Drug trafficking sentencing: whether statutory mitigation for witness reporting requires penalty reduction below the prior sentence despite prosecutor's appeal

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 172/S/02.08.2024 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2024, s-a dispus cu privire la inculpatul A., în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta şi, în consecinţă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (3 ani şi 4 luni închisoare), la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din suma celorlalte pedepse cu închisoarea, stabilindu-se în sarcina inculpatului o pedeapsă rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), n) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare, durata reţinerii din data de 30.09.2024 ora 03:25 până la data de 01.10.2024 ora 03:25 şi arestul preventiv/la domiciliu din data de 30.09.2023 - 07.04.2024.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 362 C. proc. pen.., a fost menţinută măsura controlului judiciar sub care se află inculpatul.

Prin decizia penală nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, s-au admis apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 172/S/02.08.2024, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2024, s-a desfiinţat în ceea ce priveşte nereţinerea în favoarea inculpatului a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, rejudecând cauza în aceste limite, s-au reţinut prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată şi pentru infracţiunea de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. prin sentinţa apelată.

S-a menţinut pedeapsa principală, de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a menţinut pedeapsa principală, de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a menţinut pedeapsa rezultantă, de 3 ani şi 10 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa apelată.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A..

S-a dispus avansarea sumei de 998 RON în conturile Baroului Braşov, reprezentând onorariu apărător din oficiu inculpat, iar, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov la data de 18 noiembrie 2024 şi inculpatului A. la data de 20 noiembrie 2024 la Penitenciarul Codlea.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi cu declaraţia de recunoaştere a faptelor dată de inculpat în cadrul procedurii simplificate de judecare a cauzei, fiind analizate mijloacele de probă administrate în cauză.

Instanţa de apel a constatat că prin adresa nr. x/2024 D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov a comunicat că inculpatul beneficiază de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 (inculpatul a formulat un denunţ în timpul judecăţii prezentei cauze, respectiv la data de 28.08.2024, care a condus la identificarea unei persoane ce ar fi săvârşit o infracţiune de trafic de droguri), astfel că a considerat că, prin aplicarea principiilor sus indicate privind necesitatea unor pedepse orientate spre mediul legal pentru a se asigura o corectă sancţionare penală a inculpatului conform gravităţii faptelor săvârşite, pedepsele de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 194/2011, ce reprezintă, prin reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, mediul pedepselor, trebuie menţinute, neputând fi coborâte spre minim.

Curtea de apel a considerat că nu se impune reducerea pedepselor sub limita unei pedepse rezultante de 3 ani şi dispunerea suspendării sub supraveghere, cum s-a solicitat de către inculpat, întrucât, gravitatea faptelor săvârşite impun o sancţionare pe măsură, proporţională cu pericolul social ridicat, iar, pe de altă parte, reeducarea inculpatului astfel ca pe viitor să nu mai săvârşească infracţiuni, nu se poate realiza printr-o suspendare a executării pedepsei rezultante, ci numai prin executarea efectivă a pedepsei, conduita adoptată de acesta şi implicarea mare în astfel de operaţiuni de trafic de substanţe interzise impunând cu necesitate executarea efectivă a pedepsei rezultante, numai această modalitate de individualizare a executării pedepsei fiind aptă să asigure atingerea scopului educativ al pedepsei.

Prin urmare, având în vedere cele sus indicate, Curtea a admis ambele apeluri formulate în cauză, al inculpatului, reţinând prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi al Ministerului Public, reducând limitele de pedeapsă pentru ambele infracţiuni deduse judecăţii şi menţinând pedepsele aplicate prin sentinţă, acestea devenind prin reducerea limitelor ca urmare a reţinerii cauzelor de atenuare specială, pedepse în cuantumul mediu prevăzut de lege.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel (decizia penală nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală) a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., fiind înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 23 noiembrie 2024, conform ştampilei de înregistrare, dosar recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov şi a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov la data de 24 decembrie 2024.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la 14 ianuarie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la 11 februarie 2025.

În susţinerea recursului inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a solicitat, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Braşov, în cazul admiterii în principiu a prezentei cereri de recurs.

De asemenea, s-a solicitat casării deciziei penale atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.

Raportat la cele motivate de către Curtea de Apel Braşov, privind aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002, recurentul-inculpat a susţinut că instanţa de apel, prin motivare, de fapt, a înlăturat art. 19 din Legea nr. 682/2002, deşi erau îndeplinite condiţiile reţinerii acestora şi aplicării cu urmarea reducerii pedepsei. Cu toate că instanţa de apel - Curtea de Apel Braşov a admis apelul inculpatului, în realitate, a menţinut pedeapsa aplicată de către instanţa de fond, lipsind de efect dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deşi erau îndeplinite condiţiile reţinerii acestora. De altfel, în opinia recurentului, acestea sunt reţinute doar formal, împrejurarea care echivalează cu agravarea situaţiei în propria cale de atac.

