Recusal of consent for execution of foreign EU conviction under mutual trust principle due to expulsion and re-entry ban

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune recunoaşterea hotărârii penale de condamnare din data de 04.12.2024, pronunţată de Tribunalul Aalborg în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, definitivă la data de 04.12.2024, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare a cetăţeanului român A., pentru comiterea a trei infracţiuni de furt prin efracţie prevăzute de art. 276 lit. a) din C. pen. danez, şi a unei infracţiuni de încălcare a interdicţiei de reintrare în Regatul Danemarcei prevăzută de art. 59 b alin. (2) din Legea daneză privind statutul străinilor.

S-a dispus continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi transferarea persoanei condamnate A., în prezent deţinut într-un penitenciar din Danemarca, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei.

A constatat că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România şi, conform art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu beneficiază de regula specialităţii.

În temeiul art. 73 din C. pen. şi art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dedus din pedeapsa de 1 an închisoare durata executată de la 03.12.2024 la zi.

Copia dispozitivului prezentei sentinţe urma a se comunica persoanei condamnate, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, urma a se emite mandat de executare a pedepsei şi se vor face comunicări autorităţilor prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, prin referatul nr. x/2025 din data de 14 aprilie 2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a sesizat instanţa, în temeiul art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu recunoaşterea şi punerea în executare în România a hotărârii judecătoreşti, pronunţată de instanţa de judecată din Regatul Danemarcei, prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea a numitului A., cetăţean român.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că, la data de 05 martie 2025, Ministerul Justiţiei din România, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi cererea autorităţile judiciare din Regatul Danemarcei, de recunoaştere şi punere în executare în România a pedepsei la care cetăţeanul român A. a fost condamnat, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt prin efracţie şi de încălcare a interdicţiei de reintrare în Regatul Danemarcei ce îi fusese aplicată la data de 29.04.2024, cu valabilitate până la data de 23.05.2030.

Cererea formulată de autorităţile daneze a fost însoţită de următoarele documente: certificatul emis de autorităţile Regatului Danemarcei menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, hotărârea penală de condamnare din data de 04.12.2024, pronunţată de Tribunalul Aalborg, definitivă la data de 04.12.2024, consimţământul numitului A., calculul pedepsei şi copii acte de identitate.

În cadrul cererii de recunoaştere s-a arătat că, în cuprinsul certificatului şi a documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea dispoziţiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 6 alin. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, se susţine că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin sentinţa executorie pronunţată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, definitivă la data de 04.12.2024, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 29 noiembrie 2024, în jurul orei 19:45, prin forţarea unei ferestre de la subsol cu o rangă, a pătruns fără să aibă dreptul în locuinţa situată pe adresa Enighedsvej 8 din Aalborg, de unde a furat bijuterii, ceasuri şi obiecte electronice de o valoare deocamdată necunoscută;

2. furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 30 noiembrie 2024, între orele 17:00 şi 19:00, prin forţarea unei ferestre cu o rangă, a pătruns fară să aibă dreptul în locuinţa situată pe adresa Gormsvej 6 din Aalborg, de unde a furat diverse bijuterii de o valoare deocamdată necunoscută;

3. furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 1 decembrie 2024, între orele 01:30 şi 05:46, prin forţarea unei ferestre de la subsol, a pătruns fără să aibă dreptul în restaurantul Bistro V.Toldbod Plads2 din Aalborg, de unde a furat un laptop de o valoare deocamdată necunoscută;

4. infracţiunea prev. şi ped. de art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor: duminică, 3 decembrie 2024, s-a aflat în Danemarca, încălcând interdicţia de reintrare în Danemarca pentru o perioadă de 6 ani care îi fusese pusă la data de 29 aprilie 2024 şi care era valabilă până la data de 23 mai 2030.

De asemenea, că s-a dispus expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicţie de reintrare în Danemarca pe o durată de 6 ani, cf. art. 32 alin. (4) nr. 4 din Legea privind statutul străinilor, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din ţară.

În acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că, din certificatul trimis de autorităţile judiciare daneze şi din sentinţa pronunţată de Tribunalul Aalborg 04.12.2024 în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, rezultă următoarele: prin sentinţa penală din data de 29.04.2024, A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni şi expulzat din Danemarca cu interdicţia de reintrare pentru o perioadă de 6 ani, pentru comiterea a trei furturi prin efracţie, diferite, constând în pătrunderea în locuinţele unor persoane străine de unde a sustras obiecte care nu îi aparţineau, fapte expuse mai sus la pct. 1, 2, 3, încălcând prevederile art. 285 alin. l, art. 276 a, parţial art. 21 din Legea penală daneză.

S-a mai arătat că, la data de 3 mai 2024, inculpatul a fost trimis în România, iar în luna septembrie 2024, s-a întors în Danemarca, deşi cunoştea că are interdicţie până la data de 23.05.2030.

