Negative jurisdictional conflict resolved: Pitești Court of Appeal competent to rule on deduction of post-transfer sentence credits.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 551/2024 din 04 decembrie 2024, Tribunalul Dolj, secţia penală a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu şi în temeiul art. 50 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată A., având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată la data de 28 mai 2024, sub nr. x/2024, condamnatul A. a formulat o contestaţie la executare. În motivare, petentul a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor de câştig ca urmare a muncii prestate şi a cursurilor frecventate în perioada de detenţie în Penitenciarul din Republica Elenă. În drept, a invocat dispoziţiile art. 585 C. proc. pen.

Tribunalul a reţinut că petentul A. se află în prezent în executarea 16/2024 din data de 14 februarie 2024 emis de Curtea de Apel Piteşti în baza sentinţei penale nr. 15/F pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosar nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14 februarie 2024, prin care a fost recunoscută sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, definitivă la 07 februarie 2020 prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă soldată cu moartea victimei, prevăzută de art. 311, secţiunea b din C. pen. din Grecia, corespondent în art. 188 C. pen. român. Persoana condamnată a fost transferată în România.

Tribunalul a constatat că prin cererea formulată contestatorul-condamnat solicită lămurirea sentinţei penale nr. 15/F pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosar nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14 februarie 2024, în sensul deducerii zilelor câştigate prin muncă aferente perioadei executate în regim de detenţie pe teritoriul statului elen. Or, eventuala deducere ar trebui dispusă de aceeaşi instanţă care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Tribunalul a apreciat că, potrivit art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., instanţa competentă să dispună asupra contestaţiei la executare este instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, respectiv Curtea de Apel Piteşti.

Prin sentinţa penală nr. 17/F din 10 martie 2025 pronunţată de Curtea de apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Piteşti, invocată de instanţă din oficiu şi, în baza art. 50 C. proc. pen.. combinat cu art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Dolj.

În baza dispoziţiilor art. 51 C. proc. pen.., s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare în data de 12 decembrie 2024, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 15/F din 23 ianuarie 2024, a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din 25 ianuarie 2024, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Grecia înaintată Curţii de Apel Piteşti prin adresa din 8 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a recunoscut sentinţa nr. 341-342/2018 din data de 19 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic (Grecia), definitivă în data de 07 februarie 2020 prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.

Totodată, s-a luat act că A., a fost condamnat prin hotărârea menţionată, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei prevăzută de art. 311 secţiunea b din C. pen., cu corespondent în art. 188 din C. pen. român.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 3155 zile închisoare, până la data de 12 iulie 2023, precum şi cea executată ulterior acestei date, la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului din pedeapsa de 16 ani închisoare conform C. proc. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse pe teritoriul statului solicitant, în cadrul Penitenciarului Patra (Grecia).

În ceea ce priveşte solicitarea condamnatului privind deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor de câştig ca urmare a muncii prestate şi a cursurilor frecventate în perioada de detenţie în Penitenciarul din Republica Elenă, curtea a constatat că, din actele dosarului transmis de la Tribunalul Dolj, respectiv informaţiile transmise de autorităţile elene, în procedura ordinului european de anchetă, pentru lămurirea aspectelor invocate, cu adresa nr. x E.E.E.-ordin european de anchetă, fila x, Penitenciarul Korydallos a transmis conform adeverinţei anexate că restul rămas de executat la momentul transferului era de 6 ani, 8 luni şi 14 zile sau de 4 ani, 3 luni şi 9 zile, ca urmare a scăderii celor 888 zile de detenţie lucrate.

Aşadar, examinând dispoziţia instanţei, la momentul recunoaşterii hotărârii penale străine, în sensul că s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, cele 3155 zile închisoare, până la data de 12 iulie 2023, precum şi cea executată ulterior acestei date, la zi, curtea a constatat că cele 3155 zile corespund variantei în care sunt deduse cele 888 de zile, ca urmare a calcului matematic efectuat.

