Criminal cassation inadmissible for untimeliness despite counsel's alleged failure to notify of the final appellate judgment.

Şedinţa publică din data de 13 martie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1270 din 11 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a hotărât următoarele:

A constatat că legea penală veche este lege penală mai favorabilă pentru inculpat, urmând a o aplica în consecinţă.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 şi art. 5 alin. (1) C. pen., precum şi cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (4 acte materiale - în perioada martie- octombrie 2013).

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1968, interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii - "administrator", cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplic. art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1968, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 C. pen. din 1968, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 699/14.12.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Buftea (definitivă prin decizia penală nr. 628/26.03.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală) şi a dispus executarea ei în întregime pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1968, interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii - "administrator", cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplic. art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1968, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, atât în cauză, cât şi în dosarul anterior menţionat (în care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate - trei deconturi de TVA D300 şi o declaraţie privind impozitul pe profit D101 (pentru intervalul martie - octombrie 2013) ale S.C. B. S.R.L., constatând că în d.u.p. nu se regăsesc facturi fiscale şi chitanţe emise (chiar în fals) în relaţie cu cele trei societăţi enumerate în rechizitoriu.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 19-20 C. proc. pen. în ref. la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.608.623 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, dar şi a obligaţiilor fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi), calculate conform legislaţiei fiscale.

A constatat că, prin încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2021, văzând şi Decizia nr. 257/26.04.2017 a Curţii Constituţionale a României (public. în M.Of. nr. 472/22.06.2017), s-a respins cererea părţii civile de introducere în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a S.C. B. S.R.L., firmă radiată din Registrul Comerţului Bucureşti potrivit sentinţei civile nr. 3792/01.10.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (definitivă prin neapelare).

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 249 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului, până la concurenţa debitului, în vederea recuperării integrale a sumelor datorate.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca, la data rămânerii definitive a hotărârii, o copie a dispozitivului acesteia să fie comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON + 1.000 RON = 2.000 RON (pentru urmărire penală, cameră preliminară şi judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen., a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 800 RON (parţial), să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, inculpatul A. şi parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin decizia penală nr. 1201/A din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei penale nr. 1270 din 11 noiembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dispunându-se obligarea apelanţilor la plata sumei de câte 400 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat şi lăsarea în sarcina statului a onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 868 de RON.

La data de 8 ianuarie 2024 (data poştei), inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1201/A din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, solicitând, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 432/2016, repunerea în termenul de recurs, cu argumentarea că nu a exercitat calea extraordinară de atac în termen legal din vina exclusivă a apărătorului său din apel, avocat C., care nu l-a reprezentat loial, conform contractului de asistenţă juridică şi nici nu a formulat recurs în casaţie împotriva hotării Curţii de Apel Bucureşti, aspect de care a luat cunoştinţă de curând.

În acelaşi sens, recurentul a învederat că, nemulţumit de prestaţia avocatului sus-menţionat, a formulat plângere penală împotriva acestuia, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, luare de mită şi reprezentare neloială, demersul său judiciar făcând obiectul dosarului nr. x/2023 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Cererea transmisă direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată, la Registratura secţiei penale, la data de 10 ianuarie 2024, sub nr. 350, a fost trimisă administrativ Curţii de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrată la data de 30 ianuarie 2024.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., la data de 24 februarie 2025, Curtea de Apel Bucureşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 25 februarie 2025, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu completului C10 filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 13 martie 2025.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 şi art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 1201/A din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală - nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte, însă, condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen., fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de textul de lege precitat.

În acest sens, constată că decizia penală anterior menţionată, in extenso, a fost comunicată inculpatului A., la data de 17 octombrie 2022,la adresa sediului cabinetului avocatului C. (apărător ales care l-a asistat pe parcursul judecării cauzei în fond şi apel) situat în Popeşti Leordeni D., Splaiul Unirii, nr. 9, bl. 9., judeţul Ilfov - indicată ca şi sediu procesual ales al recurentului, la data de 7 aprilie 2021 (în cursul judecării în fond a cauzei) şi reiterată prin declaraţia de apel transmisă la 30 noiembrie 2021, adresă la care inculpatul a fost citat pe parcursul întregului proces penal şi unde i-a fost comunicată şi hotărârea instanţei de fond.

Or, în contextul în care, pe parcursul procedurilor, inculpatul nu a indicat o altă adresă unde să fie citat şi să i se comunice actele de procedură, se constată că procedura de comunicare către acesta, a deciziei din apel, la domiciliul procesual ales indicat încă din faza judecării în fond a cauzei, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 259 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 264 C. proc. pen., împrejurarea că, subsecvent comunicării din 17 octombrie 2022, respectiv, la data de 24 noiembrie 2022, acesta a fost încarcerat în baza deciziei recurate, neafectând valabilitatea procedurii de comunicare.

