2024, petentul a indicat adresa la care solicită să fie citat în vederea audierii şi a indicat că este "în posesia unor documente care pot constitui probe utile soluţionării cauzei", precizând, fără a indica conţinutul acestora ori teza probatorie, că le va pune la dispoziţia organelor de urmărire penală cu ocazia primei audieri.

Prin adresa din data de 28 octombrie 2023, s-a solicitat Tribunalului Bihor înaintarea Dosarului nr. x/2015 în original, cu menţiunea că va fi restituit după consultarea acestuia. Totodată, s-a solicitat instanţei, în măsura în care s-au efectuat verificări cu privire la modalitatea de înregistrare a apelului formulat în cauza antereferită de către DNA, să înainteze actele relevante întocmite în acest sens.

Prin adresa înregistrată în cauză la data de 18 noiembrie 2024, Tribunalul Bihor a înaintat dosarul solicitat, inclusiv componentele şi a precizat că, în evidenţele instanţei, nu rezultă că au fost efectuate verificări administrative cu privire la înregistrarea apelului.

Prin adresa înregistrată la Direcţia Resurse Umane şi Documentare - Serviciul Registratură Generală şi Arhivă sub nr. 1662 la data de 13 decembrie 2024, petentul a solicitat să i se comunica stadiul lucrărilor, menţionând că nu a fost citat pentru a susţine plângerea pe care a formulat-o şi reiterând faptul că a intrat în posesia unor înscrisuri pe care le apreciază utile soluţionării cauzei.

Prin Ordonanţa nr. 104/P/2023 din data de 16 decembrie 2024, procurorul a dispus delegarea unui ofiţer de poliţie judiciară pentru consultarea Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bihor, constatarea unor fapte şi probe ce vor fi apreciate ca relevante soluţionării cauzei şi ataşarea acestora la dosar, prin încheierea unui proces-verbal, care a fost întocmit la data de 18 decembrie 2024, fiind ataşat la fila x a dup, însoţit de documentele menţionate în cuprinsul acestuia.

La data de 19 decembrie 2024, cauza a fost soluţionată prin ordonanţa care face obiectul prezentei plângeri, care a fost comunicată petentului la domiciliul procesual ales la data de 8 ianuarie 2025.

Din analiza dosarului de urmărire penală, rezultă că în cauză au fost verificate înscrisurile oficiale, registrele de evidenţă ale instanţei şi corespondenţa oficială dintre parchet şi instanţă.

Astfel, concluzia la care a ajuns procurorul, în sensul că adresa nr. x/2017 din 12 mai 2017, prin care a fost înaintată declaraţia de apel împotriva sentinţei penale nr. 82 din 10 mai 2017 a Tribunalului Bihor, este susţinută de probe obiective.

Relevante sub acest aspect sunt:

- raportul emis de către aparatul fax al Direcţiei Naţionale Anticorupţie,-Serviciul Teritorial Oradea, care atestă data şi ora transmiterii efective către Tribunalul Bihor, la data de 12 mai 2015, ora 13:51, a declaraţiei de apel, documente care permit inclusiv identificarea conţinutului adresei,

- extrasul din registrul privind declararea căilor de atac, unde, la poziţia 19, apelul este înregistrat ca fiind declarat la data de 12 mai 2015 şi transmis prin fax Tribunalului Bihor;

- procesul-verbal din data de 29 mai 2017, întocmit de grefierul arhivar F. din cadrul Tribunalului Bihor, care, în urma verificării tuturor documentelor înregistrate în listingul emis de către Biroul Informatică al instanţei, a găsit ataşată la cererea de preschimbare termen formulată în Dosarul nr. x/2017 al secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, la fila x, declaraţia de apel a DNA;

- adresa Biroului Executări penale din 29 mai 2015, prin care judecătorul delegat solicită secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal remiterea declaraţiei de apel antereferite, cu indicarea numărul de dosar la care a fost ataşată, din eroare, precum şi a filei;

- procesul-verbal din data de 29 mai 2017, prin care completul învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/2017 al secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal dispune detaşarea înscrisului de la dosar şi renumerotarea filelor acestuia, precum şi înaintarea declaraţiei de apel la secţia penală;

- încheierea din data de 24 octombrie 2024 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în Dosarul nr. x/2015, din care reiese că petentul, prin apărător ales, în dezbaterile din faza procesuală a apelului, nu a invocat tardivitatea declarării apelului de către Ministerul Public.

