Driving while license suspended: fine annulled, supervised imprisonment substituted for repeat offender.

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 9 din data de 03 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală s-au dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., art. 61 alin. (2) din C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 55000 RON amendă penală (220 zile amendă * 250 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată.

În baza art. 63 alin. (1) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului că în cazul neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 272 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, din data de 14.06.2024, dat în dosar nr. x/2023, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15, inculpatul A., în timp ce conducea autoturismul a fost oprit în trafic, pe str. x din mun. Sibiu, întrucât în timp ce se deplasa pe str. x, către str. x nu a respectat culoarea roşie a semaforului. S-a constatat că inculpatul avea permisul de conducere suspendat.

În faza de cameră preliminară nu au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpat şi nu au fost invocate din oficiu.

Prin încheierea judecătorul de cameră preliminară nr. 61/08.08.2024 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi s-a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 10.10.2024, inculpatul, prezent personal în faţa instanţei, a arătat că doreşte să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 375 din C. proc. pen. şi că recunoaşte săvârşirea faptei. Declaraţia sa expresă a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, instanţa încuviinţând cererea inculpatului şi dispunând ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii de recunoaştere a vinovăţiei.

Instanţa a dispus efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit art. 377 din C. proc. pen., dispunând efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune Sibiu.

Pentru stabilirea antecedenţei penale a inculpatului a fost depusă, la solicitarea instanţei, fişa de cazier judiciar a acestuia.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport de dispoziţiile art. 375 din C. proc. pen., prima instanţă a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca în actul de sesizare, constând în aceea că, inculpatul A., la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15, a condus autoturismul, context în care nu a respectat culoarea roşie a semaforului. Pentru acest motiv, s-a procedat de către un echipaj de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor, la oprirea acestuia pe str. x din mun. Sibiu. Cu această ocazie, s-a constatat că inculpatul figura în baza de date cu dreptul de a conduce suspendat.

Situaţia de fapt a fost stabilită în baza probelor administrate la urmărirea penală, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria x 351662 pentru nerespectarea semnificaţiei culorii roşu, prev. de art. 521 din H.G. 1391/06 şi sancţionată de art. 1003/D din O.U.G. nr. 195/2002, din menţiunile cărora rezultă că a fost identificat inculpatul la volanul autoturismului, fiind persoana care a condus autoturismul şi a săvârşit contravenţia reţinută, iar cu acea ocazie, în urma interogării bazei de date, s-a constatat că permisul acestuia figurează ca fiind suspendat.

Totodată, din adresa din 31.08.2023 a Instituţiei Prefectului - Judeţul Sibiu - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a rezultat că inculpatul A. figura în evidenţele informatice ale deţinătorilor de permise de conducere cu permisul de conducere seria x, eliberat de S.P.C.R.P.C.Î.V. Sibiu, la data de 11.10.2011, valabil categoria B, obţinută la data de 27.02.1997. Permisul de conducere figura cu drept de conducere "cu restricţii". Din adresa nr. x/21.04.2024 a I.P.J. Sibiu - Serviciul Rutier a reieşit că, la data de 18.01.2023, inculpatul A. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât figura cu un dosar penal nesoluţionat, întocmit la data de 27.09.2021, de către lucrătorii din cadrul I.P.J. Braşov, pe raza judeţului Braşov, având dreptul de a conduce suspendat.

La data de 27.09.2021, permisul de conducere figura suspendat ca urmare a săvârşirii faptei prev. de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., la data de 08.08.2021, pe raza judeţului Sibiu. Astfel, la data de 08.08.2021 inculpatul A. a fost depistat pe raza judeţului Sibiu, conducând un autovehicul sub influenţa alcoolului, fapt pentru care a fost sancţionat contravenţional conform prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., prin procesul-verbal nr. x din 08.08.2021, fiind dispusă sancţiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 08.08.2021 şi măsura tehnico-administrativă de reţinere a permisului de conducere seria x şi eliberarea dovezii seria x nr. x fără drept de circulaţie. Inculpatul A. a luat la cunoştinţă despre suspendarea dreptului de conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 08.08.2021, prin semnarea procesului-verbal de contravenţie nr. x

De altfel, din cazierul judiciar ataşat la dosar rezultă că, la momentul trimiterii în judecată în prezenta cauză, dosarul respectiv era soluţionat, constatându-se vinovăţia inculpatului şi fiind stabilită o pedeapsă în sarcina acestuia de 1 an închisoare, fiind amânată aplicarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani (sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023).

În cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, solicitând încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, solicitare respinsă de procuror.

În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut fapta, solicitând judecarea în procedura simplificată.

În drept, s-a reţinut că, fapta inculpatului A. care la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15 a condus pe drumurile publice autoturismului, deşi exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice îi era suspendată, fiind oprit de organele de poliţie pe strada x din mun. Sibiu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată, prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, prima instanţă a reţinut că elementul material este reprezentat de acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul având dreptul de a conduce suspendat.

S-a considerat că urmarea imediată a infracţiunii săvârşite de inculpat constă în starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier.

Fiind o infracţiune de pericol, s-a reţinut că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce priveşte latură subiectivă, prima instanţă a apreciat că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte în accepţiunea art. 16 alin. (1) lit. b) din C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui, cu atât mai mult prin prisma profesiei sale a cunoscut consecinţele unei asemenea conduite.

La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere, în conformitate cu prevederile art. 74 din C. pen., împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (prin conducerea autoturismului deşi avea dreptul de a conduce suspendat; prima instanţă a remarcat că a devenit o adevărată obişnuinţă, câtă vreme, în afară de fapta pentru care deja a fost dispusă o soluţie de Curtea de Apel Braşov şi de prezenta faptă, inculpatul mai este trimis în judecată, conform fişei de cazier, într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, infracţiunea fiind aceeaşi, respectiv infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.), mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (grad mediu spre mare de pericol social dedus din modalitatea efectivă de săvârşire a infracţiunii - cu sfidarea efectivă a legii, cu atât mai mult cu cât nu e la prima confruntare cu legea penală, ignorând în mod evident consecinţele de care era conştient câtă vreme în anul 2014 îi fusese stabilită o pedeapsă cu amânarea aplicării de către Curtea de Apel Alba Iulia, pedeapsă care în opinia instanţei de fond că nu a avut urmările dorite), natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (infracţiune de pericol), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului (din fişa de cazier a rezultat că are antecedente penale, infracţiunile fiind toate la regimul rutier, pentru prima fiind dispusă o soluţie de stabilire a pedepsei şi amânare a aplicării prin sentinţa penală nr. 143/26.11.2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, apoi fiind stabilită o pedeapsă, la fel cu amânarea aplicării prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, iar printr-o altă sentinţă, nedefinitivă însă, pronunţată la data de 18.09.2024 de Curtea de Apel Craiova, i s-a aplicat pedeapsa de 1 an şi 6 luni, a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 an stabilită de Curtea de Apel Braşov s-au contopit pedepsele fiind dispusă suspendarea sub supraveghere pe un termen de 2 ani), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (a recunoscut fapta), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate şi situaţia familială şi socială a acestuia (studii superioare, avocat, bine integrat social, cu locuinţă stabilă, cu venituri şi cu un minor în întreţinere).

Faţă de prevederile art. 74 alin. (2) din C. pen., prin prisma criteriilor analizate mai sus, ţinând cont că pentru infracţiunea săvârşită legea prevede o pedeapsă alternativă, închisoare sau amendă, prima instanţă s-a orientat către pedeapsa amenzii penale.

