Finality of preliminary trial judge’s order dismissing complaint against dismissal of criminal case; inadmissibility of appeal under legality of appeals principle

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 4950/143/P/2023 din 10.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a ordonanţei nr. 92/II/2/2024 din 14.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că prin plângerea formulată la data de 05.10.2023, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, numita A. a solicitat a se efectua cercetări faţă de reprezentanţii S.C. B. S.A. Botoşani. Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că în perioada mai 2022-ianurie 2023, S.C. B. S.A. a facturat lunar numitului C., prin estimare consumul de apă, motiv pentru care facturile emise nu cuprindeau valori reale ale consumului, astfel că acesta nu le-a achitat, considerând că, potrivit valorilor reale afişate de apometre, plata acestor facturi a fost făcută anticipat. Întrucât în urma demersurilor întreprinse, clientul nu a reuşit obţinerea unei regularizări a consumului şi implicit remedierea valorilor facturilor emise, pentru acesta a fost declanşată procedura executării silite, pentru neplata facturilor din perioada menţionată, însumând 1.790,81 RON, fapt pentru care, soţia acestuia, numita A., consideră că directorul S.C. B. S.A. Botoşani, numitul D., se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Totodată, numita A. a mai susţinut şi faptul că cele nouă facturi depuse de S.C. B. S.A. la biroul executorului judecătoresc nu sunt conforme cu originalul, deşi sunt ştampilate şi semnate în acest sens, întrucât din cuprinsul acestora lipseşte menţiunea "Factura de servicii apă-canal circulă fără ştampilă şi semnătura furnizorului conform O.M.F. nr. 1082/28.6.2005 şi constituie titlu executoriu conform Legii nr. 241/2006 republicată".

În continuare s-a notat faptul că, în baza probatoriului administrat în cauză, prin ordonanţa nr. 4950/143/P/2023 din 10.09.2024, comunicată petentei la data de 17.09.2024, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a dispus clasarea cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., având ca obiect săvârşirea de către magistraţii judecători din cadrul Judecătoriei Botoşani, respectiv de executorul judecătoresc E., a infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., întrucât faptele nu există, precum şi săvârşirea de către executorul judecătoresc E. a infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la 297 alin. (1) C. pen., complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 321 alin. (1) C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., complicitate la şantaj, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 207 alin. (1) C. pen. şi complicitate la uz de fals, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la 323 C. pen., întrucât faptele nu există.

Împotriva ordonanţei de clasare, la data de 04.10.2024, conform dispoziţiilor art. 339 C. proc. pen., a formulat plângere petenta A., arătând că este nemulţumită de soluţia adoptată, susţinând vinovăţia persoanelor reclamate. De asemenea, în plângerea formulată împotriva soluţiei, A. a mai arătat că doreşte conexarea dosarului penal nr. x/2022 la prezentul dosar penal.

Prin ordonanţa nr. 92/II/2/2024 din 14.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către A. împotriva ordonanţei nr. 4950/143/P/2023 din 10.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Ulterior, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost înregistrată plângerea formulată de petenta A., la data de 07.11.2024, împotriva ordonanţei nr. 92/II/2/2024 din 14.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Verificând soluţiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în conformitate cu dispoziţiile art. 340 şi 341 C. proc. pen., prima instanţă a constatat pe baza lucrărilor şi a materialului probator existent în dosarul nr. x/2023, înaintat de Ministerul Public, şi a susţinerilor şi înscrisurilor depuse de către petentă, că ordonanţele contestate în prezenta cauză sunt legale şi temeinice, soluţia de clasare dispusă sub aspectul infracţiunilor reclamate de A. întemeindu-se, în mod corect, pe dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, s-a constatat faptul că numita A. este nemulţumită, pe de-o parte, de modul în care s-a derulat procedura de executare silită considerând că suma pretinsă nu este datorată, iar pe de altă parte, de faptul că instanţa a încuviinţat cererea de executare silită formulată de creditor, prin executorul judecătoresc şi a respins contestaţia la executare, în mod nefondat iar, prin memoriul depus în faţa prezentului judecător, aceasta îşi exprimă nemulţumirea şi faţă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În acest sens prima instanţă a apreciat că nu poate fi primită susţinerea petentei, în sensul că soluţia dispusă de organele de urmărire penală ar fi una netemeinică şi nelegală, atâta vreme cât actele şi lucrările dosarului relevă caracterul complet al cercetărilor, procurorul care a instrumentat cauza abordând toate împrejurările care ar fi putut avea relevanţă în speţa de faţă.

De asemenea s-a reţinut că plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară nu relevă aspecte noi, care să nu fi fost învederate anterior de către petentă ori care să fie de natură a modifica obiectiv situaţia de fapt reclamată iniţial de aceasta.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a apreciat că cele reclamate de petentă nu reprezintă aspecte ce pot fi valorificate pe calea unei plângeri penale, dat fiind că nu sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale infracţiunii de abuz în serviciu sau ale unei alte infracţiuni prevăzute de C. pen., inclusiv cele reclamate. În egală măsură, deşi existau remedii procesuale în materia dreptului civil pentru a soluţiona nemulţumirile petentei, aceasta a uzitat doar parţial de ele.

