Failure of criminal complaint for judicial abuse to meet essential substantive conditions due to lack of concrete factual description of penal elements

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra plângerii formulate de petentul A., judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Prin ordonanţa de clasare nr. 506/76/P/2023 din 08 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea numitului A., întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă ale sesizării, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 275 alin. (5) raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a constatat că la data de 20.09.2023 a fost înregistrată la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală sesizarea numitului A. împotriva magistratului judecător B., din cadrul Curţii de Apel Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri.

În cuprinsul sesizării, numitul A. a menţionat că la data de 13.06.2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat Hotărârea nr. 266/21.09.2023 şi Hotărârea nr. 319/16.02.2023 privind cererea de completare şi lămurire a Hotărârii nr. 266/2023. Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2020 a anulat ca nelegală şi netemeinică soluţia judecătorului, trimiţând dosarul spre rejudecare, acesta, abuzând de faptul că este magistrat, a declarat în fals că este legal să fii mutat disciplinar fără reîntoarcerea pe vechea funcţie ocupată legal prin concurs, încălcând Legea nr. 80/1995, Legea nr. 138/1999, Legea nr. 53/2003 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 71.2019. În dovedirea susţinerilor sale, petentul a ataşat copie după certificatul de grefă, precizând că va mai depune documente după redactarea hotărârii ÎCCJ din data de 13.06.2023.

În urma studierii sesizării şi a înscrisurilor ataşate la dosar de petent, s-a constatat că acesta îşi exprimă nemulţumirea eu privire la soluţia dispusă de magistratul reclamat, dar fără să descrie în concret conţinutul presupuselor fapte de natură penală imputate acestuia şi fără a indica mijloace de probă în dovedirea acestora.

Analizând plângerea, s-a constatat că nu sunt descrise situaţii de fapt concrete, de natură să definească prin conţinut anumite infracţiuni, motiv pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

Împotriva ordonanţei de clasare nr. 506/76/P/2023 din 08 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 173/II/2/2024 din 16 septembrie 2024 a procurorului şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 506/76/P/2023 din 08 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, ca nefondată şi, în temeiul art. 275 alin. (2) şi (5) C. proc. pen.., s-au stabilit cheltuieli judiciare în suma de 50 RON care au fost suportate de petent.

Analizând ordonanţa nr. 506/76/P/2023 din 08 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, prin prisma criticilor formulate, s-a constatat că dispoziţia de clasare este legală şi temeinică, din analiza conţinutului actului de sesizare formulat de A. rezultând că nu sunt întrunite condiţiile de fond, esenţiale. Astfel, descrierea faptei, condiţie de fond esenţială a sesizării, presupune indicarea unor elemente şi împrejurări de fapt care se pot circumscrie sferei ilicitului penal şi care pot conduce la angajarea răspunderii penale a făptuitorilor. Această condiţie decurge din obiectul urmăririi penale, care potrivit dispoziţiilor art. 285 C. proc. pen.., constă în "strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată."

Or, în cauza de faţă, s-a constatat de către Parchet că actul care nu cuprinde o descriere clară şi coerentă a situaţiei de fapt, nu are aptitudinea de a învesti organele de urmărire penală în vederea exercitării competenţei funcţionale a acestora, astfel încât plângerea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva ordonanţei de clasare nr. 506/76/P/2023 din 08 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 173/II/2/2024 din 16 septembrie 2024 a procurorului şef al aceleiaşi unităţi de parchet, a formulat plângere petentul A. la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024, fiind fixat termen aleatoriu la data de 12.11.2024, completul C15 C. pen., când s-a amânat cauza la cererea petentului pentru imposibilitate de prezentare. Cauza a mai suferit o amânare având în vedere imposibilitatea de prezentare din motive medicale a petentului A., dovedită cu înscrisul medical depus la dosar.