S-a reţinut, dat fiind perseverenţa infracţională a inculpatului, că este necesară dispunerea condamnării, curtea apreciind că o altă soluţie de stabilire a unei pedepse şi dispunere a amânării aplicării pedepsei, deşi posibilă, este ineficientă. Totodată, s-a reţinut că prima astfel de soluţie a fost dată în 2014, inculpatul reluând aceeaşi conduită. În plus, din fişa abaterilor rutiere ataşată la dosarul de urmărire penală a rezultat conduita persistentă în sensul nerespectării normelor rutiere (inclusiv abateri grave, fiind sancţionat contravenţional şi pentru conducere cu alcool, alcoolemia fiind însă mai mică decât limita de 0,80).

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Sibiu, a rezultat că inculpatul are probleme în gestionarea consumului de alcool şi se conturează dezvoltarea unui patern infracţional cu specific în infracţiunile rutiere. În plus, s-a apreciat că riscul de săvârşire a a unor asemenea fapte este crescut, dat fiind motivaţia redusă pe care inculpatul o prezintă în schimbarea conduitei sale.

Nu în ultimul rând, prima instanţă a apreciat că supravegherea exercitată de Serviciul de Probaţiune nu are vreo consecinţă asupra conduitei sale, inculpatul fiind supus măsurilor de supraveghere pe un termen de 2 ani prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în 2014, aparent fără un rezultat.

Din această perspectivă, în afara faptului că a recunoscut infracţiunea, aspect care a fost valorificat prin reţinerea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi reducerea limitelor de pedeapsă, prima instanţă nu a remarcat vreun regret pe care să-l manifeste inculpatul. În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a arătat că, faţă de împrejurarea că şi-a recunoscut vinovăţia, trebuie să i se aplice dispoziţiile privitoare la amânarea aplicării pedepsei, deoarece, în caz contrar, nu ar fi respectat principiul proporţionalităţii, iar măsurile pe care instanţa penală le va dispune nu trebuie să intre în conflict cu exercitarea profesiei inculpatului care presupune dese deplasări atât în străinătate cât şi în ţară, enumerând activităţie pe care le desfăşoară.

În raport de susţinerile inculpatului din cadrul concluziilor scrise depuse la dosar, curtea a considerat că inculpatul, nici la acest moment, nu înţelege pe deplin consecinţele faptelor sale. S-a reţinut că, situaţia sa personală şi profesională ar fi trebuit avută în vedere de acesta de la momentul dispunerii primei soluţii a Curţii de Apel Alba Iulia în anul 2014, când instanţa a dat dovadă de clemenţă, fiind avute în vedere lipsa antecedentelor de la acel moment. De altfel, clemenţă a dovedit şi Curtea de Apel Braşov care a dispus o soluţie cu amânarea aplicării pedepsei.

Prima instanţă a reţinut că, deşi era cercetat penal, inculpatul, cu nonşalanţă, a continuat succesiv să încalce legea, conducând în continuare autoturismul, pe lângă fapta pentru care a fost judecat în dosarul Curţii de Apel Braşov şi fapta prezentă, fiind dispusă o soluţie de condamnare, nedefinitivă, de Curtea de Apel Craiova. Astfel, s-a apreciat că este cu atât mai gravă conduita inculpatului cu cât acesta are studii de drept şi profesează în acest domeniu.

În concluzie, prima instanţă a ajuns la concluzia necesităţii aplicării pedepsei şi a executării efective a acesteia, însă, dat fiind că inculpatul este o persoană educată, perfect capabilă să înţeleagă consecinţele unei condamnări în condiţiile săvârşirii ulterior a unor fapte similare, curtea a apreciat că este suficientă pedeapsa amenzii penale. În acest sens, s-a reţinut că inculpatul este o persoană cu venituri peste medie aşa încât are posibilitatea executării unei pedepse a amenzii penale. În plus, dat fiind antecedenţa penală, persistenţa infracţională a acestuia, pedeapsa a fost îndreptată spre limita maximă.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că o pedeapsă a amenzii într-un cuantum mai redus ar fi ineficientă, în raport de mijloacele financiare ale inculpatului, pedeapsa trebuie stabilită într-o limită care să presupună un efort din partea inculpatului, în aşa fel încât acesta să resimtă constrângerea pedepsei, doar în acest fel aceasta putându-şi îndeplini scopul.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Totodată s-a solicitat menţinerea dispoziţiei din sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov.