S-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 276 a din Legea penală daneză, cf. Lg. consolidată nr. 1145 din 05 noiembrie 2024, potrivit cărora este pedepsită pentru furt prin efracţie persoana care fără să aibă dreptul pătrunde într-o casă străină şi fără acordul posesorului a sustras un bun mobil străin pentru a procura pentru el sau pentru alţii un folos material injust prin însuşirea bunului mobil.

Totodată, s-au avut în considerare prevederile art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor daneză, cf. Lg. consolidată nr. 1205 din 25 august 2022, conform cărora este pedepsit cu amendă sau închisoare până la 3 ani străinul care intră în Danemarca încălcând o interdicţie de reintrare sau o interdicţie pusă de poliţie în temeiul legislaţiei anterioare privind străinii, iar conform alin. (2), este pedepsit cu închisoarea de la 1 an până la 3 ani străinul care intră în Danemarca încălcând o interdicţie de reintrare sau o interdicţie pusă de politie cu ocazia expulzării şi a unei pedepse de cel puţin 3 luni de închisoare fără suspendare sau o altă sancţiune penală care comportă privarea de libertate sau dă posibilitatea privării de libertate pentru o infracţiune care ar fi dus la o pedeapsă de aceeaşi durată.

S-a mai arătat că, prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, numitul A. a fost condamnat conform Legii daneze privind statutul străinilor, pentru a fi intrat în Danemarca ulterior, încălcând o interdicţie de reintrare pentru o perioadă de 6 ani, care îi fusese aplicată prin sentinţa pronunţată la data de 29.04.2024 şi care era valabilă până la data de 23.05.2030.

S-a reţinut că respectiva condamnare din data de 29.04.2024 la pedeapsa 5 luni închisoare cu suspendare executării pedepsei pe perioada de 2 ani şi expulzarea din Danemarca cu interdicţia de reintrare pe o perioadă de 6 ani, până la data de 23.05.2030 şi încălcarea prev. art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor, expusă la pct. 4 mai sus, a condus la aplicarea faţă de numitul A. a pedepsei de 1 an închisoare cu executare, prin sentinţa din data de 04.12.2024 pronunţată de Tribunalul Aalborg în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, prin care s-a dispus şi expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicţie de reintrare în Danemarca de 6 ani, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din ţară.

Parchetul a mai arătat că numitul A. se află în stare privativă de libertate din data de 03.12.2024, iar executarea pedepsei se consideră că a început la data de 4 decembrie 2024. Totodată, perioada de privaţiune de libertate care a fost executată până la data de 22.01.2025 este de 50 de zile, iar restul perioadei de privaţiune de libertate la data de 22.01.2025 era de 315 zile. Data la care se termină executarea pedepsei este 3 decembrie 2025, iar numărul total de zile care se scad din pedeapsa de executare: 1 (una) zi.

S-a notat data liberării condiţionate (2/3) conform art. 38 alin. (1) din legea penală, atunci când persoana condamnată a executat două treimi, totuşi cel puţin 2 luni din pedeapsa: 3 august 2025.

S-a mai arătat data liberării condiţionate (1/2) conform art. 38 alin. (2) din legea penală, atunci când persoana condamnată a executat două treimi, totuşi cel puţin 2 luni din pedeapsa: 3 iunie 2025.

S-a mai menţionat că persoana condamnată A. a fost notificat cu privire la transmiterea certificatului şi a hotărârii de condamnare către autorităţile judiciare române şi a declarat că este de acord să fie transferat în România pentru continuarea executării pedepsei, iar în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că persoana condamnată nu este în prezent cercetată penal de vreuna dintre unităţile de parchet din cadrul Ministerului Public.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de recunoaştere şi punere în executare a hotărârilor judecătoreşti străine, prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Iaşi a arătat că, prin sentinţa executorie pronunţată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, definitivă la data de 04.12.2024, s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa cu închisoare de 1 an pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 29 noiembrie 2024, în jurul orei 19:45, prin forţarea unei ferestre de la subsol cu o rangă, a pătruns fără să aibă dreptul în locuinţa situată pe adresa Enighedsvej 8 din Aalborg, de unde a furat bijuterii, ceasuri şi obiecte electronice de o valoare deocamdată necunoscută;

2. furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 30 noiembrie 2024, între orele 17:00 şi 19:00, prin forţarea unei ferestre cu o rangă, a pătruns fără să aibă dreptul în locuinţa situată pe adresa Gormsvej 6 din Aalborg, de unde a furat diverse bijuterii de o valoare deocamdată necunoscută;

3. furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 1 decembrie 2024, între orele 01:30 şi 05:46, prin forţarea unei ferestre de la subsol, a pătruns fără să aibă dreptul în restaurantul Bistro V.Toldbod Plads2 din Aalborg, de unde a furat un laptop de o valoare deocamdată necunoscută;

4. infracţiunea prev. şi ped. de art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor: duminică, 3 decembrie 2024, s-a aflat în Danemarca, încălcând interdicţia de reintrare în Danemarca pentru o perioadă de 6 ani care îi fusese pusă la data de 29 aprilie 2024 şi care era valabilă până la data de 23 mai 2030.

