Appeal against preliminary-chamber inadmissibility ruling held barred as appellate review of final order.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner's appeal against the preliminary chamber judge's order of 5 February 2025, which had rejected as inadmissible the petitioner's complaint against a prosecutor's report (noting that no criminal investigation registration was required); the appealed order is final, and the petitioner also was ordered to pay 200 RON in judicial costs. The dispute concerned the petitioner’s attempt to challenge via the Article 340 Criminal Procedure Code procedure a prosecutor’s report that merely communicated that his criminal complaint against two prosecutors would not be registered, rather than a disposition to dismiss the case by ordinance or indictment. The Court held that under Article 341(6)(a) and (8) of the Criminal Procedure Code, the order rejecting a complaint as inadmissible is final and not subject to appeal, so the appeal violated the principle of the uniqueness of legal remedies and was itself inadmissible as a procedural sanction for an act not provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 270 C. proc. pen, art. 338 C. proc. pen, art. 268 C. proc. pen, art. 340 alin. (1) C. proc. pen; Appeal against preliminary-chamber inadmissibility ruling held barred as appellate review of final order: The dispute concerned the petitioner’s attempt to challenge via the Article 340 Criminal Procedure Code procedure a prosecutor’s report that merely communicated that his criminal complaint against two prosecutors would not be registered, rather than a disposition to dismiss the case by ordinance or indictment. The Court held that under Article 341(6)(a) and (8) of the Criminal Procedure Code, the order rejecting a complaint as inadmissible is final and not subject to appeal, so the appeal violated the principle of the uniqueness of legal remedies and was itself inadmissible as a procedural sanction for an act not provided by law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible, because the challenged decision was final.
Procedural rule applied in the dispositive to reject the appeal as inadmissible.
Legal basis for obliging the appellant to pay judicial expenses.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 martie 2025
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A., împotriva referatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nr. 619/VIII/1/2024 din data de 20.12.2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 30 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către de stat.
Pentru a dispuse astfel, în esenţă, s-a reţinut că petentul A. a formulat o plângere prin care a solicitat judecătorului de cameră preliminară să solicite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu fără a încălca prevederile legale sau să efectueze cercetarea judecătorească.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nr. 619/VIII/2024 din data de 20.12.2024 este un act fals şi abuziv, arătând că la data de 20 noiembrie 2024 a înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara o plângere penală împotriva doamnelor procuror B. şi C., pentru infracţiunile comise în efectuarea urmăririi penale, în dosarul nr. x/2023.
Petentul a mai arătat că procurorul general a tratat cu superficialitate plângerile sale neînţelegând prevederilor art. 270 C. proc. pen.. În susţinerea acestei afirmaţii a arătat că, comunicarea cu nr. 619/VIII/1/2024 este dată în data de 20.12.2024 şi prezentată la oficiul poştal, la data de 31.12.2024.
Pentru dovedirea infracţiunilor comise de cele două procuroare, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a ataşat plângerii xerocopia plângerii penale din data de 20 noiembrie 2024, pentru a se constata încălcarea prevederilor art. 338 C. proc. pen., respectiv nerespectarea disp. art. 268 C. proc. pen.
Petentul a mai arătat că, întrucât Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nu şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu a solicitat ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să-şi exercite atribuţiile de serviciu fără a-şi încălca prevederile legale sau acesta să efectueze cercetarea judecătorească.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că obiectul plângerii împotriva soluţiei conform art. 340 alin. (1) C. proc. pen. îl formează o soluţie de clasare dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu. Sunt supuse controlului judecătorului de cameră preliminară soluţiile de clasare, nu şi alte dispoziţii sau acte ale organelor de urmărire penală.
Prin urmare, s-a apreciat că nu poate analiza în această procedură plângerea împotriva referatului procurorului nr. 619/VIII/1/2024 din data 20.12.2024 prin care se aduce la cunoştinţa petentului faptul că nu se impune înregistrarea sesizării sale în registrul unic de evidenţă a activităţii de urmărire penală şi de supraveghere a acesteia.
Împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025 a formulat contestaţie petentul A..
La data de 19 februarie 2025, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, când s-a stabilit termen de soluţionare la data de 12 martie 2025.
Examinând contestaţia formulată în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei căi de atac îl constituie încheierea penală nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, prin care s-a respins, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A., împotriva referatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nr. 619/VIII/1/2024 din data de 20.12.2024.
Potrivit art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată.
Conform dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii, prevăzută de alin. (6) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, conform dispoziţiilor legale precitate, se constată că, petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.
Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (8) C. proc. pen., coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.
Obligă contestatorul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 12 martie 2025.