În final, în baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a solicitat contopirea pedepselor aplicate inculpatului în prezenta cauză, în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Braşov şi dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Craiova. În baza art. 91 din C. pen. s-a solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe un termen stabilit conform art. 92 din C. pen.

Prin motivele de apel depuse la dosar, în esenţă, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeinicie, apreciind că sancţiunea aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina acestuia este nejustificat de blândă raportat la împrejurările şi modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, dar şi antecedentele penale şi contravenţionale ale inculpatului.

În ceea ce priveşte împrejurările în care a fost comisă fapta, s-a arătat că inculpatul a condus autoturismul în centrul municipiului Sibiu, la o ora cu trafic aglomerat, în jurul orei 14:15, fiind oprit de organele de poliţie întrucât nu a respectat semnificaţia culorii roşii a semaforului. Inculpatul nu a prezentat permisul de conducere organelor de poliţie, motivând că nu îl are asupra sa, iar în urma verificării în baza de date, s-a constatat că avea dreptul de conduce suspendat.

S-a mai arătat că, într-o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv 27.09.2021-06.09.2023, deşi cunoştea că are dreptul de a conduce autovehicule suspendat, inculpatul a săvârşit 3 infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., fiind surprins de către organele de poliţie din regiuni diferite ale ţării (judeţele Braşov în 27.09.2021, Sibiu în 18.01.2023 şi Mehedinţi în 06.09.2023) conducând autoturismul pe drumurile publice. Cele trei infracţiuni au fost săvârşite în concurs real.

Iniţial, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule al inculpatului a fost suspendată pe o perioadă de 90 de zile, întrucât, la data de 08.08.2021, a fost surprins pe raza judeţului Sibiu, conducând un autoturism în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind sancţionat contravenţional.

S-a menţionat că, pe lângă sancţiunea contravenţională, în aceeaşi perioadă, respectiv la datele de 24.03.2021 şi 18.01.2023, inculpatul A. a fost sancţionat contravenţional şi pentru încălcarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice (depăşirea vitezei legale cu 10-20 km/h şi nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului).

Totodată, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov (dosar nr. x/2023), rămasă definitivă prin neapelare, a fost stabilită în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an închisoare cu amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.. Prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova (dosar nr. x/2024), definitivă prin decizia nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare şi, urmare aplicării regulilor privind concursul de infracţiuni, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 91, art. 92 din C. pen.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că inculpatul a fost deja condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, pentru două infracţiuni concurente de acelaşi gen cu cea pentru care a fost cercetat în prezentul dosar, s-a arătat că apare ca fiind insuficientă, pentru corijarea comportamentului acestuia, condamnarea la pedeapsa amenzii penale. În acest sens s-a arătat că instanţa de fond a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă ţinând cont de susţinerile inculpatului în sensul că, în calitate de avocat, ar obţine venituri peste medie, însă din Raportul de evaluare nr. x/30.10.2024, întocmit de Serviciului de probaţiune Sibiu, reiese că acesta obţine venituri de aproximativ 1500 Euro/lună, dar şi că înregistra restanţe de plată, în cuantum de 2900 RON, aferente obligaţiilor datorate în anul 2024, Casei de Asigurări a Avocaţilor - Filiala Sibiu.

S-a mai arătat că, deşi inculpatul a recunoscut infracţiunea reţinută sarcina sa, această atitudine are doar un caracter formal, având în vedere că acesta nu a manifestat nici un regret.

Prin concluziile formulate la termenul de judecată din data de 14 mai 2025, procurorul de şedinţă a solicitat, în plus, aplicarea pe lângă pedeapsa închisorii, şi a unor pedepse complementare, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi i) din C. pen., având în vedere că inculpatul nu a înţeles care este utilitatea regulilor rutiere, pe care le-a sfidat în mod constant. Totodată, în ceea ce priveşte termenul de supraveghere, a solicitat orientarea către maximul prevăzut de lege.

