Transfer of trial rejected for lack of objective partiality evidence; petitioner ordered to pay judicial costs

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 8 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În cuprinsul cererii de strămutare, petentul a arătat, în esenţă, că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Craiova este afectată dată fiind calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a persoanelor vătămate din cauza a cărei strămutare se solicită, care personal şi intermediat, prin colegii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, DIICOT-Serviciul teritorial Craiova, Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul teritorial Craiova şi parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova instigă pe judecătorii cauzei să săvârşească infracţiuni. A susţinut că, din acest motiv, judecătorii cauzei nu mai sunt independenţi, nu se supun legii, nu îi respectă drepturile procesuale, au o conduită necorespunzătoare, caracterizată prin încălcarea normelor de drept material şi procesual.

Totodată, a arătat că urmărirea penală este lovită de nulitate, având în vedere că Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova este subordonat ierarhic DIICOT-Serviciul teritorial Craiova, instituţie în cadrul căreia persoanele vătămate au calitatea de procuror, astfel încât, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017, nu avea competenţa materială de a efectua urmărirea penală în cauză.

De asemenea, a susţinut că Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova a încălcat, în mod intenţionat, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din C. proc. pen., precum şi obligaţia de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului, pentru ca persoanele vătămate să nu dobândească calitatea de suspect în cauză în raport de infracţiunile pe care le-au săvârşit.

A afirmat că persoanele vătămate sunt cele care în realitate au efectuat urmărirea penală în cauză, a condus activitatea procurorilor de caz, răzbunându-se pe petent pentru plângerile, denunţurile şi căile de atac extraordinare pe care le-a formulat şi în care a arătat că a fost cercetat abuziv în Dosarul nr. x/2019, procurorul falsificând, ticluind şi producând probe cu privire la infracţiunile de punerea în circulaţie de valori falsificate şi deţinerea unor instrumente de plată electronică ce conţin date bancare nereale.

A mai arătat că, în cauză, probele pe care se întemeiază acuzaţia cu privire la săvârşirea infracţiunii de ultraj sunt administrate cu încălcarea dispoziţiilor art. 101 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., fapta fiind comisă în condiţiile cauzelor justificative şi de neimputabilitate (constrângere morală, stare de necesitate, exces neimputabil), în condiţiile în care persoanele vătămate se răzbuna pe petentul aflat în executarea pedepsei, împreună cu directorii penitenciarului şi alte cadre şi deţinuţi, pe care i-au instigat să îl sancţioneze în mod abuziv, să îl intimideze, să îl persecute, pentru ca acesta să nu mai formuleze plângeri, denunţuri şi căi extraordinare de atac.

În motivarea cererii de strămutare, petentul a făcut referire şi la conţinutul plângerilor formulate şi persoanele acuzate de săvârşirea de infracţiuni, precizând că aspectele prezentate au fost detaliate în plângerea transmisă la Dosarul nr. x/2024. În finalul cererii de strămutare, petentul arată că ameninţă cu moartea persoanele indicate şi doreşte să fie prezentat în faţa instanţei supreme pentru a-i ameninţa verbal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

În temeiul art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Craiova.

Prin informaţiile transmise în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a fost prezentat obiectul şi parcursul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte reţine următoarele:

Petentul A. îşi întemeiază cererea pe existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Craiova este afectată datorită calităţii de procuror la DIICOT-Serviciul teritorial Craiova a persoanelor vătămate, prin intermediul căreia au exercitat acte de instigare asupra organelor de urmărire penală şi judecătorilor cauzei, care nu au mai respectat obligaţia de imparţialitate.

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte a reţinut constat că deţinerea de către una dintre părţi a calităţii de magistrat nu poate conduce de plano la suspiciunea rezonabilă de parţialitate, fiind imperativ ca o astfel de concluzie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorului este lezată. Totodată, a subliniat că "reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecăţii, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, printre altele, doar suspiciunile cu privire la imparţialitatea judecătorilor, nu a procurorilor. Prin urmare, toate argumentele petentului relativ la conduita procurorului nu se raportează pertinent la instituţia strămutării şi nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii."

În speţă, argumentele prezentate de către petent în susţinerea cererii de strămutare, relativ la modalitatea pretins abuzivă în care s-a efectuat urmărirea penală în cauza a cărei strămutare se solicită, precum şi în alte cauze în care acesta a fost parte, pun în discuţie exclusiv conduita organelor de urmărire penală, nu a judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află în prezent cauza, şi nu pot justifica o temere de parţialitate a instanţei.

Nici susţinerile petentului în sensul că parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova ar fi subordonat ierarhic Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DIICOT sau cele referitoare la calitatea persoanelor vătămate de procuror în cadrul DIICOT-Serviciul teritorial Craiova nu pot pune în discuţie imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/2022, relaţia de colegialitate relevată, inerentă în contextul modului de organizare actuală a instanţelor judecătoreşti, nefiind de natură să justifice dubii legitime cu privire la posibila influenţare a soluţionării cauzei din perspectiva unui observator obiectiv, în condiţiile în care funcţiile deţinute de aceştia nu se coroborează şi cu alte elemente care să o susţină.

De asemenea, afirmaţiile petentului vizând potenţiala influenţă negativă pe care procurorul B. ar fi exercitat-o asupra judecătorilor Curţii de Apel Craiova, dar şi asupra celorlalte instanţe şi unităţi de parchet craiovene, nu sunt confirmate de date din cuprinsul dosarului de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei. Or, simpla părere sau supoziţie că anumite împrejurări pot determina o judecată părtinitoare a cauzei, chiar dacă este susţinută de bună-credinţă, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă justificată obiectiv, care trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile, de natură a crea unui observator neutru suspiciunea că imparţialitatea judecătorilor unei instanţe este afectată.

În plus, petentul nu se poate preleva în susţinerea cererii de strămutare pe conduita sa procesuală inadecvată, dată de folosirea unor expresii indecente ori cu conţinut amenţător, utilizate inclusiv în prezenta cerere, astfel de argumente reprezentând o încălcare a principiului nemo auditur propriam trupitudinem allegans.

În ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate invocate de către petent cu privire la actele de urmărire penală ori măsurile procesuale dispuse de către Curtea de Apel Craiova în cauza a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte notează că nu pot fi luate în considerare din perspectiva eventualei admiteri a cererii de strămutare. Obiectul analizei în prezenta procedură este "doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia soluţiilor dispuse de judecătorii aceleiaşi instanţe în diferite faze procesuale ale cauzei." Susţinerile petentului reprezintă apărări pe fondul acuzaţiei şi vor fi examinate cu ocazia soluţionării apelului declarat ori în celelalte căi de atac prevăzute de lege, în măsura în care vor fi exercitate.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere că petentul nu a invocat alte împrejurări care să ridice suspiciuni de parţialitate cu privire la toţi magistraţii instanţei, precum şi informaţiile transmise de către Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte apreciază că temerile petentului A. nu sunt justificate şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2025.