Scope of execution objection: challenge to criminal conviction based on subsequent decriminalization is inadmissible under Art. 598 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 06 martie 2025

Asupra cauzei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11.10.2024, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămurirea deciziei penale nr. 446/RC pronunţată la data de 10 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, privind prevederea faptei, pe considerentele deciziei CCR 405/2016, aşa cum este prevăzută acum de Legea nr. 200/2023 şi decizia CCR 651/2018 care a modificat elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de C. pen. din 1969.

Astfel, a menţionat că există o nelămurire ce priveşte dispoziţia din recurs în casaţie, instanţa de recurs nepronunţându-se asupra motivului că "fapta nu este prevăzută de legea penală", în conformitate cu art. 3 alin. (1) şi (2), prin modificările aduse Legii 187/2012. Vechiul art. 52 din C. proc. pen. a fost modificat, ca urmare a deciziei CCR nr. 102/2021, reprodus aşa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea 201/2023.

A arătat că deciziile definitive şi hotărârile instanţelor civile definitive aveau autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei penale, în dosarul nr. x/2014, instanţa de recurs în casaţie nelămurind dispoziţia cu privire la elementele constitutive şi forma de vinovăţie care nu mai erau întrunite, fapta de abuz în serviciu nefiind prevăzută de legea penală.

Examinând hotărârea contestată, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2014, au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1100/A din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Contestatorul a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casatie si Justiţie să dispună lămurirea deciziei penale nr. 446/RC pronunţată la data de 10 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, în ceea ce priveşte considerentele determinante ale soluţiei pronunţate, motivat de faptul că există o nelămurire cu privire la hotărâre.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind, în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte reţine că instituţia contestaţiei la executare nu este o cale de atac extraordinară, ci este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive - dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei - dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, astfel încât, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Totodată, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen., contestaţia la executare poate fi formulată împotriva executării unei hotărâri penale, astfel încât acest mijloc procesual vizează punerea în executare a hotărârii definitive, iar nu analiza legalităţii hotărârii penale.

În înţelesul textului art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nelămurirea ivită trebuie să vizeze limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate.

Or, criticile invocate în cauză de contestator, aşa cum au fost formulate, nu se subsumează situaţiilor care pot constitui motive de contestaţie la executare, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., ci se circumscriu unor veritabile critici aduse modalităţii de soluţionare a recursului în casaţie.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 597 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2025.