Military jurisdiction over reserve personnel after status change prior to trial.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa şi Tribunalul Militar Bucureşti în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 190 din data de 14.02.2025 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanţa în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei personale a instanţelor civile, invocată din oficiu la termenul de judecată din 07.02.2025.

În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 37 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei penale nr. x/2024 privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x întocmit la data de 29.10.2024 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen. toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti.

În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Militar Bucureşti.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanţa a reţinut că, în cauză, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 din C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut în fapt că "la data de 15.08.2022, în jurul orei 22:25, pe fondul consumului de alcool, inculpatul A. a folosit fără drept pistolul (cal. 9 mm, cu seria x 8344, pentru care deţinea permis de port-armă), trăgând un glonţ în uşa de acces a apartamentului nr. x, situat la adresa din jud. Constanţa, ocazie cu care a provocat distrugeri uşii apartamentului şi unui colţ al unui perete din interiorul acestuia, proprietate a persoanei vătămate B.. Totodată, prin acţiunile sale, sus-numitul a tulburat ordinea şi liniştea publică a locatarilor din blocul situat la adresa mai sus-menţionată".

A reţinut că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de agenţii de poliţie din cadrul secţiei 3 Poliţie, IPJ Constanţa, la data de 15.08.2022, rezultă că la aceeaşi dată, în jurul orei 22:31, odată cu depistarea numitului C., a fost identificată asupra acestuia legitimaţia militară pe numele C., cu gradul de plutonier major în cadrul I.G.S.U. Dobrogea.

Conform adresei nr. x/21.01.2025 emisă de I.S.U. Dobrogea, plutonierul adjutant A. a trecut în rezervă începând cu data de 07.02.2023, conform ordinului inspectorului şef nr. 123/23/I-CT emis la data de 06.02.2023.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 1, art. 3, art. 4 lit. a) şi b), art. 44, art. 69, art. 70, art. 71 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în mod contrar susţinerilor reprezentantului Ministerului Public, că prin trecerea unui cadru militar în rezervă, acesta îşi păstrează gradul şi, implicit, calitatea de militar, definită ca fiind un drept al persoanei căreia i se recunoaşte la nivel social pregătirea militară şi de specialitate. Prin trecerea unui militar în rezervă, se modifică doar situaţia în care se regăseşte această persoană, care nu mai ocupă în mod activ o funcţie militară, însă îşi păstrează gradul de militar prin aceea că întruneşte în continuare condiţiile prevăzute de lege pentru a fi chemat să îndeplinească serviciul militar ca rezervist concentrat sau mobilizat iar, la nevoie, să îndeplinească calitatea de cadru militar în activitate.

Având în vedere înscrisurile prezente la dosar, judecătorul de cameră preliminară a constatat ca nefiind incident în prezenta cauză niciunul dintre cazurile în care un militar îşi pierde această calitate, precum degradarea militară, renunţarea la cetăţenie sau dobândirea unei alte cetăţenii cu stabilirea în străinătate, care să afecteze persoana inculpatului A.. De altfel, singurul eveniment din cariera militară a inculpatului atestat în prezenta cauză este trecerea sa în rezervă la data de 07.02.2023 conform ordinului inspectorului şef nr. 123/23/I-CT din data de 06.02.2023.

A făcut trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv la deciziile nr. 384/RC/05.10.2016 şi nr. 367/RC/2020.

În acord cu jurisprudenţa de dată recentă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, într-adevăr, în reglementarea dispoziţiilor art. 37 şi 39 din C. proc. pen., legiuitorul nu a prevăzut nicio distincţie între militarii activi sau în rezervă în ceea ce priveşte competenţa instanţelor militare. Astfel, în condiţiile în care, potrivit art. 37 alin. (1) din C. proc. pen., competenţa generală de a judeca infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv aparţine tribunalul militar, judecătorul a apreciat că nu există nicio raţiune pentru a diferenţia competenţa instanţei militare în funcţie de plenitudinea drepturilor conferite cadrelor militare prin Legea nr. 80/1995.

