Rejection of criminal venue transfer for lack of reasonable suspicion of judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 28 martie 2025, petentul A., a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, susţinând că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor aflaţi în completul C9A al acestei instanţe, precum şi a preşedintelui secţiei Penale a Curţii de Apel Piteşti, este afectată

Sub acest aspect, un prim aspect învederat de petent constă în aceea că la primul termen de judecata din 02.12.2024, Curtea de Apel Pitesti i-a solicitat să dea declaraţie de inculpat fără să beneficieze de apărare calificată, avocatul din oficiu aflând despre însărcinarea primită din partea baroului la momentul strigării cauzei, iar instanţa de judecata a omis să consemneze în încheierea de şedinţă acest aspect, menţionându-se doar că s-a acordat termen pentru lipsa de apărare.

Un alt aspect invocat de petent în susţinerea cererii de strămutare vizează faptul că, deşi, la data de 20.01.2025 a solicitat eliberarea unui certificat de grefă care sa ateste faptul/situaţia reprezentată de existenţa sau inexistenţa unui înscris în dosar, respectiv adresa nr. x/15.05.2018, în original, cu rezoluţia prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti i-a refuzat această solicitare motivat de faptul că obiectul cererii nu se încadrează în art. 155 din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor privind conţinutul certificatului de grefă. Astfel, petentul a apreciat că acest refuz al Curţii de Apel Piteşti, întemeiat pe dispoziţii care nu au legătură cu obiectul cererii, atestă părtinirea şi reprezintă şi o încălcare a legii penale, aşa cum rezultă din prevederile art. 543 din C. proc. pen., astfel încât a formulat plângere penală împotriva judecătorilor responsabili cu gestionarea dosarului nr. x/2021

În continuare, petentul a precizat că instanţa de apel nu a pus in discuţie probele propuse de procuror în susţinerea apelului formulat de acesta, precum şi faptul că nu i-a fost acordat cuvântul asupra probelor pe care le-a propus prin cele trei cereri de apel formulate în triplă calitate: persoana vătămată, inculpat, parte civilă, aspecte care i-au format convingerea că soluţionarea cauzei de către Curtea de Apel Piteşti este formală.

Concluzionând, petentul a susţinut că părtinirea judecătorilor investiţi cu soluţionarea apelurilor formulate de acesta, precum şi părtinirea preşedintelui secţiei penale a Curţii de Apel Piteşti face imposibilă continuarea soluţionării dosarului nr. x/2021 la această instanţă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 28 martie 2025 sub nr. x/2025, stabilindu-se termen pentru soluţionarea acesteia la data de 09 aprilie 2025.

La data de 02 aprilie 2025, Curtea de Apel Piteşti a transmis informaţiile prev. de art. 73 alin. (3) din C. proc. pen., în cuprinsul cărora, în esenţă, a fost prezentat istoricul şi obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, fiind indicat completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, precum şi cele dispuse de instanţa de apel la termenele de judecată din 27 ianuarie 2025, 3 martie, 2025 şi 25 martie 2025.

Totodată, conform art. 74 din C. proc. pen., a fost comunicat şi punctul de vedere al Curţii de Apel Piteşti cu privire la cererea de strămutare, în sensul că nu au fost identificate date sau informaţii din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea dosarului ori a celorlalţi judecători din cadrul acestei instanţe ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor sau că ar exista pericolul de tulburare a ordinii publice, în sensul prevederilor art. 71 din C. proc. pen.

De asemenea, în data de 03 aprilie 2025, numitul B., parte în dosarul a cărui strămutare se solicită, a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând pe această cale respingerea cererii formulate şi obligarea petentului A. la plata onorariului de avocat, precum şi a cheltuielilor efectuate cu ocazia deplasării la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor judecătorilor unei instanţe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparţialitate, a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se constată că aspectele menţionate în cuprinsul cererii formulate, nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la instanţa pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2021 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor, nefiind invocate şi nici identificate date ori informaţii apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toţi magistraţii Curţii de Apel Piteşti a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanţă independentă şi imparţială.

Aşadar, argumentele petentului constând, în principal, în modalitatea în care judecătorii au instrumentat şi soluţionat dosarul în care acesta este parte, sub aspectul îngrădirii dreptului la apărare sau modalităţii de încuviinţare şi administrare a probelor, se reţine că acestea nu pot constitui temei pentru reţinerea vreunei suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Piteşti şi nu sunt apte a susţine eo ipso temerea că judecătorii nu vor da dovadă de imparţialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi obiectiv, în soluţionarea cauzei pendinte.

Susţinerile petentului evocă, în realitate, îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor învestiţi cu judecarea apelului, antamând critici referitoare la legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate cu privire la anumite cereri formulate în cursul soluţionării dosarului (de amânare a cauzei, de administrare anumitor probe sau de eliberare a unui certificat de grefă), iar nu aspecte care să genereze suspiciuni veridice şi temeinice asupra imparţialităţii instanţei învestite cu soluţionarea cauzei a cărei strămutare o solicită.

