Inadmissibility of criminal cassation appeal for failure to specify statutory grounds for relief

Şedinţa publică din data de 06 martie 2025

Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată:

Prin sentinţa penală nr. 369 din data de 09.10.2024 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2023, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la violenţă în familie, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., art. 188 C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi dreptul de a comunica în orice mod cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 200 de metri, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut - ca fiind legală şi temeinică - măsura arestării preventive luată în cauză faţă de inculpatul A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 12.05.2023 la zi.

(…)

În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Suceava suma de 1586 RON, reprezentând despăgubiri materiale.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfântul Ioan Cel Nou Suceava suma de 3355,01, reprezentând despăgubiri materiale.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B. suma de 204500 RON, din care 200000 cu titlu de daune morale şi 4500 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă totală de 9800 RON.

Prin decizia penală nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 369 din data de 09.10.2024 pronunţate de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2023.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare (în loc de 12 ani închisoare) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la violenţă în familie, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., art. 188 C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. l art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa principală şi durata arestării preventive de la 09.10.2024 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situaţia în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

În acest sens, Înalta Curte constată că cererea de recurs a inculpatului A. este formulată în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie conform art. 434 C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, iar condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt îndeplinite.

Cu privire la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că, în cuprinsul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul cererii, recurentul inculpat a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, în condiţiile în care nu are antecedente penale şi nu este real faptul că, anterior săvârşirii faptei, a încălcat interdicţiile ce i-au fost impuse prin ordine de protecţie obţinute de persoana vătămată, atât timp cât aceasta a fost mereu de acord să se întâlnească cu el având împreună doi copii minori, solicitând reducerea pedepsei până la limita minimă de 6 ani şi 8 luni închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) şi (3) C. pen.

Având în vedere că în conţinutul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit căreia, cererea de recurs în casaţie trebuie să cuprindă indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază şi motivarea acestora.

Deşi, în esenţă, recurentul inculpat îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu pedeapsa pronunţată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de violenţă în familie, solicitând reindividualizarea şi reducerea pedepsei prin reţinerea unor circumstanţe atenuate, aceste solicitări, pe de o parte, nu pot fi analizate în cadrul recursului în casaţie fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi apel, iar pe de altă parte, nu suplinesc cerinţa prevăzută în mod imperativ de norma legală menţionată, în sensul indicării cazului de recurs în casaţie.

Sub acest aspect, Înalta Curte aminteşte că nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. În condiţiile în care, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casaţie, atât conţinutul, cât şi motivarea cererii reprezintă condiţii de admisibilitate ale recursului în casaţie, întrucât lipsa menţiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească şi motivarea incidenţei vreunui asemenea caz în speţă.

În consecinţă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele legale referitoare la admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1301 din 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2025.