Astfel, s-a apreciat că nu subzistă solicitarea condamnatului şi s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A..

Prin decizia nr. 101 din 13 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a desfiinţat sentinţa contestată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.

Înalta Curte a reţinut că obiectul cauzei de faţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul B., întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., acesta solicitând deducerea unui număr de 888 zile de câştig ca urmare a muncii prestate şi a cursurilor frecventate în perioada de detenţie în penitenciare din Grecia, ca urmare a convenţiei de transfer şi a normelor stabilite de această convenţie. S-a notat că argumentele invocate în susţinerea contestaţiei vizează împrejurarea că, prin sentinţa prin care s-a dispus transferarea contestatorului A. nu s-a procedat la deducerea întregii perioade executate sau considerate ca executate în penitenciare din Republica Elenă, fiind omise cele 888 zile câştigate ca urmare a muncii prestate.

Examinând sentinţa contestată din perspectiva susţinerilor contestatorului, Înalta Curte a constatat că prima instanţă nu a identificat în mod concret dacă cele 888 de zile au fost acordate sau nu, respectiv dacă au fost incluse sau nu în cele 3155 zile executate în Penitenciarul Korydallos.

Astfel, din informaţiile înaintate de autorităţile elene ca răspuns la ordinul european de anchetă a rezultat că zilele lucrate în penitenciar (888) au fost considerate la calcularea timpului de detenţie al lui A., Penitenciarul Korydallos, prin adeverinţa anexată confirmând că s-a dispus transferul acestuia către autorităţile competente şi predarea acestuia către autorităţile române în vedere executării restului de pedeapsă, respectiv a celei de 6 ani, 8 luni şi 14 zile sau a celei de 4 ani, 3 luni şi 9 zile ca urmare a calculării zilelor de detenţie (888 1/4) lucrate.

Considerentele sentinţei penale contestate nu au relevat argumentele care au dus la aprecierea împrejurării că cele 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, corespund variantei în care sunt deduse cele 888 zile, ca urmare a calculului matematic efectuat, din moment ce autorităţile emitente au indicat două variante de pedeapsă şi au lăsat la aprecierea autorităţilor judiciare din România dacă pedeapsa de executat este de 6 ani, 8 luni şi 14 zile sau de 4 ani, 3 luni şi 9 zile.

Astfel, Curtea de Apel Piteşti ar fi trebuit să solicite relaţii suplimentare de la autorităţile judiciare elene, în sensul dacă cele 888 zile invocate au fost considerate sau nu ca executate, în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, respectiv dacă acestea au fost incluse în perioada de 3155 zile închisoare, executate până la data de 12 iulie 2023, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale invocate anterior se poate deduce din pedeapsă numai un beneficiu acordat expres.

În atare condiţii, Înalta Curte a apreciat că argumentele invocate de contestatorul A. în cauza de faţă, nu au fost temeinic evaluate de către prima instanţă, consecinţa fiind aceea a pronunţării unei hotărâri care nu tranşează, în substanţă, solicitările ce fac obiectul contestaţiei la executare, clarificarea acestor chestiuni reprezentând o explicitare a perioadei executate sau considerate executate pe teritoriul Greciei, într-o manieră aptă a permite decelarea raţionamentului care a stat la baza sa.

S-a reţinut că omisiunea primei instanţe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunţate, în condiţiile art. 282 alin. (1) C. proc. pen.. şi reclamă rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Piteşti.

Înalta Curte a subliniat că, în absenţa unei statuări efective asupra obiectului contestaţiei la executare deduse judecăţii, nu s-ar putea substitui integral primei instanţe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicţie, o primă şi ultimă analiză a susţinerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele legalităţii procesului penal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2024* la data de 03 martie 2025.