Intimatul inculpat A. a formulat concluzii scrise la apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicitând respingerea acestuia, ca nefondat şi în consecinţă menţinerea sentinţei penale atacate ca fiind legală şi temeinică.

Inculpatul a arătat că motivele de apel formulate de parchet sunt neîntemeiate, arătând că, în calitate de avocat şi de reprezentant al Camerei de Comerţ şi Industrie Sibiu, face parte din grupul de lucru a Ministerului Energiei pentru dezvoltarea proiectului de lege a comunităţilor energetice din România, Comisia juridică a grupului de lucru, pentru redactarea textelor de lege ce fac obiectul proiectului de lege a comunităţilor energetice din România, activităţi care îi asigură un venit considerabil şi constant, astfel că poate achita amenda penală la care a fost obligat.

A mai arătat că a recunoscut şi şi-a asumat în totalitate fapta şi consecinţele ce decurg din săvârşirea acesteia. A mai susţinut că a colaborat cu organele judiciare pe toată durata desfăşurării procesului penal, regretă fata comisă şi doreşte să îşi asume răspunderea pentru ceea ce a făcut.

De asemenea, inculpatul a arătat că, prin sentinţa penală nr. 170/2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia nr. 47/A/2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost sancţionat pentru antecedentele penale şi contravenţionale.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că acesta este parţial fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia vizează aspecte ce ţin de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A., apreciindu-se că soluţia instanţei de fond ar fi netemeinică.

Reexaminând ansamblul probatoriu (procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria x, adresa din 31.08.2023 a Instituţiei Prefectului - Judeţul Sibiu - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, adresa nr. x/21.04.2024 a I.P.J. Sibiu - Serviciul Rutier, declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faţa primei instanţe), Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă, în sensul că la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15, inculpatul A. a condus autoturismul, nerespectând culoarea roşie a semaforului, fiind oprit de un echipaj de poliţie, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În drept, fapta inculpatului A., asfel cum a fost descrisă anterior, realizează elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective, ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Evaluând criticile formulate de parchet prin apelul declarat, Înalta Curte apreciază că prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă prea blândă, având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen.:

a) Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite

Inculpatul a condus un autoturism pe un drum public, în centrul municipiului Sibiu, într-un interval orar cu trafic intens, fără a deţine dreptul legal de a conduce, încălcând semnificaţia culorii roşii a semaforului.

b) Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

Inculpatul, deşi avea suspendat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, în timp ce conducea autoturismul, a încălcat şi alte reguli de circulaţie, trecând pe culoarea roşie a semaforului, fiind oprit de către un echipaj de poliţie. Conduita acestuia a fost o manifestare evidentă de ignorare a normelor rutiere, contribuind la crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei.

c) Natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii

Gravitatea faptei este amplificată de faptul că aceasta nu a fost comisă în mod izolat, ci într-un context de reiterare a unui comportament similar, inculpatul fiind, la momentul comiterii prezentei fapte, cercetat penal într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (nr. 273/P/2021), pentru săvârşirea unei infracţiuni de aceeaşi natură - respectiv conducerea unui vehicul fără drept, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., la data de 27.09.2021.

d) Motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit

Inculpatul a manifestat dispreţ faţă de dispoziţiile legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, dovedind o atitudine de indiferenţă faţă de consecinţele faptei sale. Fapta dedusă judecăţii nu reprezintă un incident izolat, ci se înscrie într-o conduită infracţională repetată, manifestată pe parcursul unei perioade relativ scurte de timp. Concret, inculpatul A. a comis trei infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., la datele de 27.09.2021, 18.01.2023 şi 06.09.2023, fapte care, fiind săvârşite anterior vreunei condamnări definitive, sunt în concurs real.

