Annulment petition for money laundering conviction barred by res judicata declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cererii formulate de contestatoarea A., reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, condamnata A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

În esenţă, în susţinerea contestaţiei în anulare, condamnata, invocând dispozitiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a arătat că la momentul condamnării sale definitive pentru infracţiunea de spălare a banilor intervenise prescripţia răspunderii penale şi având în vedere că în considerentele deciziei nr. 7/A s-a menţionat că ultimul act material s-a realizat la data de 05.03.2009, termenul general de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 04.03.2019.

S-a făcut trimitere la Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale reconfirmată prin Decizia nr. 358/2022 a instanţei de contencios constituţional, susţinând că la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, 14.01.2021, exista o cauză de încetare a procesului penal pe care instanţa nu a analizat-o, respectiv prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale.

Analizând contestaţia în anulare declarată de contestatoarea A., în temeiul art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia sunt remediate erori de procedură ce nu pot fi înlăturate în alt mod, fiind, aşadar, o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula. Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură ce pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, iar, pe de altă parte, respectarea principiului securităţii raporturilor juridice stabilite definitiv prin astfel de hotărâri, neputând fi rejudecate aspectele deja avute în vedere de instanţele de judecată.

Potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Condamnata a formulat contestaţie în anulare, motivând că fapta de spălare a banilor ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, la momentul pronunţării deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală se implinise termenul general de prescripţie a răspunderii penale, iar în etapa judecării apelului nu a fost analizată prescripţia în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

Înalta Curte reţine că prin decizia penală nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 27 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale), aplicate inculpatei A. în pedepsele componente, ce au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunile de înşelăciune şi delapidare, aceasta din urmă privind exclusiv actul material referitor la autovehiculul, din conţinutul infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna S.C. B. S.A. şi S.C. C.).

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a impus inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a impus inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 1 sau în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, condamnata A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 426 lit. b) din C. proc. pen., susţinând că la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, 14.01.2021, exista o cauză de încetare a procesului penal pe care instanţa nu a analizat-o, respectiv prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, invocând Deciziile CCR nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Prin decizia penală nr. 93/A din data de 02 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022 s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, instanţa reţinând că este incidentă dezlegarea obligatorie dată prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Astfel, Înalta Curte constată că prin prezenta contestaţie în anulare, contestatoarea A. a solicitat anularea aceleiaşi decizii penale care a făcut obiectul analizei instanţei în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru aceleaşi motive legate de faptul că a fost condamnată, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale prin raportare la Decizia CCR nr. 297/2018 reconfirmată prin Decizia CCR nr. 358/2022, aspect ce nu ar fi fost analizat de instanţa de apel.

Or, faţă de soluţia pronunţată prin decizia penală nr. 93/A din data de 02 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, contestatoarea nemaiputând repune în discuţie aspectele soluţionate definitiv de o instanţă judecătorească, care au dobândit autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte aminteşte că autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect important al hotărârii judecătoreşti, avându-şi raţiunea în asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice (Brumărescu împotriva României - Hotărârea din 28 octombrie 1999, M. Of. nr. 758 din 28 noiembrie 2001).

Referitor la principiul securităţii/stabilităţii raporturilor juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată.

În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul potrivit căruia, după pronunţarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate nu numai că nu încalcă prevederile Constituţiei, ci, dimpotrivă, reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie, a asigurării autorităţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale părţilor, ca element fundamental al statului de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 190 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 190 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.