Pentru considerentele învederate anterior, reţinând că infracţiunile deduse judecăţii prin rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, respectiv, uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 271 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. ar fi fost săvârşite de inculpatul A. la data de 15.08.2022, când acesta avea calitatea de plotonier major în activitate, iar la data sesizării instanţei cu rechizitoriu, respectiv la data de 05.11.2024, inculpatul A. avea calitatea de plutonier adjutant în rezervă, respectiv cadru militar, grad subofiţer, în baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia necompetenţei personale a instanţelor civile, reţinând în acest sens că, raportat la disp. art. 37 din C. proc. pen. şi la obiectul sesizării, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine tribunalului militar.

Analizând, în continuare, competenţa teritorială a tribunalului militar, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că locul săvârşirii faptelor deduse judecăţii este situat în mun. Constanţa, str. x, jud. Constanţa. Raportând disp. art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. la circumscripţia teritorială a tribunalelor militare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că faptele săvârşite pe raza teritorială a judeţului Constanţa sunt de competenţa Tribunalului Militar Bucureşti.

Prin încheierea nr. 55 din data de 12.03.2025 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 342, art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 37 şi art. 47 din acelaşi cod, a fost admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Bucureşti.

În temeiul art. 47 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În temeiul art. 51 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Militar Bucureşti şi Judecătoria Constanţa.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare în valoare de 50 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că potrivit adresei de la dosar, inculpatul A. nu mai este cadru militar activ, fiind trecut în rezervă la data de 07.02.2023.

În aprecierea judecătorului de cameră preliminară, art. 37 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit căruia tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, are în vedere exclusiv militarii în activitate, nu şi militarii în retragere sau în rezervă.

În acest sens, s-a raportat la considerentele deciziei nr. 384/RC din 05.10.2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în care s-a reţinut că dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care atribuie curţii militare de apel competenţa de judecată în primă instanţă a infracţiunilor săvârşite de generali, privesc exclusiv persoanele care au calitatea de general în activitate, iar nu şi persoanele care au calitatea de general în rezervă, întrucât competenţa după calitatea persoanei a instanţelor militare este determinată de săvârşirea infracţiunii de către o persoană care exercită o funcţie militară în mod efectiv.

Faţă de cele învederate, a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa şi a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.03.2025.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Constanţa.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul A. este cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 din C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut în fapt că "la data de 15.08.2022, în jurul orei 22:25, pe fondul consumului de alcool, inculpatul A. a folosit fără drept pistolul (cal. 9 mm, pentru care deţinea permis de port-armă), trăgând un glonţ în uşa de acces a apartamentului nr. x, situat la adresa din jud. Constanţa, ocazie cu care a provocat distrugeri uşii apartamentului şi unui colţ al unui perete din interiorul acestuia, proprietate a persoanei vătămate B.. Totodată, prin acţiunile sale, sus-numitul a tulburat ordinea şi liniştea publică a locatarilor din blocul situat la adresa mai sus-menţionată".

La data săvârşirii faptei care face obiectul acuzaţiei penale (15.08.2022) inculpatul A. avea calitatea de cadru militar activ (plutonier major), această calitate datând până la data de 07.02.2023, când a fost trecut în rezervă, prin ordinul inspectorului şef nr. 123/23/I-CT emis la data de 06.02.2023.

Înalta Curte reţine că jurisprudenţa relevantă pentru cauza de faţă se prezintă după cum urmează:

- decizia nr. 384/RC/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat că în cazul militarilor legiuitorul a înţeles ca "această competenţă după calitatea persoanei să fie atrasă de funcţiile militare exercitate efectiv. Faptul că militarii aflaţi în rezervă beneficiază de o parte din drepturile conferite cadrelor militare (nu de plenitudinea acestora) nu constituie un argument suficient pentru a contrazice concluzia anterioară în materia competenţei personale."

- încheierea nr. 332 din 30 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii în favoarea instanţei civile, în condiţiile în care, ulterior procedurii de cameră preliminară desfăşurate în faţa unei instanţe militare, a intervenit un fapt juridic nou, un ordin de trecere în rezervă pentru motive medicale, depus de apărare anterior citirii actului de sesizare în faţa instanţei militare.