Prin încheierea din data de 11 februarie 2025, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/AP din data de 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024 şi a trimis cauza completului 7 în vederea judecării şi a acordat termen la 25 martie 2025, cu citarea recurentului inculpat. S-a emis adresă la Baroul Bucureşti pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

S-a respins cererea de suspendare a deciziei penale nr. 774/AP din data de 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a reţinut că recursul în casaţie a fost promovat împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, de către inculpatul A..

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie este formulată în scris, cuprinde numele, prenumele, locul de detenţie al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

Instanţa de casaţie a constatat că hotărârea indicată este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, calea extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal şi sunt îndeplinite şi cerinţele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Aspectele invocate de recurentul A. privesc pedepsele aplicate în raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunţ.

Examinând cauza, s-a constatat că prin decizia recurată s-au reţinut prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată şi pentru infracţiunea de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

Aşadar, s-a apreciat că motivele invocate de recurent se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât nu vizează o reindividualizare a pedepsei, ci aspecte de legalitate a pedepsei ca urmare a reţinerii cauzelor legale de reducere.

În ceea ce priveşte cererea privind suspendarea executării deciziei penale nr. 774/AP din data de 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, s-a reţinut că, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Analizând textul de lege invocat, Înalta Curte a constatat că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziţie imperativă ce trebuie aplicată în cauză ci rămâne la libera apreciere a instanţei oportunitatea admiterii unei astfel de solicitări. Înalta Curte a apreciat că, în cauză, nu există motive care să atragă aplicarea măsurii suspendării executării hotărârii, astfel că cererea formulată de inculpatul A., privind suspendarea executării hotărârii atacate, este nefondată.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 25 martie 2025, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casaţie pentru motivul prevăzut de art. 428 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., privind faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, arătând că inculpatul a fost condamnat de Tribunalul Braşov la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare, iar Curtea de Apel Braşov nu a luat în considerare beneficiile care i se cuveneau urmare a denunţului formulat.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, motivul de recurs fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a acesteia. Sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019). Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen.., statuează că instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

În cadrul recursului în casaţie, recurentul A. a invocat cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat limitele legale de pedeapsă, corelativ cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, apreciind că nu i se putea agrava situaţia în propria cale de atac, în sensul că s-a menţinut pedeapsa aplicată de instanţa de fond (3 ani 10 luni închisoare) în condiţiile în care ar fi trebuit coborâtă la 3 ani.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor legale, în cadrul cazului de recurs în casaţie invocat de inculpat se examinează dacă pedeapsa stabilită de către instanţa de apel depăşeşte limita maximă sau limita minimă prevăzută de lege, dacă pedeapsa rezultantă depăşeşte limita prevăzută de lege pentru pluralitatea de infracţiuni sau dacă inculpatului i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, dacă ar fi fost o asemenea chestiune incidentă în cauză.

Aşadar, se observă că infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptei, este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani, iar urmare aplicării art. 35 alin. (1) C. pen., limita maximă devine 18 ani.

Ca urmare aplicării procedurii simplificate, în condiţiile reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., care statuează că atunci când instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime, respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea arătată devin între 3 ani şi 4 luni şi 11 ani închisoare.

Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc devin de la 1 an şi 8 luni şi 6 ani.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează fără drept operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, iar urmare aplicării art. 35 alin. (1) C. pen., limita maximă devine 13 ani.

Ca urmare aplicării procedurii simplificate, în condiţiile reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea arătată devin între 1 an şi 4 ani şi 4 luni.

Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele pentru infracţiunea de pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, devin între 6 luni şi 2 ani şi 2 luni.

Analizând cauza, se constată că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin aceeaşi sentinţă a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta şi, în consecinţă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (3 ani şi 4 luni închisoare), la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din suma celorlalte pedepse cu închisoarea, stabilindu-se în sarcina inculpatului o pedeapsă rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare.

Instanţa de apel a reţinut faţă de cele două infracţiuni incidenţa art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conducea la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă [deja reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], şi a menţinut pedepsele principale aplicate prin sentinţa apelată (respectiv, 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive), menţinând şi prin pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului A..

Înalta Curte mai reţine că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism - Serviciul Teritorial Braşov a formulat apel împotriva sentinţei penale de condamnare, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului A. de către prima instanţă este nejustificat de mică raportat la situaţia de fapt reţinută în sarcina acestuia, astfel că principiul non reformatio in pejus nu este incident în cauza de faţă.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru cele două infracţiuni, de 3 ani şi 10 luni închisoare, este în limitele legale, după aplicarea celor două cauze de deducere a pedepselor [respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002], fiind respectat a principiului legalităţii pedepsei.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident, în speţă, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În bata art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 180 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 180 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2025.