Transfer of criminal jurisdiction rejected for lack of reasonable suspicion affecting institutional impartiality

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În motivarea cererii, petentul a susţinut că există o suspiciune rezonabilă că, la nivelul Curţii de Apel Iaşi, nu va fi judecat cu imparţialitate, obiectivitate şi nu va beneficia de un proces echitabil, în raport de influenţa pe care o poate exercita judecătorul fondului (dosar nr. x/2012) judecător B., în prezent vicepreşedinte al Curtii de Apel Iaşi şi fost preşedinte al secţiei penale, cu atât mai mult cu cât şi judecătorii care au soluţionat apelul în dosarul nr. x/2012 sunt judecători activi în cadrul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Iaşi, respectiv judecător C. şi judecător D..

Totodată, a făcut referire la mai multe persoane din sistemul judiciar despre care a afirmat că ar fi implicate, direct sau indirect, în cauze anterioare în care a fost parte, sugerând că aceştia i-ar fi obstrucţionat accesul la o justiţie echitabilă.

De asemenea, a indicat faptul că a fost condamnat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă, a acuzat nelegalitatea confiscării unor bunuri şi a invocat presupuse atitudini părtinitoare ale unor procurori şi judecători. În final, petentul a arătat că strămutarea este justificată pentru motive de ordine publică, susţinând că influenţa unor persoane asupra instanţelor este de natură să afecteze dreptul său la un process echitabil.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menţionat au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Iaşi.

Prin informaţiile transmise de Curtea de Apel Iaşi, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a fost prezentat obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, componenţa completului de judecată, măsurile luate după înregistrarea contestaţiei în anulare, precum şi modalitatea în care s-au soluţionat cererile de abţinere şi de recuzare formulate în cauză.

Curtea de Apel Iaşi a concluzionat în sensul că, din actele dosarului nu se desprind motive care să justifice strămutarea, iar rezerva exprimată de petent în legătură cu o judecată imparţială şi echitabilă pare a fi lipsită de argumente convingătoare. Cauza a fost repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, respectarea principiului repartizării aleatorii reprezentând, practic, o garanţie a imparţialităţii magistratului judecător căruia i-a fost repartizată cauza, în vederea soluţionării.

Faptul că unul dintre judecătorii care au soluţionat cauza în care petentul a fost condamnat ocupă la acest moment funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Iaşi nu echivalează cu o stare generală de incompatibilitate a tuturor judecătorilor instanţei.

În privinţa suspiciunilor pe care petentul le are cu privire la lipsa de imparţialitate a unora dintre judecătorii secţiei penale a Curţii de Apel Iaşi, s-a precizat că acestea au fost analizate cu ocazia soluţionării incidentelor procedurale ivite în cauză.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". Astfel, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele de judecată trebuie să o inspire publicului.

Instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanţe şi justifică temerea celui interesat că, la acea instanţă, i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Remediul strămutării nu poate fi utilizat în raport cu suspiciuni izolate, ce privesc unul sau mai mulţi judecători, în aceste situaţii fiind aplicabile instituţiile recuzării şi abţinerii. Pentru a fi admisibilă, cererea trebuie să se întemeieze pe o suspiciune rezonabilă privitoare la întreaga instanţă învestită cu soluţionarea cauzei.

Analizând împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii judecarea cauzei cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale la nivelul Curţii de Apel Iaşi.

În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 71 din C. proc. pen. nu este îndeplinită, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii întregului corp de magistraţi din cadrul instanţei vizate.

Susţinerile formulate de petent cu privire la o pretinsă influenţă exercitată de unii judecători, la existenţa unor relaţii personale sau instituţionale între magistraţi ori la cauze anterioare în care ar fi fost parte nu sunt susţinute de elemente de fapt ori probe care să contureze o suspiciune rezonabilă asupra imparţialităţii întregului colectiv de magistraţi din cadrul secţiei penale. Acestea se întemeiază pe percepţii subiective şi pe nemulţumiri personale faţă de soluţiile pronunţate în alte cauze. De altfel, strămutarea nu poate fi utilizată ca o cale de contestare indirectă a legalităţii sau temeiniciei hotărârilor judecătoreşti anterioare.

Împrejurarea că un judecător care a soluţionat anterior o cauză în care petentul a fost condamnat ocupă în prezent o funcţie de conducere în cadrul aceleiaşi instanţe nu poate constitui, în sine, o dovadă a lipsei de imparţialitate a tuturor magistraţilor din cadrul respectivei curţi de apel.

Este de menţionat că, în cursul procedurii, au fost formulate mai multe cereri de abţinere, care au fost admise până la stabilirea completului de judecată, precum şi cereri de recuzare formulate de petent, care au fost analizate şi respinse de instanţa competentă. Astfel, eventualele îndoieli punctuale cu privire la imparţialitatea unor judecători au fost examinate prin mecanismele procedurale prevăzute de lege. Completul care urmează să soluţioneze cauza a fost desemnat cu respectarea principiului repartizării aleatorii, ceea ce constituie o garanţie suplimentară a imparţialităţii.

Cât priveşte motivele de ordine publică invocate de petent, acestea sunt formulate în termeni generali, fără a fi însoţite de indicii concrete din care să rezulte existenţa unui risc real de tulburare a desfăşurării procesului sau de afectare a încrederii publicului în actul de justiţie.

În aceste condiţii, se constată că petentul nu a prezentat fapte ori împrejurări de fapt din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că toţi judecătorii din cadrul instanşei sesizate ar fi părtinitori, datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

Prin urmare, nu se poate reţine că la nivelul Curţii de Apel Iaşi nu ar exista condiţii pentru respectarea garanţiilor inerente unui proces echitabil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2025.