Pentru fapta din 27.09.2021, inculpatul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 39/F din 22.09.2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosar nr. x/2023, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 din C. pen.. Ulterior, pentru fapta din 06.09.2023, prin sentinţa penală nr. 170 din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2024, definitivă prin decizia nr. 47/A din 26 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Jsutiţie, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere. În acel context, instanţa a dispus şi anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare, anterior dispuse prin sentinţa penală nr. 39/F/2023 a Curţii de Apel Braşov, precum şi contopirea pedepselor, rezultând pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, suspendată sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Din această succesiune a faptelor reiese că inculpatul a persistat în conduita infracţională, comiţând fapte de aceeaşi natură, în mai multe rânduri, în ciuda existenţei unor proceduri penale în curs şi a unei condamnări deja pronunţate (chiar dacă nu definitivă la acel moment). Această atitudine denotă o indiferenţă faţă de rigorile legii penale, iar repetitivitatea conduitei sale este relevantă în procesul de individualizare a pedepsei.

Alegerea pedepsei şi stabilirea modalităţii de executare trebuie să fie adecvate pericolului social al faptei şi persoanei inculpatului, astfel încât trebuie să fie apte să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă.

Funcţiile şi scopul pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a modalităţii de executare, care să ţină seama de persoana inculpatului, pentru a fi ajutat să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

În favoarea inculpatului, Înalta Curte reţine conduita procesuală constantă, manifestată prin recunoaşterea faptei reţinute în sarcina sa şi solicitarea judecării cauzei în procedura simplificată, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă. Pe parcursul procesului penal, inculpatul a colaborat cu organele judiciare şi nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, formulând inclusiv o solicitare pentru încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, care însă nu s-a concretizat.

Inculpatul, prin apărător, a susţinut că, în prezent, este implicat într-un program de sprijin umanitar, constând în susţinerea financiară a unui aşezământ de cult. A mai menţionat că, în calitate de avocat şi de reprezentant al Camerei de Comerţ şi Industrie Sibiu, face parte din Comisia juridica a grupului de lucru organizat de Ministerul Energiei pentru elaborarea proiectului de lege privind comunităţile energetice din România, participând în mod constant la conferinţe de specialitate, în calitate de speaker. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că are în întreţinere atât pe părinţii săi, cât şi un copil minor aflat la studii în Elveţia, aceste aspecte fiind reţinute şi de instanţa de fond în procesul de individualizare a pedepsei.

În acest context, ţinând cont atât de natura şi gravitatea faptei, cât şi de ansamblul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, Înalta Curte apreciază că aplicarea pedepsei amenzii penale, chiar într-un cuantum ridicat, este în mod vădit insuficientă pentru atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei, în raport cu comportamentul constant de încălcare a dispoziţiilor legale manifestat de inculpat în decursul unei perioade relativ scurtă.

Reiterarea conduitei infracţionale relevă o atitudine de minimă receptivitate faţă de valorile ocrotite de lege şi o lipsă de conştientizare reală a gravităţii unor fapte de acelaşi gen, apte să aducă atingere siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este necesară pentru a realiza funcţiile sancţiunii penale, în special în planul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Doar aplicarea pedepsei închisorii este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija şi a renunţa la deprinderile antisociale care l-au determinat să săvârşească infracţiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter personal, menită să influenţeze în mod direct conduita persoanei condamnate. Aptitudinea funcţională a acesteia depinde de gradul în care corespunde particularităţilor concrete ale făptuitorului şi de capacitatea sa de a genera o schimbare de atitudine faţă de normele legale. O sancţiune prea blândă, în contextul dat, riscă să nu producă efectul reeducativ urmărit de lege.

Cu toate acestea, valorificând circumstanţele personale favorabile reţinute în cauză - nivelul de educaţie, activitatea profesională, situaţia familială precum şi conduita procesuală constantă - Înalta Curte apreciază că se impune orientarea sancţiunii penale către o durată medie, fiind aptă să răspundă exigenţelor de proporţionalitate şi echitate.

