Inadmissibility of duration complaint for lack of initiated criminal investigation under Art. 4881 CPC

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra contestaţiei privind durata procesului penal formulată de petentul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea iniţială înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş, secţia Penală sub nr. x/2024 în data de 19.12.2024, contestatorul A. a criticat durata cercetărilor penale întreprinse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în lucrările nr. 13573/VIII- 1/2023 şi nr. 15.435/VIII-1/2023, solicitând admiterea contestaţiei şi stabilirea unui termen în care procurorul de caz să finalizeze cauzele.

Prin încheierea penală nr. 227DL/23.12.2024 a Tribunalului Timiş, secţia Penală, în baza art. 46 C. proc. pen., s-a disjuns cauza având ca obiect contestaţie durată proces formulată de petentul A. împotriva lucrării penale nr. 15435/VIII- 1/2023.

Prin încheierea penală nr. 228DL/23.12.2024 a Tribunalului Timiş, secţia Penală, reţinându-se că lucrarea penală nr. 15435/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara vizează o plângere formulată de petentul A. împotriva unor magistraţi judecători ai Tribunalului Timiş, în temeiul art. 4882 alin. (1) lit. a) rap. la art. 38 alin. (1)lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale formulată de petent şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Urmare acestei soluţii, cauza a fost înregistrată la data de 10.01.2025 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub numărul x/2024.

Având în vedere că unul dintre intimaţii din dosar a dobândit calitatea de judecător la Curtea de Apel Timişoara ulterior momentului săvârşirii faptelor reclamate de către petentul A., prin încheierea penală nr. 7/PI/DL din 07.02.2025 s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei privind durata procesului împotriva lucrării penale nr. 15435/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.03.2025, fiind acordat termen aleatoriu la data de 25.03.2025.

Deşi legal citat, la termenul fixat pentru soluţionarea cauzei, 25.03.2025, contestatorul A. nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine contestaţia privind durata procesului penal formulată.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestaţiei privind durata procesului penal formulată de petent ca fiind inadmisibilă, având în vedere că aceasta nu vizează un dosar penal înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea iniţială a petentului fiind înregistrată ca lucrare şi restituită acestuia în vederea completării cu respectarea dispoziţiilor legale, aspect ce nu a fost realizat de petent.

Examinând contestaţia formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 4881 şi următoarele C. proc. pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează a o respinge, ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Prin plângerea penală, olografă, greu lizibilă, trimisă prin e-mail la data de 03.12.2024 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată, iniţial, la secţia Resurse Umane şi Documentare, Serviciul Registratură Generală şi Arhivă, la data de 04.01.2024, sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor B. şi C., judecători în cadrul Tribunalului Timiş, care au participat, în calitate de membri ai completului de judecată, la soluţionarea dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Timiş, pronunţând încheierea penală nr. 1023/CONT/31.10.2023.

Ulterior, prin adresa nr. x/2023 din data de 27.12.2023, având în vedere calitatea magistratului B., care între timp a devenit judecător al Curţii de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a înaintat plângerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost formată lucrarea nr. 127/VIII-1/2024.

Constatând că plângerea sus-menţionată nu îndeplineşte condiţiile de formă şi fond, la data de 22.01.2024, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală a dispus restituirea acesteia către petent, în vederea completării ei cu următoarele elemente lipsă: semnătura electronică, descrierea concretă a faptelor sesizate şi indicarea mijloacelor de probă care susţin acuzaţiile formulate.

În prezenta cauză, petentul A. contestă durata procedurii în lucrarea nr. 127/VIII-1/2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală (înregistrată sub nr. x/2024 la secţia Resurse Umane şi Documentare, Serviciul Registratură Generală şi Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) care are ca obiect plângerea formulată de acesta privind săvârşirea unor presupuse infracţiuni ce au legătură cu atribuţiile de serviciu exercitate de anumiţi magistraţi judecători în cadrul Curţii de Apel Timişoara.

Având în vedere, pe de o parte, că, urmare modificărilor aduse art. 40 alin. (1) C. proc. pen. prin Legea nr. 49/2022, începând cu data 14 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă, în primă instanţă, şi infracţiunile comise de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, iar pe de altă parte, că plângerea penală a petentului A. vizează judecători din cadrul Curţii de Apel Timişoara, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că, potrivit art. 4882 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 40 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Constatându-se astfel legal învestit, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată, în ceea ce priveşte obiectul şi finalitatea contestaţiei privind durata procesului penal, că instituţia analizată a fost reglementată de legiuitorul român în îndeplinirea obligaţiilor ce decurg în sarcina statului din prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv acelea de a crea un sistem judiciar eficient, capabil să soluţioneze cauzele penale într-un termen rezonabil şi să asigure, la nivelul legislaţiei naţionale, un remediu efectiv, care să permită valorificarea drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie.

Contestaţia de natura celei de faţă are, aşadar, ca obiect, constatarea unor eventuale încălcări ale dreptului la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil, astfel cum este consacrat acest principiu în cuprinsul art. 8 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 4881 alin. (1) C. proc. pen., dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 4881 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., contestaţia privind durata procesului penal poate fi formulată, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale.

Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale cu privire la faptă se dispune de către organul de urmărire penală atunci când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prevăzut de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

Norma de procedură evocată reglementează, aşadar, în mod explicit, începerea urmăririi penale in rem ca moment iniţial al procesului penal.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale precitate rezultă, prin urmare, că, astfel cum rezultă chiar din denumirea lui ("contestaţia privind durata procesului penal"), exercitarea demersului judiciar prevăzut de art. 4881 C. proc. pen. este condiţionată de preexistenţa unui proces penal, numai ulterior demarării acestuia prin începerea urmăririi penale in rem, în condiţiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen., putându-se recurge la remediul accelerator analizat şi doar în situaţii de prelungire nejustificată a duratei procedurilor penale.

Or, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma consideraţiilor teoretice anterior menţionate, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, contestaţia formulată de contestatorul A. a fost exercitată în afara unui proces penal, demersul judiciar al acestuia vizând aşa-zisa tergiversare a soluţionării unei lucrări generale înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în care, după ce s-au verificat exclusiv condiţiile plângerii penale formulate de contestator, constatându-se că, în urma restituirii acesteia în condiţiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen., nu a fost completată astfel să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de art. 289 C. proc. pen., s-a procedat la arhivarea ei, iar nu a unui dosar penal în care să se fi dispus începerea urmăririi penale in rem.

Pentru considerentele expuse, constatând că prezentul demers judiciar nu îndeplineşte exigenţa de admisibilitate ce decurge din dispoziţiile art. 4881 alin. (1) cu referire la art. 4881 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 4886 C. proc. pen., Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de petentul A. cu referire la lucrarea nr. 127/VIII-1/2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, înregistrată sub nr. x/2023 la secţia Resurse Umane şi Documentare, Serviciul Registratură Generală şi Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de petentul A. cu referire la lucrarea nr. 127/VIII-1/2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, înregistrată sub nr. x/2023 la secţia Resurse Umane şi Documentare, Serviciul Registratură Generală şi Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2025.