Life-sentence credit challenge denied; execution in Romania upheld

Şedinţa publică din data de 04 martie 2025

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 141/F din data de 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, asupra contestaţiei la executare formulate de persoana condamnată A., Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin sentinţa penală nr. 344 din data de 06.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Giurgiu, în temeiul art. 598 rap. la art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A., reţinându-se că, prin cererea formulată, petentul-condamnat A. a formulat contestaţie la executare, solicitând să i se considere, ca fiind legal executate, 11 luni închisoare, reprezentând un beneficiu legal acordat de statul italian.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că, în fapt, petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 50/19.04.2019, emis în baza sentinţei penale nr. 48/F/14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la data de 18.04.2019, prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a hotărât, recunoaşterea parţială, numai sub aspectul pedepsei detenţiunii pe viaţă, a sentinţei penale nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din data de15.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 42721-2017 din data de 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I.

Prin hotărârea penală de condamnare pronunţată de statul italian, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viaţă pentru săvârşirea, în concurs a infracţiunii de omor (prev. de art. 110, 575, 576 alin. (1) n.4, 61 n.2 şi 4, 112 alin. (1) n.1 C. pen. italian), având corespondent în art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. d), h), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi furt cu violenţă sau cu ajutorul armelor sau însoţit de ameninţarea cu violenţa sau uzul de arme asupra persoanei (prev. de art. 110, 628 alin. (1) şi (3), 112 alin. 1n.1 C. pen. italian), având corespondent în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

S-a hotărât executarea, în continuare, într-un penitenciar din România a pedepsei detenţiunii pe viaţă aplicată petentului condamnat A..

În drept, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de micşorare a pedepsei.

Analizând contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. prin prisma motivelor invocate, Tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât petentul se află în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, în baza unei hotărâri penale definitive pronunţată de statul italian, recunoscută în baza Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel încât, continuarea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă, în România, este guvernată de legea penală română, care nu prevede deducerea efectivă a beneficiilor acordate de alte state din pedeapsa aplicată.

Prin urmare, având în vedere că hotărârea penală de condamnare a fost recunoscută de statul român prin sentinţa penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la data de 18.04.2019 prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a hotărât continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, Tribunalul Giurgiu a apreciat că solicitarea petentului condamnat, de deducere efectivă a beneficiului de 11 luni acordat de statul italian nu este posibilă.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie condamnatul A., iar prin decizia penală nr. 425/27.08.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 344/06.12.2023 pronunţate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2023, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând, în baza art. 166 alin. (16) Legea nr. 302/2004, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Giurgiu, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se în esenţă că dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 instituie o competenţă specială în favoarea curţii de apel care a dispus recunoaşterea hotărârii străine de condamnare şi transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate în statul de origine, atunci când se solicită efectuarea unor verificări la autorităţile judiciare ale statului emitent, cu privire la acordarea vreunor reduceri de pedeapsă dispuse anterior transferării.

Astfel, cererea petentului a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 19.09.2024 sub numărul de dosar x/2023, condamnatul A. menţinând solicitarea de a i se considera, ca fiind legal executată, o perioadă de 11 luni, reprezentând un beneficiu legal acordat de statul italian.

Analizând cererea petentului, Curtea de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.., şi faptul că potrivit Legii nr. 302/2004 este prevăzută obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, în acest sens menţionând dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Însă, în speţă, instanţa a constatat că statul emitent nu i-a recunoscut condamnatului zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, astfel cum a pretins petentul. Din certificatul întocmit de autorităţile judiciare italiene rezultă că persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa detenţiunii pe viaţă, prin sentinţa penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din 15.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă prin sentinţa nr. 42721-2017 din 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunii de omor (prev. de art. 110, 575, 576 alin. (1) n.4, 61 n. 2 şi 4, 112 alin. (1) n.1 C. pen. italian) şi furt săvârşit cu violenţă sau cu ajutorul armelor sau însoţit de ameninţarea cu violenţa sau cu uzul de arme asupra persoanei (prev. de art. 110, 628 alin. (1) şi (3), 112 alin. 1n. 1 C. pen. italian).

În fapt, s-a reţinut că, la data de 25.11.2008, aflată la Roma, persoana transferabilă A., în participaţie cu alte persoane, după ce a aflat obiceiurile zilnice ale cetăţeanului B., a planificat, împreună cu alte persoane, să sustragă de la acesta bunurile de valoare. Persoana transferabilă a intrat în interiorul locuinţei cetăţeanului B., cu complicitatea menajerei C., ducând astfel la îndeplinire planul de a-l imobiliza pe acesta. A., în participaţie cu alte persoane, după ce l-a imobilizat pe cetăţeanul B. cu ajutorul unui aparat cu descărcări electrice, 1-a dezbrăcat complet şi 1-a legat cu scoci pentru pachete cu mâinile la spate şi de picioare şi l-a lovit cu corpuri contondente care nu au fost identificate, cauzându-i astfel decesul. Apoi, persoana condamnată a fugit de la faţa locului la bordul autoturismului.