În consecinţă, având în vedere aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care reduc cu o treime limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, Înalta Curte stabileşte în sarcina inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, apreciind că aceasta este suficientă pentru atingerea scopului sancţiunii penale, în raport cu gravitatea faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Înalta Curte constată că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză, săvârşită la data de 18.01.2023, este concurentă cu fapta comisă la data de 27.09.2021, pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare la 17.10.2023, precum şi cu fapta comisă la data de 06.09.2023, pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Întrucât toate cele trei infracţiuni au fost comise anterior rămânerii definitive a vreunei hotărâri de condamnare, acestea se află în concurs real, în accepţiunea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 97 alin. (1) din C. pen., instanţa de apel va anula suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere că prin sentinţa penală nr. 170/2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus şi anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 39/2023 a Curţii de Apel Braşov, conform art. 89 din C. pen., iar temeiul anulării este în continuare incident, Înalta Curte urmează să menţină dispoziţia privind anularea amânării aplicării pedepsei respective.

În consecinţă, în temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., cele două pedepse aplicate anterior inculpatului - de 1 an şi, respectiv, 1 an şi 6 luni închisoare - vor fi repuse în individualitatea lor, urmând a fi contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, iar inculpatului i se va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare.

Deşi, în soluţionarea apelului se dispune contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, Înalta Curte subliniază că această soluţie nu încalcă decizia nr. 70/2007 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii stabilind că instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

În cauză, situaţia este diferită de cea avută în vedere prin decizia nr. 70/2007 pronunţată în recurs în interesul legii.

Astfel, instanţa de control judiciar, în virtutea efectului devolutiv al apelului declarat de Ministerul Public, va reindividualiza pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată, îl va condamna pe inculpat la pedeapsa închisorii direct în calea de atac a apelului, apreciind pedeapsa amenzii penale prea blândă, caz în care tratamentul penal este cel reglementat de art. 97 alin. (1) din C. pen., conform căruia dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Potrivit art. art. 97 alin. (1) din C. pen., instanţa de control judiciar nu are posibilitatea de a alege dacă efectuează sau nu operaţiunea de contopire, ci este obligată să aplice tratamentul penal conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, având în vedere pedepsele aplicate anterior inculpatului pentru infracţiuni concurente, prin hotărâri definitive.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte apreciază că, raportat la circumstanţele cauzei, pentru atingerea scopului pedepsei, este suficientă suspendarea executării sub supraveghere a acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 91 şi următoarele din C. pen.

Instanţa de control judiciar apreciază că această modalitate de executare corespunde finalităţii pedepsei, întrucât permite exercitarea unui control judiciar asupra conduitei inculpatului, fără a se recurge la izolarea sa din mediul social şi profesional. Deşi fapta prezintă un grad mediu de gravitate, în contextul conduitei procesuale a inculpatului şi al circumstanţelor personale reţinute în cauză, alegerea modalităţii de executare neprivative de libertate este adecvată şi proporţională, sub condiţia respectării obligaţiilor stabilite pe durata unui termen maxim de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data de 26.02.2025 - data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen.

În cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 91 şi următoarele din C. pen., după cum urmează:

- pedeapsa stabilită, de 2 ani şi 2 luni închisoare, se încadrează în limita prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- deşi inculpatul a mai fost condamnat, infracţiunile se află în concurs real, fiind comise anterior rămânerii definitive a oricărei hotărâri de condamnare;

- inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

- în raport cu conduita procesuală, integrarea profesională şi sprijinul familial de care beneficiază, instanţa apreciază că scopurile pedepsei pot fi atinse şi fără executarea efectivă, cu condiţia unei supravegheri exercitate pe durata termenului de supraveghere, de către Serviciul de probaţiune.