În plângerea depusă la dosar, petentul A. a susţinut că procurorul şef de secţie a dispus o soluţie de clasare ilegală susţinând că nu sunt întrunite condiţiile de fond esenţiale ale sesizării chiar dacă există probe care dovedesc contrariul, considerând că o Parchetul refuză cercetarea plângerii penale împotriva unui judecător pentru care o instanţă de judecată a stabilit că nu a respectat legea, după ce dosarul a fost trimis la rejudecare, conform deciziei definitive nr. 3206/2023 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie. Conform celor susţinute, în sprijinul acestei interpretări a venit ulterior şi legiuitorul care, prin modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare a introdus dispoziţiile potrivit cadrele militare au dreptul să conteste aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. e)-g) din lege, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei de sancţionare, la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit legii." Conform petentului, din cele expuse mai sus, rezultă fără echivoc faptul că ÎCCJ a stabilit faptul că Ordinul şefului Statului Major General nr. SP 458/2015 este o sancţiune disciplinară fără a stabili dacă această sancţiune disciplinară este sau nu aplicată legal, instanţa de fond a soluţionat dosarul pe alte considerente, străine de natura cauzei.

Examinând plângerea formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport de criticile formulate, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 340 C. proc. pen.., după respingerea plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare pronunţată în cauză, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen.. poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire este reglementată prin art. 341 C. proc. pen.., iar judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele de cercetare penală, respectiv a soluţiei date.

Aşadar, în cauză, se reţine că, prin ordonanţa de clasare contestată, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea numitului A., întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă ale sesizării, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că soluţia de clasare, cuprinsă în ordonanţa ce face obiectul cauzei pendinte, este legală şi temeinică.

Din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, se constată că nu există indicii şi elemente care să ateste o faptă cu caracter penal a judecătorului care a soluţionat cauza.

În concret, prin plângerea formulată, petentul A. a arătat că este nemulţumit de soluţiile dispuse de un judecător, întrucât o instanţă de judecată a stabilit că acest judecător nu a respectat legea, după ce dosarul a fost trimis la rejudecare, conform deciziei definitive nr. 3206/2023 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., cazul menţionat de procuror în ordonanţă, presupune clasarea atunci când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă ale sesizării.

Modalităţile de sesizare sunt reglementate şi enumerate în cuprinsul art. 288 C. proc. pen.

Conform prevederilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen.., plângerea trebuie să cuprindă: (...)descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Potrivit dispoziţiilor menţionate, sesizarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, o situaţie de fapt concretă şi determinată, aptă a se subsuma unei norme de incriminare.

În cauză, plângerea formulată de petentul A. nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de legea procesual penală, respectiv cele indicate în art. 289 alin. (2) C. proc. pen.., întrucât, în conţinutul său nu sunt descrise fapte tipice legii penale. Casarea sau desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin ele însele, nu dovedesc o conduită tipică infracţiunilor pentru care a formulat plângere petentul.

Plângerea penală în prezenta cauză cuprinde o multitudine de afirmaţii generale, supoziţii şi suspiciuni cu privire la un judecător care o pronunţat o hotărâre judecătorească. Împrejurarea că această hotărâre a fost desfiinţată într-o cale de atac nu conduce în mod automat la concluzia că magistratul care a pronunţat soluţia iniţială ar fi săvârşit o faptă penală.

Drept urmare, în modalitatea în care a fost formulată, plângerea nu poate conduce la stabilirea concretă a unor stări de fapt care să contureze indicii de comitere a infracţiunilor sesizate, în limitele necesare şi suficiente, începerii cercetărilor, astfel că, în mod corect, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării).

Faţă de aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că soluţia de clasare dispuse de procuror este întemeiată, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 506/76/P/2023 din 08 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 173/II/2/2024 din 16 septembrie 2024 a procurorului şef al aceleiaşi unităţi de parchet.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 506/76/P/2023 din 08 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 173/II/2/2024 din 16 septembrie 2024 a procurorului şef al aceleiaşi unităţi de parchet.

Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 02 aprilie 2025.