S-a avut în vedere că din pedeapsa aplicată, condamnatului i s-au recunoscut ca fiind executate strict perioadele efectiv executate, fără a-i fi recunoscute acestuia alte eventuale beneficii, cum ar fi zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, astfel că, faţă de cele reţinute, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, contestaţia la executare.

Împotriva sentinţei penale nr. 141/F din data de 12.11.2024 a Curţii de Apel Galaţi, a formulat prezenta contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21.01.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 04.03.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul persoană condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte notează că potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În acest cadru, instanţa reţine că, potrivit legii, contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, de asemenea, nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.

În speţă, se constată că, prin cererea formulată în baza dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., pe calea contestaţiei la executare, contestatorul condamnat A. a solicitat să i se considere, ca fiind legal executată şi, ca atare să i se deducă din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, în executarea căreia se află, o perioadă de 11 luni închisoare, reprezentând un beneficiu legal ce ar fi trebuit să-i fie acordat de către statul italian.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanţe, constată că solicitarea condamnatului A. formulată pe calea prezentei contestaţii la executare este neîntemeiată întrucât prin sentinţa penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus recunoaşterea, în parte, a hotărârii de condamnare, numai sub aspectul pedepsei detenţiunii pe viaţă, aplicată prin sentinţa penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din data de15.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 42721-2017 din data de 30.05.2018, dispunându-se executarea, în continuare, într-un penitenciar din România a acestei pedepse aplicate petentului condamnat A., instanţa a dispus deducerea, din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, perioadele executate de la 05 octombrie 2012 la 13 martie 2014 şi de la 13 aprilie 2017 la zi, la dosarul cauzei neexistând înscrisuri doveditoare potrivit cărora autorităţile judiciare italiene ar fi acordat condamnatului A., transferat în România, un beneficiu în plus faţă de durata ce a fost dedusă prin hotărârea penală contestată, anterior menţionată.

Se constată că, în prezent, contestatorul condamnat A. se află în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 50/19.04.2019, emis în baza sentinţei penale nr. 48/F/14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus recunoaşterea parţială, numai sub aspectul pedepsei detenţiunii pe viaţă, a sentinţei penale nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din data de 15.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 42721-2017 din data de 30.05.2018 şi s-a dispus executarea, în continuare, într-un penitenciar din România a pedepsei detenţiunii pe viaţă aplicată petentului condamnat A..

Astfel, prin sentinţa penală de recunoaştere şi transfer, nr. 48/F din 14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi din dosarul nr. x/2019, s-a constatat că persoana transferabilă A. a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă prin sentinţa nr. 42721-2017 din 30 mai 2018, la pedeapsa închisorii pe viaţă pentru săvârşirea în concurs a infracţiunii de omor, având corespondent în art. 188-189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (omor calificat), şi furt săvârşit cu violenţă sau cu ajutorul armelor sau însoţit de ameninţarea cu violenţa sau cu uzul de arme asupra persoanei, având corespondent în art. 233-234 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (tâlhărie calificată).

S-a mai reţinut că, aşa cum rezultă din certificatul întocmit de autorităţile judiciare din Italia şi din ordonanţa de aplicare a încarcerării N. SIEP 821/2018 a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma - Biroul Executări penale, condamnatul A. se află în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă începând cu data de 13 aprilie 2017, precum şi faptul că acesta a fost încarcerat şi în perioada 5 octombrie 2012 - 13 martie 2014.

Astfel, prin decizia de recunoaştere şi transfer ce a format obiectul procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, în dosarul nr. x/2019, instanţa a dispus deducerea perioadelor anterior menţionate, aşadar, condamnatului A. i-au fost recunoscut ca fiind executate strict perioadele efectiv executate, fără a-i fi recunoscute acestuia alte eventuale beneficii, în speţă actele şi lucrările dosarului nerelevând împrejurarea că autorităţile judiciare italiene ar fi acordat petentului zile de liberare anticipată aşa cum pretinde petentul contestator în prezenta cauză, iar în această situaţie se constată că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 prin care este reglementată obligativitatea recunoaşterii perioadelor de reducere acordate de statul emitent.

Prin urmare, în speţă, similar primei instanţe se constată că solicitarea contestatorului condamnat A. formulată pe calea prezentei contestaţii la executare este nefondată în condiţiile în care, în cauză, autorităţile judiciare italiene nu au acordat contestatorului zile câştigate cu titlu de liberare anticipată înainte de termen, aşa cum susţine contestatorul, prin hotărârea penală de recunoaştere a sentinţei penale străine şi de transfer a persoanei condamnate, fiind deduse din pedeapsa în executarea căreia se află contestatorul în prezent, perioadele efectiv executate, conform celor rezultate de actele dosarului.

În concluzie, în raport cu cele reţinute în cauză, Înalta Curte constată că, în speţă, nu există o cauză de micşorare a pedepsei, cu privire la sentinţa penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, care să facă necesară o intervenţie întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., astfel că hotărârea penală atacată este legală şi temeinică, iar contestaţia de faţă nefondată.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141/F din data de 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141/F din data de 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 martie 2025.