Criminal transfer of jurisdiction rejected for subjective dissatisfaction with adverse rulings and procedural delays rather than objectively justifiable bias.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 25 martie 2025, sub nr. x/2025, şi susţinută de apărătorul desemnat din oficiu la termenul de dezbateri din 10 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petentul a susţinut, în esenţă, faptul că se manifestă o tendinţă clară de a fi inculpat cu orice preţ pentru infracţiunea de viol şi nu pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, atât din partea Ministerului Public, cât şi din partea instanţei de judecată. Petentul a mai afirmat că judecătorii dau dovadă de lipsă de obiectivitate şi imparţialitate în soluţionarea cauzei, cel mai probabil ca urmare a influenţelor exercitate la nivel local şi a climatului tensionat în care se desfăşoară procesul penal.

Totodată, a precizat că, deşi iniţial a apreciat că procesul se va desfăşura cu respectarea garanţiilor legale şi a dreptului la un proces echitabil, începând cu termenul de judecată din data de 18.12.2024, a solicitat completului verificarea incidenţei vreunei cauze de incompatibilitate, în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) şi alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere că doamna judecător B. a făcut parte, la datele de 13.01.2023 şi 06.07.2023, din completul care a respins contestaţiile formulate împotriva încheierilor prin care a fost menţinută măsura arestului preventiv, iar la datele de 07.06.2023 şi 15.06.2023, din completul care a respins contestaţia formulată împotriva încheierii ce a vizat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a actelor de urmărire penală, fără o motivare temeinică, deşi cererile şi excepţiile au fost pertinent formulate şi argumentate.

Petentul a mai susţinut că tot la termenul de judecată din 18.12.2024, cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv, a sesizat instanţa cu privire la lipsa dezbaterii contestaţiei formulate împotriva sentinţei penale nr. 2021/12.11.2024 a Judecătoriei Ploieşti, secţia penală, prin care fusese menţinută măsura preventivă. Or, deşi contestaţia figura ataşată la dosarul de apel, completul a afirmat că nu a fost înregistrată, pentru ca ulterior, urmare a verificărilor întreprinse, instanţa să constate veridicitatea susţinerii şi să dispună dezataşarea înscrisului şi înaintarea acestuia la registratura secţiei în vederea repartizării aleatorii.

Contestaţia formulată la data de 16 noiembrie 2024 a fost repartizată unui complet distinct, care, prin încheierea pronunţată la data de 19 decembrie 2024, a procedat la recalificarea acesteia ca şi cerere având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, dispunând, totodată, trimiterea cauzei spre competentă soluţionare completului iniţial învestit cu judecarea cauzei.

Completul astfel reînvestit a stabilit termen de judecată la data de 28 ianuarie 2025, cu depăşirea evidentă a termenului de 5 zile prevăzut de art. 206 alin. (5) din C. proc. pen., iar cererea a fost respinsă.

Petentul a arătat, totodată, faptul că a formulat cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, prin care a solicitat constatarea neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale considerate incidente în prezenta cauză, a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată, cereri care, deopotrivă, au fost respinse.

Totodată, a mai invocat petentul că pentru dovedirea nevinovăţiei sale sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care este cercetat, precum şi pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, a solicitat administrarea unui probatoriu temeinic şi argumentat, însă cererile formulate în acest sens au fost respinse în integralitate.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, la data de 10 decembrie 2024, au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2022, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 2021 din data de 12 noiembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Ploieşti.

Astfel, s-a arătat că prin rechizitoriul nr. x/2022 din 29 decembrie 2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1), (2) şi 3 lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale comise în perioada sfârşitul anului 2021 - 06/07.07.2022).

Prin sentinţa penală nr. 2021 din data de 12 noiembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 218 alin. (1), (2) şi (3) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol. (5 acte materiale comise în perioada sfârşitul anului 2021 - 06/07.07.2022).

În baza art. 36 alin. (1) din C. pen., a fost majorată cu 3 ani pedeapsa închisorii de 12 ani, urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) din C. pen. pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea pe o perioadă de 24 de ore din data de 10.11.2022 şi măsura arestului preventiv din data de 10.11.2022 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut ca temeinică şi legală măsura arestului preventiv dispusă în cauză faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 100 pronunţată în cameră de consiliu la data de 10.11.2022 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Ploieşti în dosarul penal nr. x/2022, mandat de arestare preventivă nr. 100/DL din data de 10.11.2022, până la următoarea verificare, dar nu mai mult de 60 de zile de la dala pronunţării prezentei încheieri.

Conform art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă exercitată de Ministerul Public pentru persoana vătămată minoră şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata către persoana vătămată a sumei de 500.000 RON cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 3000 RON, dintre care 1500 RON pentru faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi inculpatul A., dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Ploieşti la data de 10 decembrie 2024 şi repartizat aleatoriu cu prim termen de judecată în calea de atac la data de 14 ianuarie 2025, la completul de judecată 9 APa constituit din doamnele judecător B. şi C..

S-a arătat că, din verificările efectuate rezultă următoarele:

Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2025, s-a amânat cauza şi s-a acordat un nou termen de judecată la data de 13 februarie 2025, pentru soluţionarea cererii de recuzare.

Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2025, în baza art. 68 raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului 9 APa constituit din doamnele judecător B. şi C., formulată de către apelantul inculpat A., prin apărător ales, şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin încheierea din data de 13 februarie 2025, pentru a se lua la cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar şi pentru a se pronunţa asupra cererii de administrare de probatorii formulată de către inculpat s-a amânat pronunţarea pentru data de 26 februarie 20025 şi s-a stabilit termen de judecată la data de 13 martie 2025.

