Review inadmissible; challenge-to-execution ruling not a merits judgment under Criminal Procedure Code review provisions.

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2025

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 86 din data de 22 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 459 alin. (3) şi (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A., împotriva sentinţei penale nr. 126 din 07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reţinut, pe de o parte, că argumentele prezentate de revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire formal indicat de acesta, respectiv cel de la art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Pe de altă parte, a reţinut că revizuentul nici nu a indicat care ar fi acele hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia, persoana condamnată fiind de fapt nemulţumită că a fost condamnată la pedeapsa închisorii pentru o tentativă la furt din anul 2012.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în termene legal revizuentul A..

Contestatorul-revizuent nu a motivat în scris contestaţia formulată.

Prin susţinerile orale formulate cu ocazia dezbaterilor, în esenţă, contestatorul a criticat hotărârea autorităţilor slovene, întrucât a fost pronunţată în lipsa sa. Sub un alt aspect, a arătat că, atât potrivit legii române, cât şi a celei slovene, a intervenit prescripţia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 29.11.2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 15.01.2025.

III. Examinând contestaţia formulată prin raportare la dispoziţiile art. 452-459 C. proc. pen. care reglementează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Prealabil, în ceea ce priveşte cadrul procesual, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect contestaţia revizuentului A. împotriva sentinţei Curţii de Apel Bacău prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea sa, de revizuire a sentinţei penale nr. 126 din 07.09.2021 a Curţii de Apel Bacău.

Prin această din urmă hotărâre, în temeiul art. 597 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva executării sentinţei penale nr. 6 din 13.01.2020 pronunţată Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2019

Prin urmare, obiectul prezentei cauze constă în verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate prin raportare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 452-459 C. proc. pen., condiţii privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire a persoanei condamnate A..

În această ordine de idei, Înalta Curte reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Procedura de judecată a cererii de revizuire presupune două etape, şi anume admiterea în principiu şi judecata pe fond după admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Având în vedere faptul că prin calea de atac extraordinară a revizuirii se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat - aşadar, stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive care este menită a da încredere în activitatea justiţiei -, cazurile şi condiţiile de exercitare a acesteia sunt strict reglementate de legiuitor, în limite constituţionale, în vederea restabilirii ordinii de drept, aspect subliniat prin Deciziile nr. 126/2016 şi nr. 463/2020 ale Curţii Constituţionale.

Înalta Curte reaminteşte, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 506/2015 că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea şi seriozitatea cererii de revizuire pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire.

Aşadar, în această procedură se verifică regularitatea cererii de revizuire, respectiv sunt analizate condiţiile ce trebuie îndeplinite în scopul judecării chiar a fondului cauzei, selectându-se pe această cale cererile disfuncţionale, inapte să genereze rejudecarea. În acest sens, admisibilitatea în principiu verifică îndeplinirea condiţiilor de formă şi fond ale cererii de revizuire privind hotărârea atacată, titularul cererii, respectarea termenului, întrunirea condiţiilor de formă, invocarea cazurilor prevăzute limitativ de art. 453 din C. proc. pen., precum şi inexistenţa unor cereri de revizuire anterioare, definitiv judecate.

Procedând la o nouă examinare a acestor condiţii de admisibilitate în principiu, Înalta Curte reţine, prealabil, că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, pronunţată de Curtea de Apel Bacău este corectă, însă nu pentru argumentele expuse de judecătorul primei instanţe în considerentele hotărârii atacate, respectiv pentru motivul că argumentele invocate nu se circumscriu cazului de revizuire invocat de persoana condamnată.

Deşi se constată că prima instanţă a apreciat ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se proceda la analizarea motivelor de revizuire sub aspectul admisibilităţii în principiu, respectiv aptitudinea hotărârii de a fi supusă căii extraordinare de atac a revizuirii, titularul cererii, termenul de introducere a cererii şi întrunirea condiţiilor de formă, instanţa supremă constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia vizând felul hotărârilor care pot fi supuse revizuirii.

În acest sens, reţine că art. 452 alin. (1) C. proc. pen. prevede că: Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

De asemenea, are în vedere că, în analiza excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., Curtea Constituţională, a reţinut în considerentele Deciziei nr. 126/2016 că: revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanţa penală rezolvă acţiunea penală şi pronunţă, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Interpretând coroborat şi per a contrario dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că nu pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, consecinţa fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă.

În cauză, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 126 din 07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva executării sentinţei penale nr. 6 din 13.01.2020 pronunţată Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2019

Aşadar, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire formulate de contestator nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării unui raport juridic de drept substanţial prin pronunţarea vreunei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal, astfel cum prevede art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, contestatorul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în conformitate cu legea.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportat la neîntrunirea acestei cerinţe, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, prevăzute de art. 453-459 C. proc. pen., respectiv precizarea cazului de revizuire pe care se întemeiază cererea, titularul cererii de revizuire, condiţiile de formă şi fond ale cererii, termenul de introducere a acesteia, etc.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. art. 452-459 C. proc. pen., sub acest aspect, soluţia Curţii de Apel Bacău, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire fiind legală, motiv pentru care:

În temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 459 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 86 din data de 22 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana condamnată, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 86 din data de 22 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana condamnată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2025.