Referitor la obligaţiile care se impun a fi executate de inculpat pe durata termenului de supraveghere, în temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte va stabili măsuri de supraveghere constând în obligaţia inculpatului de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune Sibiu la datele fixate de acesta, de a primi vizitele consilierului de probaţiune, de a anunţa, în prealabil, orice schimbare de locuinţă sau deplasare mai lungă de 5 zile, de a comunica schimbarea locului de muncă şi de a furniza informaţii necesare verificării mijloacelor sale de existenţă.

Totodată, va stabili obligaţia inculpatului de a urma un program de reintegrare socială, prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., instanţa de control judiciar reţinând că, includerea ei în conţinutul măsurilor de supraveghere este justificată prin raportare la profilul inculpatului şi necesitatea sprijinirii procesului său de reintegrare socială.

Potrivit art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul Asociaţiei "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Sălişte, Avrig, Agnita, Mediaş. În privinţa executării acestei obligaţii, Înalta Curte va constata că prin 170/2024 din 18.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă la data de 26.02.2025 prin decizia penală nr. 47/A/2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus ca inculpatul A. presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, obligaţie ce s-a dispus a fi executată în cadrul Asociaţiei "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Sălişte, Avrig, Agnita, Mediaş. Astfel, având în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din C. pen., inculpatul va executa o singură obligaţie de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile.

Cu privire la solicitarea formulată de Ministerul Public privind aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., Înalta Curte apreciază că o astfel de pedeapsă nu este necesară şi proporţională în cauză. Având în vedere faptul că s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata maximă prevăzută de lege, de 4 ani, perioadă în care inculpatul va fi supus unui regim strict de supraveghere şi obligaţii concrete, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse complementare ar excede principiului proporţionalităţii şi al individualizării sancţiunii, fără a aduce un beneficiu real în planul prevenirii recidivei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 9 din data de 03 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., va condamna inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată, prev. de art. de 335 alin. (2) din C. pen.

Va constata că infracţiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 170/2024 din 18.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A din 26.02.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu infracţiunea pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitiva prin neapelare.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., va anula suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Va menţine dispoziţia din sentinţa penală nr. 170/2024 a Curţii de Apel Craiova, de anulare a amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare şi de condamnare a inculpatului la această pedeapsă de 1 an închisoare.

Va repune pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare, în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. va contopi pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare în pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare, la care va adăuga sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data de 26.02.2025 - data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului A., următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatului A., să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Sibiu sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A., va fi obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii obligaţie ce se va executa în cadrul Asociaţiei "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Sălişte, Avrig, Agnita, Mediaş, pe o perioadă de 80 de zile.

Va constata că prin 170/2024 din 18.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă la data de 26.02.2025 prin decizia penală nr. 47/A/2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus ca inculpatul A. presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, obligaţie ce s-a dispus a fi executată în cadrul Asociaţiei "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Sălişte, Avrig, Agnita, Mediaş.

Va atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 9 din data de 03 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A. , la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată, prev. de art. de 335 alin. (2) din C. pen.

Constată că infracţiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 170/2024 din 18.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A din 26.02.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu infracţiunea pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., anulează suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Menţine dispoziţia din sentinţa penală nr. 170/2024 a Curţii de Apel Craiova, de anulare a amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare şi de condamnare a inculpatului la această pedeapsă de 1 an închisoare.

Repune pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare, în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data de 26.02.2025 - data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 170/18.09.2024 a Curţii de Apel Craiova, conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului A., următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatului A., să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Sibiu sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A., este obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii obligaţie ce se va executa în cadrul Asociaţiei "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Sălişte, Avrig, Agnita, Mediaş, pe o perioadă de 80 de zile.

Constată că prin 170/2024 din 18.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă la data de 26.02.2025 prin decizia penală nr. 47/A/2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus ca inculpatul A. presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, obligaţie ce s-a dispus a fi executată în cadrul Asociaţiei "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Sălişte, Avrig, Agnita, Mediaş.

Atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea hotărârii la dispoziţia inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.