În acest sens, Înalta Curte arată că modul de instrumentare sau de soluţionare a unei cauze nu poate constitui, în lipsa unor alte argumente temeinice şi solide, motiv de strămutare a unei cauze şi nu pot da naştere unor suspiciuni obiective de parţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe în absenţa unor dovezi obiective, cu un grad ridicat de certitudine, care să coroboreze susţinerile petentului şi să fundamenteze temerea că judecarea cauzei de către Curtea de Apel Piteşti s-ar realiza într-un climat marcat de părtinire.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit că strămutarea nu este o procedură de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, cu scopul asigurării condiţiilor unui proces echitabil, în care părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare şi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv şi eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006).

Aşadar, în procedura strămutării nu pot fi analizate aprecierile petentului privind modalitatea de soluţionare a unei cereri formulate în cursul soluţionării cauzei, precum şi aplicarea unor norme de drept penal sau de drept procesual penal. O interpretare contrară ar transforma instanţa care soluţionează cererea de strămutare într-o instanţă de control judiciar, chestiune inadmisibilă în acest cadru procesual.

În acest context argumentativ, Înalta Curte arată că suspiciunea rezonabilă implică existenţa anumitor date sau informaţii privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată. Simpla părere sau supoziţie, chiar dacă este susţinută de bună-credinţă, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorului este lezată.

Or, atâta timp cât nu au fost invocate şi nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparţialităţii tuturor magistraţilor Curţii de Apel Piteşti, împrejurările învederate de petent, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii şi susţinute cu prilejul dezbaterilor, nu pot conduce la admiterea cererii de strămutare.

De asemenea, Înalta Curte arată că suspiciunea rezonabilă de lipsă de obiectivitate trebuie să existe, în raport, cu toţi judecătorii instanţei judecătoreşti pe rolul căreia se află o anume cauza penală şi nu doar în relaţie cu unul sau unii dintre aceştia, în această din urmă situaţie fiind incidente instituţiile abţinerii şi recuzării, demersuri, de altfel, folosite de petent în cursul soluţionării dosarului nr. x/2021, care însă au fost respinse.

Motivele temeinice care ar justifica strămutarea unei cauze sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile prev. de art. 64 şi urm. din C. proc. pen., dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Sub aspectul calităţii parţilor din dosarul a cărui strămutare se solicită, aspect susţinut, în subsidiar de petent, în raport cu persoana numitului B., Înalta Curte arată faptul că magistraţii care formează completul de judecată examinează justeţea aspectelor sesizate prin prisma elementelor probatorii aflate la dosarul fiecărei cauze, evaluate individual, având obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile în strictă conformitate cu legea aplicabilă speţei şi fără părtinire, indiferent de calitatea părţilor sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare.

De altfel, în mod special, în cauzele penale, implicarea unor părţi care deţineau ori deţin anumite funcţii şi, în mod implicit, o anumită notorietate, este frecventă tocmai în considerarea particularităţilor subiectului activ al unora dintre infracţiunile ce pot face obiectul judecăţii, astfel încât nu se poate prezuma că simpla calitate a unei persoane participante la procedură ar fi suficientă pentru a da naştere unor prejudecăţi în rândul magistraţilor.

De aceea, în lipsa unui minimum de date obiective care să susţină o atare temere cu privire la obiectivitatea judecătorilor instanţei şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei, simpla invocare a unui element extraneu conduitei acestora, precum calitatea unei părţi, nu poate constitui un indiciu care să susţină o suspiciune rezonabilă cu privire la imparţialitatea lor.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu privire la cererea numitului B., parte în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de obligare a petentului A. la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocatului ales şi contravaloarea transportului de la domiciliu la sediul instanţei, Înalta Curte constată că intimatul a făcut dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor efectuate, depunând la dosar, la termenul din 09 aprilie 2025, înainte de închiderea dezbaterilor, împuternicirea avocaţială, chitanţa de plată a onorariului avocatului ales (nr. x/09.04.2025) precum şi dovada cheltuielilor de transport (bon fiscal nr. x/08.04.2025).

În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că suma de 5000 RON este vădit disproporţionată, având în vedere obiectul prezentei cauzei, gradul de complexitate redus, activitatea depusă de avocat, context în care:

În temeiul art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 452 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite, în parte, cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare şi îl va obliga pe petent la plata sumei de 1275,97 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 1000 RON reprezentând onorariu avocat şi 275,97 RON cheltuieli de transport conform bonului de motorină, către numitul B., parte în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petentul la plata sumei de 1275,97 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 1000 RON reprezentând onorariu avocat şi 275,97 RON cheltuieli de transport conform bonului de motorină, către numitul B., parte în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 aprilie 2025.