Înalta Curte, în raport de datele concrete ale prezentei cauze, respectiv că inculpatul A. este acuzat de săvârşirea a trei infracţiuni în perioada în care acesta avea calitatea de militar activ, în prezent cauza aflându-se în procedura camerei preliminare, iar inculpatul a fost trecut în rezervă, apreciază că se impune a se aduce lămuriri cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 37 din C. proc. pen. în speţa dedusă judecăţii.

Potrivit art. 37 alin. (1) din C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Se observă că textul de lege face referire la infracţiunile comise de militari, fără a face diferenţă între militari în activitate, militari în rezervă sau militari în retragere.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 "prin cadre militare, în sensul prezentei legi, se înţelege cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situaţii:

a) în activitate, când ocupă o funcţie militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menţine şi pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcţii pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, sunt suspendate din funcţii, precum şi atunci când sunt puse la dispoziţie: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate.

b) în rezervă, când nu ocupă o funcţie militară, dar întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate;

c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar.

Trecerea cadrelor militare din activitate în rezervă sau direct în retragere, precum şi chemarea din rezervă în activitate se fac după cum urmează:

a) generalii şi amiralii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului apărării naţionale;

b) ceilalţi ofiţeri, prin ordin al ministrului apărării naţionale;

c) maiştrii militari şi subofiţerii, prin ordin al comandanţilor stabiliţi de ministrul apărării naţionale.

Dispoziţiile art. 85 din aceeaşi lege reglementează cazurile când ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, cum ar fi demisia, împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă.

Din dispoziţiile legale enunţate anterior, se constată că trecerea în rezervă reprezintă de fapt o încetare a calităţii de militar cu păstrarea prerogativei persoanei în cauză de fi chemată să îndeplinească serviciul militar ca rezervist concentrat sau mobilizat, iar la nevoie, în calitate de cadru militar în activitate. Această interpretare este întărită şi de modalitatea în care se face trecerea în rezervă sau în retragere, precum şi chemarea din rezervă în activitate, respectiv prin decret al Preşedintelui României, prin ordin al ministrului apărării naţionale sau prin ordin al comandanţilor stabiliţi de ministrul apărării naţionale, după caz.

Astfel, Înalta Curte apreciază că deşi art. 37 din C. proc. pen. nu face deosebire între un militar aflat în activitate şi unul aflat în rezervă sau în retragere, textul de lege trebuie interpretat în sensul că numai calitatea de militar în activitate atrage competenţa instanţelor militare.

Mai mult, faptul că militarii aflaţi în rezervă beneficiază de o parte din drepturile conferite cadrelor militare (nu de plenitudinea acestora) nu constituie un argument suficient pentru a contrazice concluzia anterioară în materia competenţei personale, astfel cum a reţinut instanţa supremă în decizia nr. 384/RC/2016.

Referitor la decizia nr. 367/RC din 16 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de Judecătoria Constanţa în considerentele încheierii de declinare, Înalta Curte constată că situaţia dedusă judecăţii este diferită de cea din prezenta cauză, având în vedere că inculpatul a fost judecat de o instanţă civilă deşi avea calitatea de militar activ atât la data săvârşirii faptelor, cât şi în momentul judecării cauzei, fiind trecut în rezervă ca efect al condamnării în respectiva cauză.

În continuare, în analiza prezentei cauze se impune a fi avute în vedere dispoziţiile art. 48 din C. proc. pen. care reglementează competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului, după cum urmează: (1) Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat citire actului de sesizare a instanţei. (2) Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).

Or, cum prezenta cauză se află în procedura camerei preliminare, deşi la data săvârşirii faptelor care formează obiectul acuzaţiei inculpatul avea calitatea de militar activ, în prezent acesta se află trecut în rezervă, intervenind astfel un fapt juridic nou. Cum faptele de care este acuzat inculpatul nu au legătură cu atribuţiile de serviciu, competenţa de judecare a cauzei aparţine Judecătoriei Constanţa, fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află locul săvârşirii faptei.

Pentru considerentele anterior evocate, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2025.