Inadmissibility of Art. 340 CPP complaint challenging prosecutor’s administrative closure rather than dismissal order

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Referatul din data de 28 ianuarie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus închiderea lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 şi arhivarea acesteia. În cuprinsul referatului, s-a reţinut următoarele:

La data de 17.12.2024 s-a înregistrat, sub nr. x/2024, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală plângerea formulată de numitul A., prin avocat, împotriva magistratului procuror B., de la Direcţia Naţională Anticorupţie, delegat în cadrul Parchetului European - Biroul Teritorial Timişoara.

Petentul a susţinut că procurorul, cu ocazia cercetărilor efectuate într-un dosar al Parchetului European - Biroul Teritorial Timişoara, l-ar fi lipsit ilegal de libertate, prin aceea că, în data de 04.11.2024, în intervalul orar 14:16-16:15, l-ar fi împiedicat să părăsească sediul parchetului, cu toate că nu era reţinut sau arestat preventiv, procurorul dând mandat de aducere tocmai pentru a crea aparenţa de legalitate a privării sale de libertate.

Plângerea i-a fost restituită petentului pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, solicitându-i-se să descrie faptele cu date concrete, iar nu la modul general.

Petentul a depus precizări la plângerea iniţială, prin care a reiterat în esenţă aceleaşi aspecte şi a depus în susţinerea plângerii o serie de înscrisuri. De asemenea, a solicitat să i se comunice numărul dosarului penal format ca urmare a plângerii sale.

Examinând plângerea formulată de petent, procurorul a constatat că aceasta nu vizează săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, ci privesc acte de urmărire penală ale procurorului, a căror legalitate şi temeinicie nu poate fi analizată pe calea unei plângeri penale îndreptată împotriva magistratului care le-a efectuat, ci în condiţiile C. proc. pen.

În concret, în dosarul nr. x/2024, petentul, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost audiat în data de 04.11.2024, în calitate de suspect şi, în aceeaşi zi, a fost audiat în calitate de inculpat, prezenţa sa la sediul parchetului fiind asigurată prin emiterea a două mandate de aducere. După aducerea la cunoştinţă a calităţii de inculpat, faţă de acesta s-a luat măsura reţinerii, începând cu data de 04.11.2024, ora 16:52, până la data de 05.11.2024, ora 16:52.

După audierea în calitate de suspect a numitului A., care a avut loc în data de 04.11.2024, în intervalul 12:50 - 14:16, s-a emis un nou mandat de aducere în scopul asigurării prezenţei petentului la sediul parchetului, respectiv pentru aducerea la cunoştinţă a calităţii de inculpat şi a audierii acestuia în această calitate.

Aşadar, s-a reţinut că în intervalul în care petentul susţine că ar fi fost privat ilegal de libertate, pe numele acestuia exista un mandat de aducere, emis în scopul audierii în calitate de inculpat, chiar dacă, aşa cum susţine petentul, mandatul i-a fost înmânat la ora 16:00.

Totodată, s-a constatat că nu a fost depăşit termenul de 8 ore prevăzut de art. 265 alin. (12) din C. proc. pen., între ora la care s-a încheiat audierea în calitate de suspect a petentului (oră la care mandatul de aducere emis anterior în acest scop a expirat) şi ora de la care termenul de reţinere a început să curgă.

Împotriva Referatului din data de 28 ianuarie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în baza art. 305-335 din C. proc. pen., petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 93/C/2025 din data de 6 februarie 2025 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. augustin A., împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidenţă a cauzelor penale, măsură care i-a fost adusă la cunoştinţă de către procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin comunicarea nr. 2091/VIII-1/2024 din 30 ianuarie 2025.

Împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidenţă a cauzelor penale, respectiv măsura de închidere a lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 din data de 28.01.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi a ordonanţei nr. 93/C/2025 din data de 06.02.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat plângere petentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 340 din C. proc. pen.