În ceea ce priveşte adresa preşedintelui secţiei penale din 25 mai 2017, în cuprinsul căreia, se menţionează că, în urma verificărilor efectuate, nu a fost identificată la nivelul secţiei penale a Tribunalului Bihor recepţionarea unui apel declarat de către DNA în Dosarul nr. x/2015, judecătorul de cameră preliminară reţine că aceasta nu infirmă starea de fapt stabilită de procuror în cauză, dimpotrivă confirmă concluzia acestuia, în contextul în care eroarea a fost constatată ulterior, la data de 29 mai 2015, prin procesul-verbal din data de 29 mai 2017, întocmit de grefierul arhivar F. din cadrul Tribunalului Bihor, înscrisul fiind ataşat la un dosar al secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Referitor la susţinerea petentului conform căreia, prin Ordonanţa nr. 162/P/2022 din 15 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ar fi reţinut elemente privind săvârşirea unor infracţiuni, din examinarea conţinutului acesteia reiese că procurorul s-a limitat la declinarea competenţei, luând în considerare faptul că urmărirea penală in rem îi vizează şi pe judecătorii care au soluţionat apelul în cauză, respectiv magistraţii D. şi E., având în vedere obligaţia instanţei de a verifica dacă apelul reclamat ca fiind declarat tardiv de către DNA-Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor a fost introdus sau nu în termenul de 10 zile de la comunicarea minutei, fără a reţine indicii referitoare la săvârşirea vreunei infracţiuni. De altfel, pe de o parte soluţia de declinare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nici nu a fost precedată de efectuarea de acte de urmărire penală in rem, iar pe de altă parte nu poate fi considerată un element probator sau o formă de constatare anticipată a vinovăţiei.

În ceea ce priveşte susţinerile petentului referitoare la obligaţia procurorului de a audia persoana vătămată, judecătorul de cameră preliminară constată că, într-adevăr, persoana vătămată are dreptul, în cadrul urmăririi penale, să fie ascultată cu privire la faptele sesizate şi să formuleze cereri şi propuneri de administrare de probe (art. 81 lit. b), c) şi f) din C. proc. pen.). Cu toate acestea, organul de urmărire penală nu este ţinut de obligaţia de a proceda la audierea formală a persoanei vătămate în orice cauză penală, ci doar în măsura în care aspectele sesizate reclamă clarificări suplimentare ori oferă suficiente indicii pentru efectuarea urmăririi penale faţă de o anumită persoană. În lipsa unui minim probatoriu care să susţină verosimilitatea acuzaţiilor, o astfel de audiere nu se impune cu necesitate. Judecătorul de cameră preliminară constată că documentele analizate, care au condus la clasarea cauzei, constând din înscrisuri oficiale care se bucură de prezumţia de legalitate, nu au fost răsturnate de Înscrisurile ataşate de către petent plângerii penale ori de alte probe administrate pe parcursul anchetei. Totodată, conţinutul dosarului de urmărire penală relevă faptul că petentul a fost notificat cu privire la soluţia de declinare a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu privire la noul număr de dosar, iar aceasta, deşi a formulat două cereri, dintre care una prin apărător ales, în luna martie 2024, indicând că este în posesia unor documente utile soluţionării cauzei, nu a înţeles să solicite administrarea de probe în cauză, nu a înaintat la dosar vreun document, nu a indicat teza probatorie pe cere înscrisurile respective ar fi dovedit-o şi, nici nu a detaliat conţinutul acestora.

Prin urmare, susţinerea petentului potrivit căreia ancheta ar fi fost formală şi orientată din start spre clasare este lipsită de suport. Motivarea ordonanţei indică o analiză obiectivă a contextului procesual în care Ministerul Public a declarat apelul, iar actele procesuale efectuate în cursul urmăririi penale dentotă evaluarea de către procuror a posibilităţii existenţei unei fapte penale. În fapt, s-a reţinut că o eroare administrativă - ataşarea unui document la un alt dosar - a fost constatată şi remediată, fără a avea consecinţe asupra legalităţii exercitării căii de atac, fapt care exclude caracterul penal al conduitei respective. În acest context, în lipsa oricăror date concrete privind comiterea cu intenţie a unei fapte prevăzute de legea penală, nemulţumirea petentului faţă de validarea apelului parchetului sau faţă de cursul procesului penal în care iniţial a fost achitat nu poate constitui unic temei pentru declanşarea răspunderii penale a magistraţilor implicaţi. Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 104/P/2023 (2303/321/P/2020) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin Ordonanţa nr. 34/II-2/2025 din 03 februarie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea petentului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 104/P/2023 (2303/321/P/2020) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin Ordonanţa nr. 34/II-2/2025 din 03 februarie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 22 aprilie 2025.