Ca urmare, reţinând că decizia instanţei de apel a fost legal comunicată recurentului inculpat la data de 17 octombrie 2022, se constată că formularea de către acesta a prezentei căi extraordinare de atac la data de 8 ianuarie 2024 (data poştei), s-a realizat, în mod evident, în afara termenului legal de 30 de zile prev. de art. 435 C. proc. pen., care a expirat la data de 17 noiembrie 2022, anterior încarcerării recurentului în baza deciziei de referinţă.

Aceeaşi concluzie se impune şi în cazul luării în considerare a susţinerilor invocate de recurent în motivarea cererii de repunere în termenul de recurs în casaţie şi care se circumscriu, în esenţă, atitudinii pretins nediligente a apărătorului său ales (de la judecata în fond şi apel), avocat C., constând în neîndeplinirea obligaţiilor care decurgeau din contractul de asistenţă juridică încheiat cu recurentul, implicit a celei vizând exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie după primirea deciziei din apel.

Aceasta întrucât, chiar plecând de la premisa că apărătorul ales nu l-a încunoştiinţat pe recurent despre comunicarea deciziei din apel şi că, prin urmare, acesta din urmă nu a luat cunoştinţă de hotărârea recurată în această modalitate, demersurile judiciare întreprinse de inculpat începând cu data de 6 ianuarie 2023 dovedesc faptul că a avut cunoştinţă de aceasta încă de la data anterior menţionată.

Astfel, la data de 6 ianuarie 2023, inculpatul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 1270 din data de 11 noiembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1201/A din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cale extraordinară de atac care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală definitivă nr. 44 din 19 ianuarie 2023) şi în care revizuentul a fost asistat de acelaşi avocat C..

Ulterior, la 26 ianuarie 2023, inculpatul A. a formulat o nouă cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 1270 din data de 11 noiembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1201/A din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cale extraordinară de atac care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 282 din 14 martie 2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1625/A din 17 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală).

Totodată, la 31 octombrie 2023, inculpatul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1201/A din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cale extraordinară de atac care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 146/A din 13 februarie 2024, împotriva căreia inculpatul a formulat recurs în casaţie - respins, ca inadmisibil prin încheierea nr. 544/RC din 2 octombrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2023.

Toate aceste diligenţe dovedesc, prin urmare, că inculpatul A. a avut cunoştinţă despre decizia penală nr. 1201/A din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală cel puţin la momentul introducerii primei cereri de revizuire, 6 ianuarie 2023.

Raportat la această dată, formularea prezentului recurs în casaţie la data de 8 ianuarie 2024 (data poştei), s-a realizat, în mod evident, în afara termenului legal de 30 de zile prev. de art. 435 C. proc. pen., care ar fi expirat la data de 6 februarie 2023.

Or, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Aceste argumente, care justifică concluzia tardivităţii prezentei căi extraordinare de atac, demonstrează şi nesustenabilitatea motivelor pentru care inculpatul solicită repunerea în termenul de recurs în casaţie, cerere, de altfel, inadmisibilă, în condiţiile în care dispoziţiile de drept procesual penal care reglementează calea extraordinară de atac - norme de strictă interpretare şi aplicare - nu prevăd o atare posibilitate şi nu cuprind nici norme explicite de trimitere la prevederile art. 411 C. proc. pen., aplicabile exclusiv în materia apelului.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., motiv pentru care aceasta este inadmisibilă.

Deşi această constatare face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prev. de art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată, în subsidiar, că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte nici condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În acest sens, constată că, deşi, în cuprinsul cererii, inculpatul A. invocă intervenirea prescripţiei răspunderii sale penale şi faptul contopirii în pedeapsa rezultantă a unei pedepse de 1 an închisoare pe care ar fi executat-o deja în anul 2016, nu indică însă, în concret, cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi argumentele pentru care, cel puţin formal, criticile formulate se circumscriu acestora.

Or, simpla invocare, cu titlu general, a criticilor factuale anterior menţionate, nu satisface exigenţele cerinţei de admisibilitate analizate, care presupune indicarea expresă a cazurilor de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.

În actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune cu necesitate examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele limitativ prevăzute de lege.

De aceea, în lipsa indicării, în cererea de recurs în casaţie, a vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de filtru este pus în imposibilitatea de a evalua, la nivel formal, concordanţa criticilor factuale formulate de recurentul inculpat A. cu motivele de recurs în casaţie prevăzute de lege, nefiind, prin urmare, îndeplinită nici condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.

În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, constatând, în principal, că cererea de recurs formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1201/A din data de 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 435 C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1201/A din data de 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2025.