Appeal against transfer for execution of foreign prison sentence dismissed due to mandatory expulsion from issuing state

Şedinţa publică din data de 17 iulie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 105/2025 din data de 28.05.2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2025, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi, în consecinţă:

S-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 13 ani închisoare (4750 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A., aflat în arest în Penitenciarul Graz - Karlau, prin sentinţa penală nr. 52 HV2/23m din 27.05.2024, pronunţată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 8 Bs 228/24a din data de 01.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz) pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor prevăzută şi pedepsită de art. 15, 75 C. pen. austriac şi distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 15, 169 alin. (1) C. pen. austriac (fapte comise la data de 09.08.2023) având ca şi corespondent în legislaţia română în art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 alin. (1) lit. f) C. pen. şi respectiv art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen. care incriminează infracţiunile de tentativă la omor calificat şi tentativă la distrugere calificată.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. din Penitenciarul Graz - Karlau, Austria într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani închisoare sub condiţia respectării regulii specialităţii prev. de art. 169 din Legea 302/2004, dispunându-se emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

S-a dedus din pedeapsa de 13 ani închisoare durata măsurilor preventive şi perioada executată conform art. 73 C. pen. de la data de 11.08.2023 până la zi.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Cluj a reţinut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmare a cerrii de cooperare judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare din Austria, s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A., de cetăţenie română, dintr-un penitenciar din Austria, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă, aşa cum a rezultat din datele menţionate în cuprinsul Certificatului menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, emis la data de 08.04.2025.

În cauză, analizând hotărârea judecătorească străină şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Cluj a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate, deţinute într-un stat membru al Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, reţinând că prin sentinţa penală nr. 52 Hv 2/23m adoptată de Tribunalul Klagenfurt - Austria la data de 27.05.2024 definitivă prin decizia nr. 8 Bs 228/24a adoptată de Curtea de Apel Graz - Austria la data de 01.10.2024, numitul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor prevăzută şi pedepsită de art. 15, 75 C. pen. austriac şi distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 15, 169 alin. (1) C. pen. austriac (fapte comise la data de 09.08.2023) la pedeapsa de 13 ani închisoare (4750 zile închisoare).

S-a reţinut că potrivit certificatului întocmit de autoritatea emitentă din Austria în acord cu prevederile art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/919/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis la data de 08.04.2025, rezultă că, în intervalul 11.08.2023-04.03.2025, persoana condamnată a executat în Austria o parte din pedeapsa amintită; în prezent, persoana condamnată se află în executarea acestei pedepse pe teritoriul Austriei; prin hotărârea oficiului federal pentru străini şi azil din 04.11.2024 s-a dispus şi interdicţia de reşedinţă pe durată nelimitată.

Faptele persoanei condamnate A. constau în aceea că, la data de 09.08.2023 în localitatea B., a încercat să-i omoare pe C. şi D., turnând câţiva litri de benzină pe o suprafaţă mare de la primul etaj al blocului situat pe strada x 24, în zona scării direct în faţa uşii de intrare în apartamentul lor, pentru a provoca un incendiu de amploare. Prin această faptă a încercat totodată să provoace un incendiu de amploare asupra imobilului fără acordul proprietarului. Focul a fost stins cu ajutorul unei echipe de pompieri.

S-a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate sunt prevăzute şi pedepsite şi de legislaţia română, conform art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 alin. (1) lit. f) C. pen. şi respectiv art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen. care incriminează infracţiunile de tentativă la omor calificat (asupra a două sau mai multe persoane) şi tentativă la distrugere calificată (prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri). S-a mai reţinut că, numitul A. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea de condamnare şi nu a fost de acord să fie transferat în România, invocând faptul că locuieşte deja de 10 ani în Austria, unde şi-a creat o existenţă.

Analizând sesizarea, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii şi că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare obligatorii sau facultative, reţinând că hotărârea este definitivă şi executorie, fiind comunicată de către statul emitent, alături de certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008; faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii constituie infracţiuni şi în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, respectiv infracţiunile de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 -189 alin. (1) lit. f) C. pen. şi respectiv tentativă la distrugere calificată prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen., iar numitul A., cetăţean roman, nu se află într-o situaţie care să împiedice pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

S-a mai reţinut că, acesta a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea de condamnare şi nu a fost de acord să fie transferat în România, însă, s-a avut în vedere că susnumitul se află în situaţia de excepţie în conditiile în care este cetăţean român şi, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, faţă de acesta s-a dispus interdictia de reşedinţă pe durată nelimitată.

În consecinţă, pentru motivele arătate în hotărâre, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile privind recunoaşterea hotărârii străine, instanţa de fond a dispus admiterea sesizării, a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 13 ani închisoare (4750 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A. şi transferul într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei aplicate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.07.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 17.07.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susţinute cu prilejul dezbaterilor, în esenţă, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul A. a menţionat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, solicitându-se astfel respingerea cererii de transfer şi să se aibă în vedere faptul că apelantul doreşte să execute pedeapsa în Austria.

Analizând apelul declarat de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Austria faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată în speţă de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeaşi lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Austria, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Astfel, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaştere s-a dispus în cauză - sentinţa penală nr. 52 Hv 2/23m din 27.05.2024 pronunţată de Tribunalul Klagenfurt, definitivă prin decizia penală nr. 8 Bs 228/24a din 01.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Graz - cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor şi distrugere.

În fapt, s-a reţinut că la data de 09.08.2023 în localitatea B., A. a încercat să-i omoare pe C. şi D., turnând câţiva litri de benzină pe o suprafaţă mare de la primul etaj al blocului situat pe strada x 24, în zona scării direct în faţa uşii de intrare în apartamentul lor, pentru a provoca un incendiu de amploare. Prin această faptă a încercat totodată să provoace un incendiu de amploare asupra imobilului fără acordul proprietarului. Focul a fost stins cu ajutorul unei echipe de pompieri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a reţinut în mod legal întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunţate de autorităţile din Austria, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări (faptele comise de apelantul A. constituind infracţiuni şi în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, respectiv infracţiunile de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 - 189 alin. (1) lit. f) C. pen. şi respectiv tentativă la distrugere calificată prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen.), statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, s-a reţinut că persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, precum şi faptul că faţă de apelantul persoană condamnată A. s-a dispus, prin hotărârea Oficiului federal pentru străini şi azil din 04.11.2024 interdicţia de reşedinţă pe durată nelimitată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune recunoaşterea şi executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deşi persoana condamnată a arătat că doreşte să rămână în continuare în statul de condamnare, apelantul persoană condamnată A. este cetăţean român, iar recunoaşterea în România a hotărârii prin care a fost condamnat, putându-se dispune chiar dacă acesta nu este de acord cu transferul, deoarece, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, autorităţile din Austria au luat măsura expulzării împotriva acestuia, fiind emisă o hotărâre de interdicţie de reşedinţă pe durată nelimitată, astfel că, în aceste condiţii se constată îndeplinită în cauză şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se reţine că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, din examinarea tuturor datelor existente în cauză, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil şi nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că în mod legal prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind aşadar legală şi temeinică, iar apelul de faţă nefondat.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susţin soluţia instanţei de fond, ci, exclusiv împrejurarea că nu este de acord cu transferul în România şi că doreşte să rămână în continuare în statul de condamnare, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emisă, aşa cum s-a arătat, şi o decizie de expulzare de pe teritoriul Austriei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 105/2025 din data de 28.05.2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 105/2025 din data de 28.05.2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iulie 2025.