Curtea de apel a constatat că, în realitate, contestaţia formulată se întemeiază pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. şi vizează deducerea din pedeapsa la care a fost condamnat contestatorul de către autorităţile judiciare elene a unei perioade executate în străinătate, precum şi deducerea unor zile considerate suplimentar executate pentru activităţi prestate în cadrul penitenciarului, şi nu se fundamentează pe art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. (contestaţia la titlu).

Din perspectivă procesuală, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, în raport de art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. combinat cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen.., aparţine Tribunalului Dolj, instanţă căreia îi revine competenţa de judecată în primă instanţă corelativ infracţiunii de vătămare corporală gravă soldată cu moartea victimei, cu corespondent juridic în varianta normativă prevăzută de dispoziţiile art. 188 C. pen. român şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului, respectiv Penitenciarul Târgu-Jiu.

S-a făcut trimitere la Decizia ÎCCJ nr. 40/29 ianuarie 2020 şi s-a constatat că instanţa competentă material să judece contestaţia la executare nu este curtea de apel, ci tribunalul, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 50 C. proc. pen.. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., curtea de apel a declinat competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Dolj, va constata ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Piteşti pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.

Se constată că persoana condamnată A. se află în executarea MEPI nr. 16/2024 din data de 14.02.2024, emis de Curtea de Apel Piteşti în baza sentinţei penale nr. 15/F, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14.02.2024, prin care a fost recunoscută sentinţa penală a Curţii de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, definitivă la 07 februarie 2020, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei, prevăzută de art. 311, secţiunea b din C. pen., corespondent în art. 188 din C. pen. român.

Persoana condamnată A. a formulat contestaţia la executare împotriva sentinţei penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, fiind respinsă prin sentinţa penală nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin decizia nr. 101 din 13 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a desfiinţat sentinţa contestată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti. Înalta Curte a constatat că prima instanţă nu a identificat în mod concret dacă cele 888 de zile au fost acordate sau nu, respectiv dacă au fost incluse sau nu în cele 3155 zile executate în Penitenciarul Korydallos.

Aşadar, se observă că persoana privată de libertate A. solicită deducerea din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată de către autorităţile judiciare din Grecia, prin sentinţa penală nr. 341-342/2018 din data de 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, a unui număr de 888 zile în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, pe perioada executării pedepsei într-o unitate de detenţie din Grecia, respectiv Penitenciarul Korydallos.

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

În raport cu conţinutul cererii petentului condamnat, actele dosarului şi criteriile legale rezultă că, în cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Curţii de Apel Piteşti, instanţa care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti şi a dispus transferul persoanei condamnate A. în România.

Înalta Curte reţine că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 302/2004, sus-menţionate, fiind întrunite condiţiile prevăzute de legiuitor, respectiv ulterior transferării persoanei condamnate, din informaţiile înaintate de autorităţile elene ca răspuns la ordinul european de anchetă a rezultat că zilele lucrate în penitenciar (888) au fost considerate la calcularea timpului de detenţie al lui A., Penitenciarul Korydallos, prin adeverinţa anexată confirmând că s-a dispus transferul acestuia către autorităţile competente şi predarea acestuia către autorităţile române în vedere executării restului de pedeapsă, respectiv a celei de 6 ani, 8 luni şi 14 zile sau a celei de 4 ani, 3 luni şi 9 zile ca urmare a calculării zilelor de detenţie (888 1/4) lucrate.

Se are în vedere, aşa cum s-a precizat anterior, că prin decizia nr. 101 din 13 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a desfiinţat sentinţa contestată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti, apreciind-se că această instanţă ar fi trebuit să solicite relaţii suplimentare de la autorităţile judiciare elene, în sensul dacă cele 888 zile invocate au fost considerate sau nu ca executate, în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, respectiv dacă acestea au fost incluse în perioada de 3155 zile închisoare, executate până la data de 12 iulie 2023.

Faţă de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A. în favoarea Curţii de Apel Piteşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În conformitatea cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A. în favoarea Curţii de Apel Piteşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2025.