Cassation appeal against a contestation decision on driving without a license and tax evasion declared inadmissible for lack of standing and improper subject matter.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal in cassation as inadmissible, ordering him to pay 200 RON in judicial costs, thereby leaving the Court of Appeal’s decision upholding the Tribunal’s rejection of his procedural request in force. The dispute concerned a prisoner's unsuccessful attempt under Article 585 of the Code of Criminal Procedure to challenge sentencing regarding tax evasion and multiple instances of driving without a license, which was initially rejected by the Tribunal on substantive grounds and subsequently upheld by the Court of Appeal. The Supreme Court ruled the appeal inadmissible because the challenged decision was rendered by the Court of Appeal in its capacity as a court of contestation rather than as an appellate court, thus falling outside the scope of decisions subject to cassation under Article 434(1) of the Code of Criminal Procedure, and because the prisoner lacked standing as a party entitled to file such an appeal under Article 436(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 585 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 275 alin. (6) C. proc. pen, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen, art. 35 C. pen, art. 439 alin. (2) C. proc. pen; Cassation appeal against a contestation decision on driving without a license and tax evasion declared inadmissible for lack of standing and improper subject matter: The dispute concerned a prisoner's unsuccessful attempt under Article 585 of the Code of Criminal Procedure to challenge sentencing regarding tax evasion and multiple instances of driving without a license, which was initially rejected by the Tribunal on substantive grounds and subsequently upheld by the Court of Appeal. The Supreme Court ruled the appeal inadmissible because the challenged decision was rendered by the Court of Appeal in its capacity as a court of contestation rather than as an appellate court, thus falling outside the scope of decisions subject to cassation under Article 434(1) of the Code of Criminal Procedure, and because the prisoner lacked standing as a party entitled to file such an appeal under Article 436(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal in cassation as inadmissible.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs due to procedural fault.
Full text
Şedinţa publică din data de 06 martie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de petentul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 425 pronunţată la data de 12.07.2024, în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Iaşi, în temeiul art. 585 C. proc. pen., a respins cererea formulată de persoana privată de libertate A., ca nefondată.
Prin decizia penală nr. 81 din 20.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 425 din 12.07.2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, a rămas în sarcina statului şi urmează a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Iaşi.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de contestaţie, la data de 25.11.2024, a declarat recurs în casaţie contestatorul petent A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În susţinerea căii de atac, a invocat greşita stabilire a tratamentului sancţionator, întrucât, pe de o parte, nu a fost avută în vedere infracţiunea de evaziune fiscală comisă în anul 2009, care, în opinia recurentului este concurentă cu fapta de conducere fără permis din data de 05.02.2016, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 35 C. pen. în raport de toate faptele de conducere fără permis comise în perioada 2018-2020.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată procurorului la data de 28.11.2024.
Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care procurorul putea depune concluzii scrise a expirat cel mai târziu la data de 09 decembrie 2024, la dosar nefiind depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 20.12.2024. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare era îndeplinită.
La data de 15 ianuarie 2025, contestatorul petent a depus la dosar un memoriu în susţinerea cererii formulate.
La data de 03 martie 2025, a fost depus la dosar raportul magistratului asistent.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi 6 C. proc. pen., art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casaţie nu întruneşte cerinţa prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Sub acest aspect se observă că, decizia penală nr. 81 din 20.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori nu face parte din categoria celor la care se referă art. 434 alin. (1) C. proc. pen. şi care pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac, fiind pronunţată de curtea de apel într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 425 din 12.07.2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2024, având ca obiect cererea formulată de condamnat în procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen., iar nu de un complet de judecată ca instanţă de apel.
Pe de altă parte, recurentul A., care în faţa Curţii de Apel Iaşi, a avut calitatea de contestator - condamnat, nu se numără printre titularii căii extraordinare de atac, aceştia fiind expres şi limitativ prevăzuţi de lege, situaţie în care sunt încălcate dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen.
În aceste condiţii, întrucât cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. nu îndeplineşte două condiţii esenţiale din cele prevăzute de art. 440 C. proc. pen., aceasta fiind promovată de către o persoană fără calitate împotriva unei hotărâri ce nu întruneşte cerinţa prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea întrunirii celorlalte cerinţe legale, calea de atac urmând a fi respinsă ca inadmisibilă în principiu.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 81 din 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2025.