Prin încheierea din data de 26 februarie 2025, în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (4) lit. a) şi b) din C. proc. pen., s-a respins cererea de probatorii, formulată de inculpat privind: reaudierea martorilor, efectuarea unor noi expertize medico - legale psihiatrică şi psihologică asupra persoanei vătămate, confruntarea inculpatului cu persoana vătămată, reaudierea persoanei vătămate şi efectuarea unei noi expertize medico - legale psihiatrice asupra inculpatului.

Prin încheierea din data de 13 martie 2025, pentu discutarea probatoriului, s-a acordat termen la data de 7 aprilie 2025, orele 11:00. Raportat la motivele invocate de către petent, precum şi la rezultatul verificărilor efectuate, în opinia Curţii de Apel Ploieşti, susţinerile sunt simple supoziţii şi nu există date în raport de care să poată aprecia că ar putea exista vreo ingerinţă sau vreo imixtiune în justa şi legala soluţionare a cauzei.

Referitor la susţinerile petentului, prin apărător, în ceea ce priveşte incompatibilitatea doamnei judecător B., s-a menţionat că aceasta a exercitat funcţia judiciară de judecător de cameră preliminară, efectuând acte specifice acestei faze, calitate care nu atrage incompatibilitatea sa de a participa ulterior la judecata în apel sau în căile extraordinare de atac.

Conchizând, Curtea de Apel Ploieşti a învederat că pe rolul acestei instanţe sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca această cauză să se soluţioneze cu respectarea dispoziţiilor incidente în materie şi a principiilor privind dreptul la apărare şi judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la instanţa pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2022 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, nefiind invocate şi nici identificate date ori informaţii apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toţi magistraţii Curţii de Apel Ploieşti a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanţă independentă şi imparţială.

Astfel, se reţine că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reprezintă nemulţumiri subiective ale petentului faţă de soluţiile pronunţate în cursul procesului penal, respectiv condamnarea la pedeapsa de 15 ani închisoare în primă instanţă, modul de desfăşurare al judecăţii în apel, menţinerea măsurii arestului preventiv în cursul procesului penal, soluţionarea cererii de recuzare a completului de judecată din apel, precum şi critici privind soluţiile pronunţate în procedura de cameră preliminară.

Or, în primul rând, se reţine că argumentele prezentate vizează în mod evident o pretinsă conduită a membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei petentului în apel, nicidecum întreg corpul magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

De altfel, o parte a susţinerilor petentului au fost analizate urmare a cererii de recuzare formulate de acesta, iar reiterarea suspiciunilor petentului cu privire la o pretinsă lipsă de imparţialitate a judecătorilor pe calea unei cereri de strămutare constituie în fapt o cale de atac deghizată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare şi nu poate fundamenta strămutarea pricinii, această soluţie neputând fi cenzurată în actuala procedură nici măcar în mod indirect.

Se mai reţine că simpla împrejurare că judecătorii Curţii de Apel Ploieşti au mai judecat şi alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluţiile pronunţate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul acestei instanţe, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.

Tocmai de aceea, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilităţi, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părţile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

Se reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Prin urmare, aspectele învederate de petent prin cererea de strămutare referitoare la soluţionarea mai multor cauze pe rolul Curţii de Apel Ploieşti nu sunt prin ele însăşi suficiente să trezească îndoieli cu privire la imparţialitate, dispoziţiile care reglementează competenţa instanţelor de judecată presupunând în mod frecvent astfel de situaţii.

Or, dacă doar din cauza acestei împrejurări imparţialitatea judecătorilor ar fi pusă sub semnul întrebării, legiuitorul ar fi exclus de plano competenţa teritorială a instanţei începând cu o a doua cauză civilă sau penală a aceluiaşi petent.

Este adevărat că pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparţialitate a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Aşadar, împrejurarea că alte cereri formulate de petent au fost respinse nu poate conduce la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată, întrucât simpla afirmaţie a petentului în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici în aparenţă o încălcare a atributului imparţialităţii, constitutind, în realitate, aprecieri subiective pur personale ale petentului.

De altfel, se constată că aceste aspecte invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmaţii care nu pot fi verificate şi care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Dincolo de lipsa de consistenţă a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti, în privinţa criticilor aduse de petent hotărârilor pronunţate în procedura în camera preliminară şi în primă instanţă, Înalta Curte reţine că instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării unei cauze penale nu examinează şi nu se pronunţă asupra fondului acesteia. În concret, faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei ţin de asigurarea condiţiilor privind desfăşurarea normală a procesului penal, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulţumirile exprimate de petent cu privire la modalitatea de soluţionare, în procedura de cameră preliminară şi în fond, a cauzei penale constituie expresia poziţiei lui faţă de soluţiile astfel dispuse, care poate fi valorificată, în limitele prevăzute de legiuitor, în mod corespunzător în cadrul căii ordinare de atac ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită, iar nu un temei obiectiv pentru reţinerea vreunei suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei de control judiciar.

În consecinţă, împrejurările invocate de petent nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti.

Ca urmare, în lipsa unor informaţii verificabile vizând pretinsa afectare a obiectivităţii tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti, aspectele punctuale invocate de petent nu susţin în mod rezonabil o suspiciune cu privire la imparţialitatea acestora.

Pe cale de consecinţă, în contextul informaţiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să susţină în mod obiectiv afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2025.