De asemenea, s-a dispus expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicţie de reintrare în Danemarca pe o durată de 6 ani, cf. art. 32 alin. (4) nr. 4 din Legea privind statutul străinilor, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din ţară.

A mai reţinut că, în cuprinsul certificatului se menţionează că persoana condamnată a fost prezentă la judecată în cauza în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, hotărâre pronunţată de altfel în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei.

În continuare, s-a arătat că faptele săvârşite de condamnatul A. au corespondent în legislaţia din România în infracţiunile de furt calificat prev. art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. şi neexecutarea sancţiunilor penale prev. de art. 288 alin. (1) din C. pen.

Totodată, a reţinut că, din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E., înaintat de autorităţile din Regatul Danemarcei, rezultă că durata pedepsei a cărei recunoaştere se solicită este de 1 an închisoare, din care se scad 50 zile, iar data la care pedeapsa va fi executată integral este 03.12.2025.

De asemenea, că persoana condamnată, aflată în prezent pe teritoriul statului danez în executarea pedepsei, a fost de acord să fie transferată în România şi mai are de executat din pedeapsă o durată mai mare de 6 luni închisoare.

Conchizând, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 163 alin. (1) şi art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 respectiv, hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; faptele care au atras condamnarea au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate de infracţiunile de furt calificat prev. art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. şi neexecutarea sancţiunilor penale prev. de art. 288 alin. (1) din C. pen., condamnatul fiind cetăţean român ce şi-a exprimat acordul să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei, nefiind cercetat penal în prezent în România pentru comiterea altor infracţiuni, şi a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Împotriva sentinţei penale nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a susţinut că persoana condamnată şi-a retras consimţământul cu privire la recunoaşterea hotărârii străine de condamnare şi transferul său într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, dorind să execute pedeapsa în Danemarca.

Examinând actele dosarului şi hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Danemarca, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie.

Din certificatul întocmit de autorităţile judiciare daneze rezultă că sentinţa executorie pronunţată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa cu închisoare de 1 an pentru săvârşirea a patru infracţiuni, respectiv furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 29 noiembrie 2024, în jurul orei 19:45, prin forţarea unei ferestre de la subsol cu o rangă, a pătruns fără să aibă dreptul în locuinţa situată pe adresa Enighedsvej 8 din Aalborg, de unde a furat bijuterii, ceasuri şi obiecte electronice de o valoare deocamdată necunoscută, furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 30 noiembrie 2024, între orele 17:00 şi 19:00, prin forţarea unei ferestre cu o rangă, a pătruns fară să aibă dreptul în locuinţa situată pe adresa Gormsvej 6 din Aalborg, de unde a furat diverse bijuterii de o valoare deocamdată necunoscută, furt prin efracţie prev. şi ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 1 decembrie 2024, între orele 01:30 şi 05:46, prin forţarea unei ferestre de la subsol, a pătruns fără să aibă dreptul în restaurantul Bistro V.Toldbod Plads2 din Aalborg, de unde a furat un laptop de o valoare deocamdată necunoscută şi infracţiunea prev. şi ped. de art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor: duminică, 3 decembrie 2024, s-a aflat în Danemarca, încălcând interdicţia de reintrare în Danemarca pentru o perioadă de 6 ani care îi fusese pusă la data de 29 aprilie 2024 şi care era valabilă până la data de 23 mai 2030, a rămas definitivă la data de 04.12.2024.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de furt calificat prev. şi ped. de art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., neexecutarea sancţiunilor penale prev. şi ped. de art. 288 alin. (1) din C. pen. (sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau (...) de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă).

c) persoana condamnată are cetăţenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A. este cetăţean român, născut com Probota, Iaşi, cu domiciliul în jud. Iaşi .

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată că, deşi apărarea apelantului persoană condamnată a arătat că acesta nu mai este de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 1 ani închisoare, prin sentinţa din data de 04.12.2024 pronunţată de Tribunalul Aalborg în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, s-a dispus expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicţie de reintrare în Danemarca de 6 ani, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din ţară, motiv pentru care, acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiţia supusă analizei este îndeplinită. .

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reţine că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripţia executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform menţiunilor din certificatul emis de autorităţile judiciare austriece; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul ţării pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare daneze.

Împrejurarea că apelantul persoană condamnată doreşte să execute, în continuare, pedeapsa pe teritoriul Regatului Danemarcei, nu poate constitui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii statului emitent, faţă şi de interdicţia de reintrare în Danemarca pe o perioadă de 6 ani.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenţie, a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa executorie pronunţată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04 decembrie 2024 în cauza nr. 18-6690/2024 şi 18-6688/2024, definitivă la aceeaşi dată.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată temeinică şi legală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemant din oficiu, în cuantum de 1217 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2025.