În motivarea plângerii, petentul a solicitat, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din C. proc. pen., admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei de netrimitere în judecată dispusă prin rezoluţia din 28.01.2025 şi, în consecinţă, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi a soluţionării plângerii penale formulate împotriva procurorului B. - procuror european delegat în cadrul Parchetului European - Biroul Teritorial Timişoara.

Cu titlu prealabil, petentul a solicitat să se constate că soluţia de închidere şi arhivare a plângerii penale, motivată prin referatul din 28.01.2025, reprezintă o rezoluţie de netrimitere în judecată care poate fi atacată conform art. 340 din C. proc. pen., chiar dacă nu a fost emisă sub forma unei ordonanţe de clasare. Potrivit petentului, această soluţie a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 305 şi urm. din C. proc. pen., în condiţiile în care nu s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă şi nu au fost administrate probele solicitate prin plângere.

Petentul a arătat că, la data de 04.11.2024, în intervalul orar 14:16-16:15, a fost privat de libertate în mod ilegal de către procurorul B., cu sprijinul unor jandarmi înarmaţi, fără existenţa unui temei legal valabil. A subliniat că mandatul de aducere emis pentru audierea sa în calitate de suspect şi-a produs efectele la ora 14:16, moment în care audierea ca suspect a fost finalizată. Totuşi, ulterior acestui moment, a fost împiedicat să părăsească sediul Parchetului European, iar, pentru a crea aparenţa de legalitate, la ora 16:00 i-a fost comunicat un nou mandat de aducere, în vederea audierii în calitate de inculpat.

În opinia petentului, măsura de închidere a lucrării şi arhivarea acesteia echivalează cu o soluţie de netrimitere în judecată, emisă cu încălcarea dreptului său de acces liber la justiţie, întrucât nu a fost emisă în forma prevăzută de lege şi împiedică exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţă. De asemenea, s-a arătat că referatul din 28.01.2025 nu conţine o motivare efectivă privind lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii şi că organele de urmărire penală nu au respectat dispoziţiile legale referitoare la soluţionarea sesizării şi la declanşarea urmăririi penale.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii plângerii formulate de petent în temeiul art. 340 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară constată că este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti vor fi supuse numai acelor căi de atac expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Rezultă, aşadar, din cuprinsul normelor legale enunţate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv soluţia de clasare dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu.

Or, plângerea petentului adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 340 din C. proc. pen., deoarece nu priveşte o soluţie de clasare dispusă de procuror prin ordonanţă sau rechizitoriu, într-o cauză penală.

Referatul din data de 28 ianuarie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală nu este o ordonanţă dintre cele arătate expres şi limitativ de dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen.

Prin urmare, plângerea formulată de petentul A. împotriva unui act administrativ al procurorului este inadmisibilă, deoarece nu se referă la o soluţie de clasare, ci vizează o măsură care nu face obiectul cenzurii instanţei, nefiind reglementată de art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens este şi decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 283 din 11 aprilie 2008 (interpretare ale cărei efecte sunt de actualitate, în condiţiile prevăzute de art. 4741 din C. proc. pen.), prin care s-a stabilit cu caracter obligatoriu că "plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) din C. proc. pen., este inadmisibilă."

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Judecătorul de cameră preliminară constată că jurisprudenţa instanţei supreme a îmbrăţişat această rezolvare în ceea ce priveşte plângerile formulate împotriva unor acte/măsuri dispuse de procuror care nu privesc o soluţie de neurmărire sau netrimitere în judecată (încheierile nr. 173/2021, nr. 411/2022, nr. 503/2023, nr. 583/2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Pentru considerentele expuse, constatând că plângerea nu vizează o soluţie de clasare, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidenţă a cauzelor penale, respectiv măsura de închidere a lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 din data de 28.01.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi a ordonanţei nr. 93/C/2025 din data de 06.02.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidenţă a cauzelor penale, respectiv măsura de închidere a lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 din data de 28.01.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi a ordonanţei nr. 93/C/2025 din data de 06.02.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 02 aprilie 2025.