Military appellate jurisdiction over civilian defendants: appeal competence tied to first-instance court, not defendant status

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea Militară de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2024, a fost formulată o cale de atac intitulată "recurs", împotriva sentinţei penale nr. 1 din 25 decembrie 1989 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, privindu-i pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena.

Prin decizia penală nr. 62/A din data de 18.09.2024, pronunţată în dosarul nr. x/1989, Curtea Militară de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei şi, în temeiul art. 50 raportat la art. 38 şi art. 39 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În acest sens, Curtea Militară de Apel Bucureşti a constatat că respectiva cale de atac vizează o sentinţă a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, pronunţată în data de 25 decembrie 1989, în care au fost condamnate două persoane ce nu aveau calitatea de militar, respectiv Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. Ca atare, având în vedere hotărârea CEDO Maszni împotriva României din 21.09.2006, dar şi competenţa conferită instanţelor militare de Legea nr. 135/2010, a apreciat că nu este competentă după criteriul calităţii persoanei să judece prezenta cale de atac, aceasta revenind instanţei civile.

Totodată, în ceea ce priveşte instanţa competentă, a apreciat că aceasta este Curtea de Apel Bucureşti, ambii inculpaţi domiciliind în Bucureşti, iar activitatea infracţională desfăşurându-se cel puţin în parte în acelaşi loc.

Prin decizia penală nr. 247/A din data de 20.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/1989, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de către instanţă.

Conform art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza instanţei ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucureşti a constat că, prin sentinţa penală nr. 1 din 25 decembrie 1989 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr. x/1989, inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena au fost condamnaţi la pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea infracţiunilor de genocid, prevăzută de art. 357 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. 1968, subminarea puterii de stat, prevăzută de art. 162 alin. (1) C. pen. 1968, acte de diversiune, prevăzută de art. 163 C. pen. 1968 şi subminarea economiei naţionale, prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. 1968, toate cu aplicarea art. 33-34 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În considerentele hotărârii, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a reţinut că este legal sesizat în legătură cu faptele imputate inculpaţilor, deoarece, potrivit art. 28 pct. 1 lit. b)-c) C. proc. pen. 1968, asemenea fapte sunt de competenţa sa, iar inculpaţii nu mai aveau vreo calitate oficială, întrucât au fost destituiţi din toate funcţiile pe care le-au deţinut.

Conform procesului-verbal întocmit pe data de 25.12.1989 a fost constatat că inculpaţii nu declară recurs "împotriva ori mişcării hotărârii".

Potrivit procesului-verbal din 25.12.1989 pedeapsa capitală a fost pusă în executare pe 25.12.1989 ora 14:45.

Reţinând că instanţa militară a avut în vedere criteriul calităţii persoanei, respectiv inexistenţa calităţii de militar a inculpaţilor Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu, Curtea de Apel Bucureşti a subliniat că acest criteriu este relevant exclusiv din perspectiva judecării în primă instanţă a cauzei, etapă procesuală care însă a fost depăşită, fiind necesară stabilirea competenţei instanţei care va soluţiona calea de atac împotriva sentinţei penale pronunţate de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

Pentru stabilirea competenţei materiale şi funcţionale a instanţei învestite cu o cale de atac, cele două criterii relevante sunt instanţa care a pronunţat hotărârea şi tipul hotărârii împotriva căreia a fost declarată calea de atac.

Acesta este motivul pentru care în situaţiile în care prima instanţă pronunţă o hotărâre cu încălcarea competenţei materiale sau după calitatea persoanei a instanţei ierarhic superioare, calea de atac va fi soluţionată de către instanţa competentă prin raportare la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Instanţa de apel astfel învestită va desfiinţa hotărârea şi va păstra cauza pentru competentă soluţionare în primă instanţă (spre ex., inculpatul este notar, judecata în primă instanţă urmând să se realizeze de către curtea de apel) sau va trimite cauza spre competentă soluţionare de către tribunal.

Acelaşi raţionament este respectat şi în cazul competenţei funcţionale raportat la contestaţiile declarate împotriva încheierilor prin care prima instanţă se pronunţă asupra măsurilor preventive. Dacă încheierea în primă instanţă este pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară, contestaţia declarată conform art. 205 C. proc. pen. va fi soluţionată de către completul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, chiar dacă până la momentul soluţionării contestaţiei procesul penal a trecut în faza de judecată.

Prin urmare, indiferent de existenţa sau inexistenţa calităţii de militar a inculpaţilor condamnaţi de către prima instanţă, cele două criterii relevante pentru stabilirea competenţei instanţei care va soluţiona calea de atac împotriva sentinţei sunt instanţa care a pronunţat această sentinţă, respectiv Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi împrejurarea că prin sentinţă este pronunţată o soluţie asupra temeiniciei laturii penale.

Totodată, Curtea are în vedere şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 255/2013 privind modificările intervenite la momentul intrării în vigoare a noului C. proc. pen., în special în ceea ce priveşte art. 20 alin. (5), respectiv că prin aplicarea dispoziţiilor alin. (1)-(4), tribunalele militare Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara devin echivalente în grad tribunalelor.

Aşadar, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 şi art. 39 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat ca fiind competentă material şi funcţional pentru soluţionarea căii de atac Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea Militară de Apel Bucureşti, reţinând următoarele:

Potrivit art. 38 alin. (2) C. proc. pen., "curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi de tribunale".

Conform art. 39 alin. (2) C. proc. pen., "curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunalele militare".

Astfel, se constată că, legiuitorul a stabilit instanţa competentă material şi funcţional să soluţioneze calea de atac a apelului prin raportare exclusiv la instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.

În speţă, cauza de află în calea de atac declarată de A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 25 decembrie 1989, prin care Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a soluţionat, în primă instanţă, cauza penală privind pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile ce reglementează competenţa materială şi funcţională a instanţelor judecătoreşti, competentă este Curtea Militară de Apel Bucureşti, aceasta fiind, de altfel, instanţa ierarhic superioară în grad tribunalelor militare Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, care, conform reglementării procesual penale în vigoare, sunt echivalente în grad tribunalelor.

Împrejurarea că inculpaţii nu aveau calitatea de militar la momentul judecării cauzei penale în primă instanţă nu are aptitudinea de a modifica, în calea de atac, competenţa materială şi funcţională a instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti în funcţie de criteriul calităţii persoanei fiind prevăzută expres numai în faza judecării cauzei în primă instanţă.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind apelul declarat de A. împotriva sentinţei penale nr. 1/1989 a Tribunalului Militar Teritorial este Curtea Militară de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind apelul declarat de A. împotriva sentinţei penale nr. 1/1989 a Tribunalului Militar Teritorial, în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2025.