În acest sens s-a arătat că prin raportare la prevederile C. proc. civ. în materia executării silite, petenta avea la dispoziţie remedii procesuale pentru a îndrepta o eventuală eroare în activitatea desfăşurată de executorul judecătoresc (dacă susţinerile sale ar fi fost găsite întemeiate), inclusiv prin desfiinţarea actelor efectuate de acesta.

Prin urmare, s-a apreciat că, întocmind actele de executare şi făcând demersurile necesare în vederea recuperării debitului de către creditor, conform titlului executoriu, executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile legale ce reglementează executarea silită şi a căror încălcare se reclama că s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al vreunei infracţiuni.

Cât priveşte existenţa unei participaţii, sub forma complicităţii, din partea executorului judecătoresc la săvârşirea, de către angajaţii S.C. B. S.R.L. a infractiunilor de "abuz în serviciu" - art. 297 alin. (1) C. pen., "fals intelectual" - art. 321 C. pen., "înşelăciune" - art. 244 alin. (1) C. pen., "şantaj" - art. 207 alin. (1) C. pen. şi "uz de fals" - art. 323 C. pen., s-a notat că din probatoriul administrat nu a rezultat nici un indiciu care să confirme acuzaţiile aduse.

Aşadar, prima instanţă, în baza propriului examen, în contextul cauzei asupra actelor şi lucrărilor dosarului Parchetului, a apreciat că în lipsa oricăror probe privind săvârşirea vreunei fapte cu caracter penal, în accepţiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentei, solicitarea acesteia de trimitere a cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor în cauză faţă de executorul judecătoresc este nejustificată.

În ceea ce priveşte sesizarea formulată împotriva membrilor completelor de judecată care au soluţionat dosarele nr. x/2023 şi y/2023 ale Judecătoriei Botoşani, prin care s-a încuviinţat executarea silită, respectiv s-a respins contestaţia la executare, s-a considerat că petenta A., fiind nemulţumită de soluţiile adoptate în cele două cauze, avea posibilitatea să exercite căile de atac, expres prevăzute de lege, întrucât formularea unei plângeri penale faţă de magistraţii judecători care au soluţionat aceste dosare, nu poate avea un asemenea caracter şi nu poate fi de natură a înlătura caracterul definitiv şi irevocabil al unei hotărâri a instanţei de judecată civile.

Raportând conţinutul infracţiunilor reclamate la activităţile desfăşurate de judecătorii investiţi cu soluţionarea celor două cauze, a rezultat că aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, astfel că nu sunt date indicii din care să rezulte comiterea vreunei fapte de natură penală.

În acest context s-a arătat că problematica referitoare la procesul de interpretare/aplicare a legii de către magistraţii judecători nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, eventualele erori putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind şi justificarea existenţei lor, posibilitate la care soţul petentei a renunţat, acesta neputând să-şi invoce în prezenta plângere propria turpitudine.

Or, opinia exprimată de magistraţi cu ocazia pronunţării soluţiilor de care petenta este nemulţumită nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora, iar în cauză nu rezultă niciun indiciu în legătură cu exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către membrii completelor de judecată, cu consecinţa prejudicierii intereselor petentei.

De altfel, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul potrivit căruia judecătorul este independent în soluţiile adoptate, singura cale de cenzurare a activităţii de soluţionare a cauzelor constituind-o numai căile de reformare prevăzute de legea procesuală, în speţă de C. proc. civ.

Concluzionând, prima instanţă a apreciat că în lipsa oricăror probe privind săvârşirea vreunei fapte cu caracter penal, în accepţiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentei, solicitarea acesteia de completare a urmării penale în cauză este nejustificată.

Împotriva încheierii nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, petenta A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29 ianuarie 2025, sub nr. x/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriu cu termen de judecată fixat pentru data de 26 februarie 2025.

Înalta Curte, examinând cu prioritate admisibilitatea contestaţiei promovate de petenta A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen. poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Ca atare, obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. îl constituie doar soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror prin ordonanţă sau rechizitoriu.

Astfel, soluţia dispusă de procuror prin ordonanţă a fost supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, petenta A. exercitând calea de atac prevăzută de lege, prin formularea plângerii potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., plângere soluţionată prin încheierea penală nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, ce face obiectul prezentei contestaţii.

Astfel, se constată că împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins, în temeiul art. 341 alin. (6) din C. proc. pen. plângerea petentei, ca nefondată, aceasta a exercitat o nouă cale de atac împotriva hotărârii pronunţate, respectiv contestaţie, criticând atât soluţia procurorului, solicitând sub acest aspect să se dispună refacerea cercetării penale, cât şi soluţia instanţei, apreciată ca fiind netemeinică şi nelegală.

Sub acest aspect, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Totodată, potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7)1 este definitivă.

Pe de altă parte, trebuie precizat că, potrivit art. 341 alin. (10) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestaţiei, exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol - încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală -, limitându-se, aşadar, exercitarea căii de atac menţionate doar cu privire la respectiva soluţie.

Reţinând aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, a fost sesizată cu o contestaţie formulată de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea penală nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În aceste condiţii, se constată că petenta A. nu se află în situaţia anterior menţionată, ci a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, pronunţată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., un atare demers nu este admisibil, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În acest sens, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători, în conformitate cu prevederile 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă contestaţia formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 26 februarie 2025.