Transfer of criminal jurisdiction for judicial impartiality based on corporate solidarity with a prosecutor-party is not a valid ground under criminal procedure law.

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 2 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la un parchet egal în grad, aflat în circumscripţia altei curţi de apel.

În cuprinsul cererii de strămutare, petentul a arătat că, la data formulării cererii, dosarul se află pe rolul Curţii de Apel Oradea, înregistrat sub nr. x/2025, având ca obiect confirmarea reluării urmăririi penale, urmare a admiterii plângerii formulate de către petent împotriva Ordonanţei de clasare nr. 5/123/P/2024 din 5 februarie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În esenţă, petentul a susţinut că există temeiuri serioase care pun la îndoială imparţialitatea sau buna desfăşurare a urmăririi penale şi, ulterior, a procesului penal, justificate de: vicierea imparţialităţii procurorului de caz prin soluţia nelegală dispusă iniţial în cauză, întârzierea excesivă a începerii urmăririi penale şi calitatea persoanei vizate de plângerea penală, respectiv procuror în circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, apreciată aptă a genera o presiune instituţională sau corporatistă (de breaslă).

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

În temeiul art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Oradea.

Prin informaţiile transmise în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a fost prezentat obiectul şi parcursul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat. Totodată, s-a apreciat că motivele invocate de petent în susţinerea cererii de strămutare nu pot conduce la concluzia că imparţialitatea judecătorilor de la Curţii de Apel Oradea ar fi afectată în soluţionarea Dosarului nr. x/2025, pentru a deveni incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte reţine următoarele:

Petentul A. îşi întemeiază cererea pe existenţa unei suspiciuni rezonabile referitoare la imparţialitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a judecătorilor care lucrează în aceeaşi circumscriupţie, datorită calităţii de procuror a persoanei vizate de plângerea penală pe care a formulat-o.

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte a reţinut constat că deţinerea de către una dintre părţi a calităţii de magistrat nu poate conduce de plano la suspiciunea rezonabilă de parţialitate, fiind imperativ ca o astfel de concluzie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorului este lezată. Totodată, a subliniat că, "reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecăţii, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, printre altele, doar suspiciunile cu privire la imparţialitatea judecătorilor, nu a procurorilor. Prin urmare, toate argumentele petentului relativ la conduita procurorului nu se raportează pertinent la instituţia strămutării şi nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii."

În speţă, argumentele prezentate de către petent în susţinerea cererii de strămutare pun în discuţie exclusiv conduita organelor de urmărire penală, nu a judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află în prezent cauza. Relaţia de colegialitate relevată, inerentă în contextul modului de organizare actuală a instanţelor judecătoreşti, nu este de natură să justifice dubii legitime cu privire la posibila influenţare a soluţionării cauzei din perspectiva unui observator obiectiv, în condiţiile în care funcţia deţinută de procurorul B. nu se coroborează şi cu alte elemente care să o susţină şi nu pot justifica o temere de parţialitate a instanţei.

De altfel, în cuprinsul cererii de strămutare petentul nu indică concret că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Oradea ar fi afectată şi nici nu face referire la strămutarea dosarului aflat pe rolul acestei instanţe, ci face doar trimiteri generale în motivarea cererii "de strămutare a Dosarului nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la un parchet egal în grad, aflat în circumscripţia altei curţi de apel". Or, Înalta Curte a subliniat anterior că instituţia strămutării vizează exclusiv imparţialitatea judecătorilor şi trimiterea cauzei de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel. Prin urmare, toate argumentele petentului relativ la imparţialitatea procurorilor nu pot fi examinate în prezenta procedură, trimiterea cauzei la un alt parchet ca urmare a constatării existenţei unei suspiciuni rezonabile că activitatea de urmărire penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori a subiecţilor procesuali principali ori când există pericolul de tulburare a ordinii publice fiind dată de legiuitor în competenţa procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 326 din C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere că petentul nu a invocat alte împrejurări care să ridice suspiciuni de parţialitate cu privire la toţi magistraţii instanţei, precum şi informaţiile transmise de către Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2025.