Drunk driving conviction; cassation inadmissibility due to missed 30-day deadline and impermissible re-evaluation of factual evidence

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146 din data de 27 septembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, în baza art. 396 alin. (1), (2) rap.la art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 76 din 27.06.2019, pronunţată de Judecatoria Pătarlagele în x/2017, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15.07.2019.

În baza art. 96 alin. (5) şi art. 43 alin. (1) din C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ce face obiectul prezentei cauzei de 1 an şi o lună închisoare s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa amintită, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani si 7 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap la disp. art. 66 alin. (1) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap disp. art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a căror exercitare este interzisă ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului şi care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 179 din data de 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sectia Penală şi pentru Cauze de Minori şi de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 146 din data de 27 septembrie 2022 pronunţate de Judecătoria Pătârlagele.

Împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sectia Penală şi pentru Cauze de Minori şi de Familie a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 29 ianuarie 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 18 februarie 2025, când s-a stabilit termen la data de 18 martie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) c) teza a II-a şi d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 179 din data de 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sectia Penală şi pentru Cauze de Minori şi de Familie), motivarea recursului în casaţie şi semnătura apărătorului ales al inculpatului.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.:

"hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerente şi dispozitivul hotărârii."

Aspectele criticate de recurentul inculpat şi considerate contradictorii vizează următoarele chestiuni:

- inculpatul se afla într-o benzinărie atunci când a consumat sticla de votcă ce a adus-o de la domiciliul său;

- diferenţa dintre rezultatele de alcoolemie, de la momentul recoltării probelor biologice, respectiv 2,12 mg/l alcool pur în sânge, faţă de 0,80 g/l alcool pur în aerul expirat;

- organele de cercetare penală nu au făcut dovada că respectiva cantitate de alcool i-a influenţat capacitatea de a conduce, fiind necesară efectuarea unei expertize;

- inculpatul a consumat ţuică de casă ce avea cel puţin 60% şi nu votcă sau palincă, astfel cum au reţinut organele de cercetare penală;

- toţi martorii au declarat că nu a băut alcool înainte de a pleca de acasă şi de a se urca la volanul maşinii sale.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul-inculpat A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că decizia penală nr. 179 din data de 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sectia Penală şi pentru Cauze de Minori şi de Familie face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, însă cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. nu a fost depusă în termen.

Potrivit art. 435 C. proc. pen., termenul de declarare a căii de atac a recursului în casaţie este de 30 de zile şi se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile si prevederile art. 269 alin. (4) privind situaţiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare şi cele art. 270 alin. (1) şi alin. (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen; momentul iniţial al termenului este data comunicării deciziei instanţei de apel, indiferent de titularul căii de atac.

Analizând actele dosarului, prin aplicarea consideraţiilor legislative anterior expuse, Înalta Curte constată că decizia penală atacată a fost comunicată inculpatului la data de 16.02.2023, termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 14.03.2023, iar inculpatul a formulat cererea de recurs în casaţie la data de 29.01.2025, cu depăşirea unui termen de aproximativ 2 ani.

Conform art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Deopotrivă, reţine Înalta Curte că cererea de recurs în casaţie formulată nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitoare la indicarea cazului de recurs în casaţie. Deşi, prin cererea de recurs formulată, recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., dispoziţiile acestui text de lege au fost abrogate prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013.

Mai mult, criticile formulate de către recurentul inculpat nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casaţie expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că acestea vizează în esenţă existenţa în cuprinsul hotărârii atacate a unor aspecte contradictorii vizând situaţia de fapt valorificată de instanţele de fond.

Aşadar, prin criticile aduse deciziei atacate, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza ansamblului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aspectele învederate de recurentul inculpat nu vizează raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal fapta de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 436 C. pen., ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare şi valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

Or, se reţine că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului şi vinovăţia inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, acestea fiind stabilite cu titlu definitiv de instanţa de apel.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta parte civilă A. împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sectia Penală şi pentru Cauze de Minori şi de Familie.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sectia Penală şi pentru Cauze de Minori şi de Familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2025.